Criza cuprinde întreaga lume. BCE improvizează pentru a preveni colapsul economic al zonei euro: va plăti băncile să se împrumute de la ea şi să-i ducă banii la firme, gospodării şi guverne. În America sunt deja 30 de milioane de şomeri

Banca Centrală Europeană, din poziţia de ultim apărător al euro, a scos din ar­se­nal o nouă armă în războiul contra şo­curilor economice ale pandemiei de COVID-19 şi a asigurat că va lupta până la ultimul glonţ.

BCE a indicat că dobânzile de politică monetară, deja la niveluri minime, pot fi duse mai jos decât sunt acum dacă va fi nevoie. De asemenea, instituţia condusă de franţuzoaica Christine Lagarde va plăti băncile pentru ca acestea să se împrumute de la ea şi să-şi întărească în acest mod capacitatea de a credita economia şi guvernele. BCE a fost obligată să facă ceva, măcar pentru a demonstra pieţelor că nu şi-a epuizat resursele.

Cu Franţa şi Italia în recesiune, cu consumatorii din Germania, cea mai mare piaţă a Europei, demoralizaţi de creşterea şomajului peste aşteptări şi cu întreaga economie a zonei euro contractându-se cu un ritm record în primul trimestru, un scenariu înfiorător se conturează pentru Lagarde. Chiar ea i-a avertizat pe liderii Uniunii Europene cu o săptămână înainte că PIB-ul zonei euro se poate prăbuşi cu 15% anul acesta. Aceasta în timp ce aceştia încercau fără succes să ajungă la un acord în privinţa unui plan de acţiune economică anticriză.

BCE nu s-a angajat ieri în manevre noi de amploare, dar a transmis un semnal puternic că îşi va folosi tot armamentul din dotare şi va improviza pentru a permite guvernelor europene să-şi scoată economiile din criză.

O improvizaţie ar fi aruncarea în luptă a unui program destinat băncilor numit de BCE „PELTROS“ - operaţiuni de refinanţare de urgenţă pe termen mai lung pe timp de pandemie.

Ieri, banca centrală a zonei euro a înlesnit şi mai mult accesul băncilor la lichiditate şi a asigurat că este pregătită complet să „majoreze marimea şi să ajus­teze componenţa“ programului său de achiziţii de ac­tive de urgenţă conceput special pentru războiul cu pandemia „cât de mult este necesar şi oricât de mult timp este nevoie“.

PELTROS este un instrument care asigură circulaţia fluidă a lichidităţii în sistemul financiar din zona euro. Prin acesta, băncile primesc finanţare la do­bânzi cu 0,25 puncte procentuale sub rata prin­cipală a BCE, acum zero. Astfel, băncile sunt plătite de BCE să ia bani de la ea.

Instituţia a menţinut dobânzile de politică monetară, aflate deja la cele mai scăzute niveluri din istorie, şi a precizat că se aşteaptă ca acestea să rămână aşa sau să fie duse şi mai jos până când este convinsă că inflaţia se va îndrepta spre ţina de 2%.

În contextul veştilor copleşitoare din economie, analiştii se aşteptau la acţiune sau cel puţin ca BCE să dea semnale puternice că va face mai mult pentru a proteja zona euro şi UE de impactul crizei cauzate de pandemia de COVID-19.

BCE a luat ieri decizia sub un bombardament de veşti rele. Datoriile guvernului Italiei, ţară transformată de pandemie în cea mai slabă verigă a zonei euro, au fost retrogradate pe nepregătite de Fitch la cel mai de jos nivel din categoria ratingurilor recomandate pentru investiţii.

Eurostat a calculat că economia zonei euro a scăzut cu 3,8% în primul trimestru, mai mult decât estimările multor analişti. În aceeaşi perioadă, Franţa s-a dus în jos cu 5,8% faţă de trimestrul anterior, cea mai rapidă prăbuşire din 1949 încoace. Florian Hense, economist la Berenberg, a calculat că prin comprimarea din primul trimestru Franţa a pierdut patru ani de creştere economică.

Spania s-a contractat cu 5,2%, de asemenea un plonjon record. PIB-ul italian a scăzut cu 4,7%, iar calculele arată că actuala criză a distrus toată creşterea economică a Italiei de după criza euro. Poate chiar mai mult. Italia nici măcar nu-şi revenise complet din recesiunile anterioare. În Germania, scăderea economică a fost de 1,9%, după calculele institutului Ifo. Aceste scăderi vin după doar două săptămâni de izolare şi blocaj în lanţurile de aprovizionare în martie, atenţionează strategul Carsten Brzeski, economist-şef la ING. „Ţineţi-vă bine, deoarece ce e mai rău urmează să vină“, a spus el. Analiştii de la Ifo prezic o prăbuşire de peste 12% a economiei germane în trimestrul doi. Acolo, rata şo­majului a urcat de la 5% în martie la 5,8% în apri­lie, semn al forţei cu care criza erodează piaţa muncii din cea mai populată ţară europeană. Unii obser­va­tori spun că speranţa guvernului într-o revenire eco­nomică rapidă anul viitor nu este decât autoamăgire.

Blocajele din economie au descurajat serios populaţia şi investiţiile. Scăderea economiei franceze din trimestrul doi s-a datorat unui declin „fără precedent“ de 6,1% al consumului gospodăriilor şi unui picaj de 12% al investiţiilor, după cum descrie situaţia institutul de statistică din Franţa. La începutul săptămânii, premierul Edouard Philippe a anunţat planuri de redeschidere a anumitor părţi ale economiei începând din 11 mai pentru a evita riscul unui „colaps“ economic. În Germania, unele magazine s-au deschis săptămâna trecută, dar cu rezultate slabe. Nemţii nu se înghesuie să cumpere, aceasta după ce în martie vânzările de retail au înregistrat cea mai abruptă scădere din 2007 încoace, de -5,6% în ritm lunar. Biroul pentru forţă de muncă a raportat 751.000 de cereri pentru locuri de muncă pe termen scurt în perioada martie - 26 aprilie pentru un total de 10,1 milioane de persoane. Dar aceasta nu înseamnă că toţi aceşti oameni vor ajunge în schema de muncă cu program redus. Spre comparaţie, în criza din 2009, au fost făcute astfel de cereri pentru 3,3 milioane de persoane. Companiile şi guvernul au dezvoltat sistemul de reducere a programului de lucru în vremuri de criză pentru a evita disponibilizările şi plecarea forţei de muncă talentate şi pregătite.

În Spania, guvernul a anunţat planuri pentru ridicarea restricţiilor de muncă şi circulaţie în mai.