29 mai 2020 – Ce vinuri bem în acest weekend, 3 vinuri pentru 3 seri. Recomandările lui Cătălin Păduraru, Preşedintele VINARIUM International Wine Contest
Înnădesc povestea cu găinile de acum două săptmâni.
Pentru cine n-a prins firul de la capăt, aici.
Părându-i-se suficientă experienţa mea cu „luatul grupei sanguine” la găini, după experienţa cvasi reuşită cu înnaripata „tăiată” de mine pentru mama şi având de făcut o alegere dintre puţine variante posibile, prietenul meu A. îmi arată orătăniile şi mă roagă să „le rezolv”. Repede.
Faza de „procesare” era în aşteptare. O echipă de vreo patru femei prea încărcate de tragismul trecerii în nefiinţă a bărbatului şi de responsabilitatea de a duce la bun sfârşit un parastas, n-au mai fost atente dacă doi băieţi de 12 ani sunt sau nu „copţi” pentru a conduce o... abatorizare.
Am înţeles într-o secundă că nu am de ales. În faţa blocului aveam o grădiniţă de copii cu o curte cu băncuţe de lemn şi tot felul de fiare („bare”, le spuneam noi). Locul nostru de joacă.
Un loc pe care-l ocupam zilnic, cât se poate de ilegal, unde petreceam zile întregi inventând jocuri şi seri magice uitându-ne la stele şi la sateliţi.
Dar intrarea noastră, prin săritul gardului „dintr-una” în această curte, se făcea, ca în urma unui pact nescris cu administraţia căminului, întotdeauna după ora 15:30. Atunci când ultimul copil era luat acasă.
Dar momentul marii bătălii cu găinile a căzut pe la 13:30. Tocmai ce ne întorseserăm de la şcoală. Sărim gardul. Băncuţele de lemn erau locul ideal pentru sacrificarea albinoaselor. Eu ţin cu o mână de cap, celălalt ţine corpul cu ambele mâini şi… porneşte carnagiul. Instinctual, cred, pentru a nu ne „înmuia”, totul a curs foarte repede. Pasăre, aşezat dat cu securea, pasăre, aşezat dat cu securea. Una, două, trei… A douăsprezecea. Ultima. Am răsuflat uşuraţi. În jurul nostru săreau în toate direcţiile corpurile decapitate şi mânjite de sânge. Cred că o filmare în slow motion şi o ilustraţie muzicală cu ultimile acorduri din Resurecţia lui Gustav Mahler ne-ar fi asigurat –astăzi- un succes de public şi, eventual, un abonament gratuit de consiliere psihologică (nouă şi copiilor cu şorţulete albe pe care nu-i văzusem, ieşiţi în pauză şi care se lipiseră înspăimântaţi de zidul clădirii, neîndrăznind să scoată niciun sunet).
În afara oricăror standarde de astăzi de comportament urban, de educaţie şi de... protecţia animalelor, standarde (de astăzi, repet) care, transferate în trecut, ar fi făcut imposibilă rezolvarea unei situaţii neplăcute, viaţa noastră aşa a fost.
Nu ştiu de ce, dar astăzi suntem prea precauţi. Întâmplarea trăită atunci nu ne-a împins nici pe mine, nici pe prietenul meu, în vreo depresie sau vreo obsesie, nu ne-a îndepărtat de împlinirea intelectuală şi socială şi... culmea, nici nu ne-a transformat în eroii cartierului. Lumea era obişnuită să... facă.
Acum, la vreme de covid, cu toată „corectitudinea” asimilată în ultimile decenii, suntem inerţi, nu ne asumăm acţiunea. Aşteptăm rezolvări de la altcineva. Economistul, politicianul, … psihologul.
E un fel de a pregăti cu o corectă delicateţe şi nejustificate sensibilităţi parastasul economiei româneşti.
Ba vom şi mânca, resemnaţi, pilaful pomenii defunctei economii… fără carne.
Cine să taie păsările?!
- Domeniile Avereşti, Nativa – Rosé De Avereşti 2019
- Crama Ferdi – Cuvee Unchiu Puiu 2018
- Casa Vinicolă Luca - Carpe Diem, Bad Boys 2017, Republica Moldova
1. Domeniile Avereşti, Nativa – Rosé De Avereşti 2019
Dacă aş avea puteri magice, aş face în aşa fel încât fiecare dintre Dvs. să guste, măcar o dată, vinurile de la Avereşti.
Spun „măcar o dată” pentru ca ar fi suficient ca mai apoi, fiecare doritor de vinuri proaspete cu aciditate mare şi cu arome vii, puternice, să revină de nenumărate ori la vinurile de aici. Exemplară este Zghihara. De neuitat este Busuioaca. Ai putea crede că e vorba doar de terroir şi de „exploatarea” unor soiuri de nişă. Nici vorbă!
Şi soiurile internaţionale şi cupajele vinurilor de aici din soiuri româneşti cu soiuri internaţionale dau aceleaşi satisfacţii.
Rosé-ul de astăzi este obţinut din Merlot.
Ce aşteptăm, în general, de la un rosé?
Vitalitate, vivacitate, vioiciune, vervă. Nu criticaţi parţialele suprapuneri de sens. Am vrut să mă asigur că pot cuprinde atributele definitorii ale unui rosé perfect. Da, le regăsim cu bucurie în Nativa Rosé. Nasul; gustul - cum le vrem în mod ideal?
Florale, cu fructe variate din sălbăticie sau cultivate. Flori (şi fructe) de măceş, fragi, cireşe albe. Excelent. Le avem în pahar.
Recomand cu căldură pentru... răcorire!
2. Crama Ferdi – Cuvee Unchiu Puiu 2018
Cred că această mică cramă (cea mai mică din eşalonul de producători de vinuri premium) a ajuns destul de... mare.
Fără să poată avea lansate prea multe butelii în piaţă (proprietate mică, vie normată), vinul de la Ferdi a ajuns la mulţi iubitori ai vinului, oamnei atenţi la calitate şi la... inedit.
Fernando Mihăilescu creează unul dintre vinuri şi dedică una dintre etichete, unchiului său care i-a fost sprijin la construirea cramei. Frumos gestul în sine (vinul are puterea de a ne aminti de locuri şi de oameni), dar şi emoţionant prin faptul că vinul este o reuşită.
Cuveé-ul „stă” pe Merlot, Shiraz şi Blaufrankish. Deşi nefiltrat, cupajul străluceşte în pahar, tinereţea fiindu-ne semnalată de rubiniul cu reflexii violacee.
Alcoolul (14,5%), extractul mare, sănătatea debordantă ne asigură că vinul va rezista mulţi ani în pivniţele colecţionarilor.
Notele actuale de cireşe negre, condimente şi vegetaţie de sol din pădure, se vor contopi şi se vor „maturiza” sub pledul taninilor care vor deveni mai moi. Ferdi are un stil aparte şi ar fi păcat să nu-l cunoaşteţi. Singurul fel posibil de a-i intâlni vinurile este să porniţi Dvs. către el. Aşa stau lucrurile unde „bunul” nu se supune inflaţiei…
3. Casa Vinicolă Luca - Carpe Diem, Bad Boys 2017, Republica Moldova
Proaspăt... intrat pe piaţa României după ce, trebuie să o spun, a devenit o prezenţă pe pieţe importante. Premiile de la concursurile mari confirmă calitatea şi eu, ca parte a juriilor acestor concursuri, dar şi ca vechi cunoscător al vinurilor lui Ion Luca, mă pun gaj pentru plăcerea pe care o veţi avea degustând acest vin. O draperie de catifea scumpă (Feteasca Neagră) strânsă la mijloc cu un cordon ferm din mătase împletită (Saperavi), poate şi cu câteva fire de aur.
Convingător de la prima sorbitură, punător pe gânduri de la finalul lung (aproape de record!).
O schemă de gusturi şi arome greu de fixat, impulsurile organoleptice atacând în valuri diferite, în zone diferite ale palatului, cu intensităţi şi combinaţii care se „mişcă” într-una.
Nu ştiu de ce îmi vine să spun că e un vin „tumultuos”, când de fapt e un vin elegant şi fără „asperităţi”. Poate acest du-te-vino al nuanţelor olfactive şi gustative, poate mariajul dintre Fetească Neagră şi (mai puţin cunoscutul) Saperavi.
Dar, până la urmă, de ce atâtea întrebări?
Ne putem planifica obţinerea câte unui răspuns la fiecare pahar.
Aveţi grijă, totuşi, să aveţi grijă la numărul întrebărilor. Alcoolul (bine integrat, e drept) se află la un nivel de 14%.
Până la mijlocul lui iunie când vinurile lui vor fi importate în România, Ion Luca îşi spune povestea aici.
