Revoltele din SUA expun una dintre problemele de structură ale economiei: criza alimentează inegalitatea, care duce la violenţă şi astfel la o criză şi mai mare şi la şi mai multă inegalitate. Fed are un rol principal

Criza financiară din 2008 a exacerbat ine­glităţile în distribuirea avuţiei di­fe­ritelor ţări şi a adus la putere po­pu­lişti precum Donald Trump în SUA, un personaj care a distrus ordinea mon­dială la construirea căreia chiar americanii au aju­tat considerabil după cel de-al Doilea Război Mondial.

Ce se întâmplă acum în America, cele mai grave turbulenţe sociale din ultima jumătate de secol, este un efect al inegalităţii în cea mai mare economie a lumii, una care nu are plasele de siguranţă socială din Europa. Iar despre noua criză economică, provocată de pandemia de COVID-19, se spune că va exacerba distribuirea inegală a veniturilor. Măsurile prin care Rezerva Federală americană (Fed) a răspuns recesiunii anterioare şi reacţionează la cea actuală s-ar putea să nu fie străine de acest efect.

Cea mai mare revoltă din ultima jumătate de veac din SUA îi forţează pe americani să confrunte problemele cu rădăcini adânci ale inegalităţii rasiale şi brutalităţii poliţiei - aceasta în timp ce pandemia continuă să ucidă, făcând până acum peste 100.000 de victime printre americani, şi să erodeze eco­no­mia, scrie Financial Times. Protestele izbucnite după ce un american de culoare, George Floyd, a murit în timp ce era reţinut de poliţişti din Minneapolis, au început paşnic, dar au degenerat în violenţă şi jaf în numeroase oraşe. „Problema reală este rasismul perpetuu din ţara noastră. Este cronic şi endemic şi este ceva instituţionalizat“, a spus Andrew Cuomo, guvernatorul statului New York. În oraşul New York, maşini de poliţie au fost incen­diate, iar ma­gazine şi sedii de companii devastate. În Rochester, oraş cu 200.000 de loc­uitori, primăriţa Lovely Warren a cerut ca întăriri 200 de poliţişti după ce mai multe firme au fost atacate. „Nu vom tolera aceste turbulenţe în oraşul nostru“, a spus ea - un cetăţean american de culoare. Primăriţa a învinovăţit „străini“ pentru deturnarea a ceea ce ar fi trebuit să fie un protest paşnic. Christopher Hayes, profesor de istorie urbană la Universitatea Rutgers din New Jersey, spune că turbulenţele sunt cele mai grave de după asasinarea lui Martin Luther King. „Ce ne arată acest lucru este că situaţia din Minneapolis este o poveste americană“, a explicat el.

Pentru mulţi observatori, protestele de acum şi pan­demia se împletesc ca o reflexie a inegalităţii aparent fără leac din America. Statisticile arată că comunităţile de americani de culoare şi hispanici sunt lovite disproporţionat de pandemie. După cum a menţionat guvernatorul Cuomo săptămâna trecută, rata infecţiilor în anumite părţi din Brooklyn şi Queens depăşeşte 40% - mai mult decât dublul mediei oraşului. Această discrepanţă a fost atribuită sărăciei. Se poate ca moartea lui Floyd să fi acutizat disperarea cauzată de pandemie, care a dus pentru milioane de persoane la pierderea unor locuri de muncă şi aşa precare. Cu alte cuvinte, populaţia pre­dispusă la sărăcie sărăceşte acum. Pentru comu­nităţile minoritare, acest dezastru este agravat de un sentiment că unui preşedinte care i-a apărat pe na­ţionaliştii rasei albe care purtau torţe la un miting din 2017 din Charlottesville, Virginia, îi pasă prea puţin de situaţia lor.

O lecţie dată de COVID-19 este că o pandemie poate agrava tendinţele existente, notează Reuters. Pentru SUA, una dintre acestea este distribuirea inegală a veniturilor şi legătura acesteia cu rasa sau minorităţile. Violenţele actuale au potenţialul de a agrava şi mai mult dezechilibrele economice actuale deja mari şi de a împinge economia americană într-un cerc vicios. Protestele şi revoltele au cauze com­plexe, dar inegalitatea este în mod clar un catalizator. Gospodăria medie a populaţiei albe a avut de aproape 10 ori mai multă avuţie decât familia medie afro-americană în 2016, potrivit Brookings Ins­titution. Situaţia nu s-a îmbunătăţit semnificativ de atunci.

Industriile care au fost cele mai afectate de criză - cum ar fi serviciile alimentare, comerţul cu amă­nuntul, asistenţa medicală - sunt, de asemenea, cele în care procentul afacerilor mici deţinute de populaţia minoritară sau de angajaţi din această categorie de populaţie este cel mai mare, potrivit unui studiu recent al McKinsey. Acest lucru este deosebit de îngrijorător în condiţiile în care rata şomajului în rândul americanilor de culoare şi hispanici a atins un nivel record înainte ca virusul să atace.

Ironia este că, în timp ce blocajele economice au mărit tensiunile şi i-au lovit cel mai dur pe cei mai vulnerabili, violenţa va face redeschiderea - care este necesară pentru a stimula reluarea angajărilor - mult mai dificilă. Dacă comunităţile cu venituri mici sunt afectate în mod disproporţionat de aceste violenţe, atunci aceste zone ar putea fi şi cele unde timpul de recuperare va fi cel mai lung. Inegalitatea economică şi turbulenţele sociale s-ar putea alimenta reciproc.

În actuala criză, americanii au fost deranjaţi în mod justificat de poveştile cu corporaţii cu buzunare adânci care acceptă împrumuturi din Programul de protecţie a salariilor menit să salveze firmele mici şi ONG-urile. Însă indignarea faţă de împrumuturile generoase pentru companiile mari ascunde o altă problemă tulburătoare: eforturile Rezervei Federale de a păstra lichiditatea pe piaţa datoriilor corporative orientează greşit avuţia mai sus pe scara veniturilor, agravând inegalitatea, scrie Politico.

Pentru a aprecia amploarea problemei, trebuie avută în vedere piaţa datoriilor corporative. Obligaţiunile emise investitorilor de către companiile sănătoase tind să obţină rate sau dobânzi mai mici. Companiile deja puternic îndatorate plătesc randamente mai mari doar pentru că investitorii îşi fac griji că acele împrumuturi nu vor putea fi rambursate. Cele mai riscante datorii, obligaţiunile cu „randament ridicat“ sau „junk“, sunt atât de nesigure, încât sunt achiziţionate mai ales de instituţii sofisticate, cum ar fi fondurile speculative.

Investitorii dispuşi să tolereze niveluri ridicate de risc nu sunt oameni cu venituri mici sau moderate; sunt indivizi bogaţi şi albi. De fapt, unele obligaţiuni „junk“ au fost împachetate sau „prelucrate“ în mod explicit pentru a se asigura că anumite clase de investitori înstăriţi şi cu instrumente sofisticate obţin recompense şi mai mari.

Firme care ar putea fi în mod normal în pragul insolvenţei nu au în general acum probleme în a găsi bani de pe pieţe. De ce? Nu pentru că investitorii cred că aceste companii vor prospera în cele din urmă. Piaţa de obligaţiuni „junk“ are acum succes deoarece Rezerva Federală, cu binecuvântarea Trezoreriei Statelor Unite, este gata să achiziţioneze anumite obligaţiuni corporative cu ratinguri mici, oferind investitorilor o modalitate sigură de a scăpa de riscurile datoriile „junk“ şi de a evita pierderi.

În criza anterioară, pentru a scoate economia din recesiune, Fed a injectat masiv lichiditate pe pieţele financiare, la care au avut acces în special americanii cu o situaţie financiară mai mult decât bună. Astfel, băncii centrale americane i se reproşază că a înrăutăţit inegalitatea, efectele simţindu-se şi acum.