Ministrul de finanţe îşi asumă meritele pentru scăderea inflaţiei, dar rata inflaţiei nu poate fi dictată din cabinetele guvernamentale

Ministrul de finanţe, Florin Cîţu, îşi asumă meritele pentru scăderea inflaţiei în România, astfel că într-o postare a sa pe o reţea de socializare declară că în perioada guvernării PNL România a reuşit să o reducă.

„În guvernarea PNL România nu mai este ţara cu cea mai mare rată a inflaţiei din UE. Am promis şi ne-am ţinut de cuvânt. PSD a ţinut voit trei ani de zile România în topul ruşinii în UE. În guvernarea socialistă România a avut cea mai mare rată a inflaţiei din UE, lună de lună. Trei ani la rând. PSD a crescut voit rata inflaţiei de la 0% la peste 5% pe an. Am promis că scoatem România din topul ruşinii şi am reuşit. Astfel creştem puterea de cumpărare a tuturor românilor“, scrie ministrul de finanţe, Florin Cîţu, într-o postare pe pagina lui de Facebook.

Dar cum ar putea actualul guvern să scadă rata inflaţiei într-o ţară cu o economie de piaţă?

„Inflaţia nu poate fi dictată din cabinetele guvernamentale, în schimb politicile publice promovate de către guvernanţi pot doar să influenţeze rata inflaţiei“, spune profesorul Dumitru Miron de la Academia de Studii Economice Bucureşti.

Rata anuală a inflaţiei în luna aprilie a acestui an a scăzut la 2,3% de la 2,7% în luna martie, conform datelor Comisiei Europene. România, deşi a înregistrat o scădere a inflaţiei, a rămas, totuşi, pe primele locuri în Uniunea Europeană la o rată mare a inflaţiei, urmată de Ungaria (2.5%), Polonia (2,9%) şi Cehia (3,3%).

„Declaraţia domnului Cîţu trebuie citită în registru politic, fiind un om politic nu are decât să înalţe marile reuşite ale partidului lui şi să le înjosească pe cele ale opoziţiei. Cred că România are o economie de piaţă, spre asta mergem de 30 de ani. Dacă avem o economie de piaţă înseamnă că indicatorii macroeconomici pot fi influenţaţi de politicile guvernamentale, dar nu pot fi dictaţi de acestea. Partidele politice nu cresc sau scad rata inflaţiei pentru că atunci nu am mai avea economie de piaţă, ne-am întoarce la economia în care toţi indicatorii pot fi dictaţi“, spune profesorul Dumitru Miron.

Stăvilirea inflaţiei nu este un atribut al guvernului, ci al BNR. Dar guvernul, prin deciziile fiscale, poate să urce sau să domolească inflaţia. Când, în urmă cu câţiva ani, guvernul PSD a redus TVA de la 24% la 19% (la 9% la alimente), preţurile la raft au scăzut în medie cu 12% (cât a însemnat, în procente, rata reducerii TVA). Inflaţia a ajuns cu minus, iar BNR a cheltuit resurse majore de explicaţii, susţinând că nu avem de-a face cu o deflaţie, pentru că preţurile produselor nu au scăzut, ci doar preţul la raft. Preţul unui produs la raft este compus din preţul produsului plus TVA. Scăzând TVA, preţul produsului la raft a scăzut, dar nu şi preţul produsului în sine. Dimpotrivă, unele preţuri au crescut, ceea ce se cheamă inflaţie. BNR a ales o denumire sui generis – cea de „inflaţie negativă“. Va rămâne generaţiilor ce vin să desluşească acest concept.

Un lucru este însă clar, din datele de azi: inflaţia scade când consumul scade. La patru luni din an, încasările din TVA la bugetul consolidat s-au redus cu 18%, iar aprilie la aprilie cu peste 20%. Poate unii au amânat plata TVA, după cum bănuieşte consultantul fiscal Adrian Benţea, dar clar este un lucru: consumul scade, ceea ce înseamnă că oamenii nu mai au bani de cheltuieli sau că îi păstrează la ciorap. Scăderea consumului ar trebui să dea fiori oricărui guvern şi nu este un motiv de laudă, pentru că scăderea consumului înseamnă inflaţie mai mică (nu ai cui vinde, dai preţul în jos), dar şi cerere mai mică.

Adrian Vasilescu (BNR), unul dintre cei mai pricepuţi economişti în materie de inflaţie, nu a dorit să comenteze spusele „politice“ ale ministrului finanţelor.

Profesorul de la Academia de Studii Economice Dumitru Miron precizează că actuala guvernare este de puţin timp la conducere pentru a putea influenţa un astfel de indicator economic precum inflaţia, pentru că astfel de lucruri nu se pot produce peste noapte. Ar fi o glumă dacă competitivitatea economiei, cursul de schimb şi alţi indicatori economici ar putea fi schimbaţi odată cu guvernul de la conducere, spune el.

Scăderea inflaţiei nu are legătură – arată profesorul Miron - cu o eventuală îmbunătăţire a climatului economic, pentru că inflaţia este în strânsă legătură cu comprimarea/extinderea cererii; acest indicator este influenţat în special de cererea din piaţă. Odată ce cererea creşte şi rata inflaţiei creşte, dar dacă una scade va scădea şi cealaltă.