Ce vinuri bem în acest weekend, 3 vinuri pentru 3 seri. Recomandările lui Cătălin Păduraru, Preşedintele VINARIUM International Wine Contest - 12 iunie 2020

Ziarul Financiar 12.06.2020

12 iunie 2020 – Ce vinuri bem în acest weekend, 3 vinuri pentru 3 seri. Recomandările lui Cătălin Păduraru, Preşedintele VINARIUM International Wine Contest

 

Scriam cândva: „Cireşe cu pieliţa groasă, crocante, cărnoase”.

Citind cele de mai sus putem avea, fiecare dintre noi, liniştea că ştim despre ce e vorba. Că înţelegem ce a vrut să spună emitentul.

Ei bine, nu e chiar aşa.

Cuvântul e o formă. Rostitorul înghesuie în această formă-simbol materia şi emoţia culese din viaţa lui şi speră că o parte cât mai mare din grăuncioarele puse acolo vor fi similare cu cele pe care le are în „bagaj” şi receptorul, ascultătorul/cititorul. Cel (cu) care trebuie să (se) înţeleagă.

Am constatat de-a lungul timpului cât e de greu să transmiţi prin cuvânt gustul şi mirosul unui vin.

Am înregistrat, tot în timp, că experienţele cognitive ale copilăriei, adolescenţei, mai ales cele ale generaţiilor diferite, mută „cadrul” de înţelegere când facem apel la „descriptori”.

Evocarea unui lan de romaniţă (muşeţel) poate continua să sugereze anumite mirosuri dar, în acelaşi timp, câţi dintre tinerii orăşeni de astăzi au stat tolăniţi într-un astfel de lan?! Cum s-ar putea transmite intensitatea, nuanţele olfactive şi chiar... tactilul?

Până şi provenienţa din zone diferite ale ţării (nu mai zic ale lumii) înzestrează receptorul cu „game” diferite de prelucrare a sugestiei.

Motiv pentru care – de la un timp - încerc să nu mă aventurez în înşiruiri foarte personale de arome şi gusturi (ar putea fi depistată justificat şi o diferenţă între aromele de gust şi cele de miros) deşi, recunosc, e un exerciţiu greu.

Pe de o parte, nevoia de a comprima te-ndeamnă să foloseşti această tehnică de comunicare (obişnuită, până la urmă) dar, pe de alta, nu ai niciun control la suprapunerea ariilor de semnificaţie aflate în posesia ta peste cele ale auditoriului.

Am simţit din plin raportarea unidirecţională faţă de faţetele multiple ale unor cuvinte simple. Cu puţine excepţii, fiecare ascultător vede (înţelege) doar faţeta îndreptată spre el. Cea în care se reflectă experienţa vieţii proprii.

Cererea mea „cireşe cu pieliţa groasă, crocante, cărnoase” – a primit răspunsuri materiale diferite. Adică, tot felul de cireşe, care mai de care „mai bune”, dar niciunele extrase din faţeta care-mi aparţine (cireşele din jurul Iaşului, „boambele” de Cotnari, cele de la Osoi, Cozmeşti...).

Cu toate acestea, vom continua (chiar şi în rubrica de faţă) să folosim cireşele şi vişinile, socul şi migdalele pentru a descrie vinurile. Până la urmă, mimetic, ne putem bucura de bucuria altuia, de reveria lui şi, cu puţin noroc, putem să ne (re)găsim în aceleaşi cadru, antrenând imaginaţia şi... învăţătura.

Vă propun, fără a abandona menuetul cuvintelor (şi cine mai dansează azi menuet în acorduri de clavecin?), să explorăm un sistem de comunicare dovedit a fi capabil să unifice experienţa de interpretare (şi de ierarhizare) a unor oameni din ţări diferite, din culturi diferite, din şcoli (de gândire) diferite.

Un sistem care operează fără subiectivism, antrenând, atât cât se poate, obiectivitatea. Concursul OIV-VINOFED, aparent nu are farmec şi poate părea antiludic. Daţi-mi voie să vă spun că are, însă, un mare avantaj: ne oferă libertatea unghiurilor proprii, a fanteziei şi a amintirilor pe un tărâm foarte curat: cel al valorii intrinseci, valoare extrasă prin analiză secvenţială exactă şi prin... matematică (n-aş fi crezut să spun eu asta vreodată!).

Pe acest tărâm al VINARIUM, riscurile de a ne întâlni cu vinuri „împiedicate” este aproape zero şi posibilitatea de a cunoaşte vinuri „cu aură” e foarte mare.

Aşadar, fără riscuri (inutile), să purcedem...

 

1. Gramofon WINERY – Sauvignon Blanc 2019

2. JIDVEI, Owner’s Choice Maria - Pinot Gris 2019

3. Balla Geza WINERY, Stonewine – Cabernet Franc 2017

 

 

1. Gramofon WINERY – Sauvignon Blanc 2019

O credeţi până la capăt pe aia cu „e un vin din Sauvignon Blanc foarte bun, dar nu e... ca un Sauvignon”? Eu am păţit-o să nu fiu crezut. Adică, pentru interlocutori, a părut o eschivă. Dar asta se întâmpla de mult. Între timp, zonele de gust (şi de preferinţe) ale Sauvignon-ului s-au conturat foarte bine. Înainte, à propos de descriptori, puteai face „statuie” vinului cu note de fructul pasiunii, bergamote (cum are vinul de faţă), dar lumea aştepta „pipi de chat”. Acum cam ştim cum e Sauvignon-ul Blanc din Noua Zeelandă, ce transmite cel franţuzesc şi am început să apreciem diversitatea (chiar melanjul, uneori) de expresii şi stiluri în vinurile Sauvignon Blanc din România.

Dacă spun că e „între Lumea Nouă şi stilul clasic”, este foarte posibil ca acest „între” să fie catalogat ca neserios, ceea ce ar fi foarte rău pentru că vinul e foarte bun.

Dovada este Medalia de Argint obtinută care, practic, este separată de gruparea de Aur printr-o linie de graniţă foarte subţire şi marcată à la Schengen. Adică se poate trece dintr-o parte în alta fără prea multe formalităţi.

Pentru orientare: vinul este robust, nivel ridicat de alcool, plin de pere coapte, pepene galben, atins de sâmburi plăcut amărui.Şi să nu uitaţi de bergamotele pomenite.

 

2. JIDVEI, Owner’s Choice Maria - Pinot Gris 2019

Dacă veţi avea curiozitatea să răsfoiţi The World’s Greatest Wine Estates a marelui critic de vin Robert Parker, veţi găsi rar selectat ca produs al vreuneia dintre aceste măreţe proprietăţi Pinot Gris-ul. De fapt, nu prea veţi găsi vinuri albe. Cu excepţia unei liste de Rieslinguri, mai puteţi depista câteva Chardonnay-uri franţuzeşti, nişte „Tokay”-uri (cu Pinot Gris!) care, uzurpând Tokaji-ul unguresc, nu se mai pot numi – pe bună dreptate - aşa şi... gata.

Chiar dacă contestat uneori, stilul de apreciere a lui Robert Parker s-a perpetuat, s-a multiplicat în mii de parkeraşi. Astfel au ajuns să fie „cotate” cu precădere doar vinurile corpolente, bine susţinute de alcool şi care emit semnale puternice în „palat” (şi, da, îmi plac şi acelea!).

Nu ştiu dacă sistemul nostru de notare - bazat pe note date de oameni a căror experienţă, fie şi însumată măcar, o depăşeşte pe cea a celebrului critic - o fi un „seismograf” mai sensibil, însă prin acest sistem avem şansa de a descoperi în permanenţă vinuri din actualitate, neînregistrate încă de „cadastrul” marilor critici (pe care eu îi apreciez pentru renaşterea unor zone viticole). Uneori se întâmplă ca acestea să fie mai subtile. Ar fi nefiresc ca această subtilitate să fie o piedică în afirmarea unor vinuri fine. Judec acest vin (şi juriul, iată, a confirmat) ca vinul pentru oameni aşezaţi. Fără stridenţe, cu atribute desprinse din liniştea bărbatului de pe Târnave care a învăţat sârguincios la o mare universitate, dar care ştie a da bine cu coasa când se-ntoarce-n vacanţă.

Cum arată dealurile Jidvei-ului, cum miroase fânul proaspăt cosit? Cum pocneşte un măr verde rupt în două de mâini puternice? Dacă o fi bun un pahar de vin rece, băut spre seară în filigorie cu prietenul cel mai bun?!

Nu prea mă pot abţine. Şi fac recurs la metodă: Argint curat şi sănătos la VINARIUM. Dacă le-a plăcut juraţilor din Olanda, UK, Elveţia, Germania, Franţa, Ungaria, Italia, Cipru, dar şi celor din Moldova şi România, înseamnă că vinul te poate duce cu gândul către locuri dragi, iar băutorul senin la frunte asta caută.

 

3. Balla Geza WINERY, Stonewine – Cabernet Franc 2017

Medaliile de Argint au fost foarte valoroase anul acesta.

Lipsa concursurilor pe plan mondial a făcut ca VINARIUM (singurul concurs internaţional ţinut pe timp de pandemie şi la data programată) să primească multe vinuri „de aur”. „De ce n-a luat aur vinul X?” aruncă cu piatra un cârcotaş. Pentru că Argintul a avut o limită de cinci zecimi sub punctajul de Aur. Sapă aceste zecimi o prăpastie între cele două categorii?

Balla Geza, ca vechi evaluator în concursuri internaţionale (inclusiv la VINARIUM), având ştiinţa şi răbdarea construirii palmaresului, ştie că nu.

Vinurile sale sunt de ani de zile doar în zona superioară a clasamentelor. Şi ştie că evaluarea colectivă îi face bine. Nu l-am auzit niciodată spunând (ca mediocrii): „vinul meu e cel mai bun”, iar asta îl ajută să facă vinuri dintre cele mai bune.

Până la vin, aş vrea să vă vorbesc despre posibilitatea de a petrece câteva nopţi la hotelul său din... curtea cramei.

E vară, se pare că vom călători mai mult prin ţară sau chiar dacă vom „ieşi”, autoturismul propriu pare să fie o opţiune destul de raţională. Crama lui Balla Geza este pe rutele către Occident.

N-ar fi rău să vă opriţi în DOC-ul Minişului, la 25 de km de Arad, să vă odihniţi în condiţii foarte „faine” şi, cumva, privilegiate, să degustaţi Mustoasă, Cadarcă, Fetească Neagră (iată şi Aur VINARIUM 2020 din cele două medalii de aur obţinute), să vă plimbaţi pe malul Lacului Ghioroc sau să vizitaţi mănăstirea Franciscană, din apropiata Radnă.

Vă puteţi duce cu prietenii pentru că există suficiente locuri în sălile de degustare sau... în cramă (unde va fi răcoare şi bine).

Cabernet Franc - suculent, afine şi dulceaţă de cireşe amare. Un potenţial imens de învechire. Dar asta nu au voie să noteze juraţii. Luaţi o sticlă. Degustaţi. Sigur veţi fi încântaţi. Deschideţi Waze-ul. Când plecaţi spre Ghioroc (Balla Geza Winery)?

 

Lista completă a vinurilor medaliate la VINARIUM 2020 o gasiti aici.