Iulian Anghel, ZF: Ţara lui “păstrează chitanţa cu ce ai plătit, că s-ar putea să-ţi vină acasă amendă că n-ai plătit” nu poate fi reformată. Trebuie distrusă şi reconstruită

Sediul Fiscului de sector (6) s-a mutat într-un mall. “Distanţarea socială” face şi mai complicată aşteptarea. Dar aranjarea este şmecherească rău. E o coadă la ghişeurile Fiscului, mai mică, dar coada cea mare, pentru aceeaşi problemă cu Fiscul, este în parcarea mall-ului. Da, coada la Fisc - acolo unde plăteşti dările/amenzile către stat, amenzi ce curg gârlă în aceste zile - este, la sectorul şase din Bucureşti, în garajul unui centru comercial, într-un aer infect, plin de noxele maşinilor şi fără lumină, aproape. Ca să ştie contribuabilul unde îi este lungul nasului.

Tii-tii, maşinile care intră, tii-tii, maşinile care iesc, pentru că coada s-a lungit, sunt 60 -70 de persoane la coadă, fiecare respectând distanţa socială şi, iată, coada se face fuior şi, în curând, ameninţă să sugrume parcarea.

După 3 ore, ajungi în faţa ghişeului ca să plăteşti o datorie către stat de 50 de lei (10,4 euro). Dai să plăteşti cu un card bancar, pentru că vezi alături de tine un POS. Dar funcţionarul/casierul ar prefera să plăteşti cu bani lichizi: “Nu cred că nu aveţi dvs 50 de lei!”

Aia 50 de lei, în bancnota aia maro, roasă de vreme şi linsă de mii de deşte băgate în gură, acum şi cu Covid bonus, este dovada vie a plăţii, restul e bagabonţeală. Funcţionarul o ia, o pune în teanc, frumos, cu capul lui Traian Vuia la capul lui Traian Vuia, cu capul lui Grigorescu la capul lui Grigorescu, fiecare pe căprări, o predă mai departe şi, astfel, ziua lui e împlinită. Dar nici aşa nu este destul: “Să păstraţi chitanţa cât mai multă vreme, că poate vă vine acasă că n-aţi plătit!”

Adică eu îţi dau ţie banul în mână, nu prin virament bancar, că eşti speriat rău de POS-ul din faţa ta, tu îmi ceri de trei ori buletinul ca să te convingi că sunt eu cel care plăteşte şi nu Satana preschimbată în contribuabil şi acum îmi zici să păstrez chitanţa că s-ar putea să-mi trimiţi acasă înştiinţare/amendă că n-am plătit?

- “Păi nu v-am dat banii, cum adică n-am plătit”?

- “Da, dar ştiţi cum e!”

Adică să ştiu cum e, ce? Adică eu să păstrez chitanţa un an, ca, dacă-mi vine acasă “înştiinţarea” că n-am plătit,  mai merg o tură la Fisc, să stau la coadă în parcare, stau la ghişeu o dimineaţă întreagă să demonstrez că am plătit, ceea ce am plătit deja? Cu chitanţa?

Dacă plăteşti la podul de la Cernavodă, eşti îndemnat să ţii chitanţa, ca să dovedeşti că “ai plătit”. Iei o amendă de parcare, trebuie să păstrezi un an chitanţa că ai plătit. Am plătit, în aceste luni de  recluziune, întreţinerea pentru casa în care stau prin virament bancar. La un moment dat, administratorul nu era el pe deplin lămurit, mi-a cerut “chitanţa”. Păi cum să-şi dau chitanţă? - îţi pot arăta cum banii mei s-au dus în contul tău. Dar el voia chitanţă. Păi cum să nu vrea un biet om când administraţia centrală, din tată-n fiu, dă chitanţă şi cere chitanţa care certifică plata unei chitanţe anteriore? Şeful României nu-i Iohannis, nu-i Orban, e Chitanţă-Vodă.

Singura  instituţie din România care nu are nevoie de chitanţă sau de buletin ca să ştie cine eşti este Ministerul de Interne. Daţi-i un jandarm sau unul poliţist doar numele şi data naşterii şi, în trei minute, vă va spune unde staţi, cu cine sunteţi însurat/maritat, ce ipotecă bancară aveţi şi, în curând, şi cu cine aţi votat ultima oară.

Pentru instituţiile de represiune se găsesc bani de informatizare. Pentru pleavă se constuiesc noi garaje în malluri.