Este foarte bine dacă guvernul PNL a copiat măsuri din programul Dragnea/PSD, care la rândul lui a copiat din programul Băsescu/PDL, care a copiat din Tăriceanu/PNL, care a copiat din PDSR/Năstase/Iliescu, până ajungem la PCR/Ceauşescu. Problemele nerezolvate sunt ale României

Autor: Cristian Hostiuc 01.07.2020

Nu ştiu de ce guvernul PNL/Orban este criticat pentru faptul că în programul de relansare economică prezentat miercuri a copiat măsuri din programul Dragnea/PSD. Pentru că şi Dragnea a copiat din Cioloş, care a copiat din Ponta, care a copiat din Boc, care a copiat din Tăriceanu etc., până ajungem la PCR/Ceauşescu.

Investiţia în canalul Siret-Bărăgan nu ţine de o guvernare sau alta, ci de o problemă de irigaţii a României.

O bancă de dezvoltare vroia să facă şi Ceauşescu, deci se pare că avem nevoie.

Problema autostrăzilor, a drumurilor expres, a spitalelor, a şcolilor, a grădiniţelor, a sălilor şi terenurilor de sport, a reţelei de gaze, a reţelei feroviare etc. este a României, nu a unui guvern anume.

Nu pledăm întotdeauna pentru continuitate, pentru a nu lua lucrurile de la zero, ci de unde le-au lăsat ceilalţi care au fost la guvernare?

Fiecare care a trecut pe la Palatul Victoria a făcut ce-a putut, cu resursele pe care le-a avut, cu competenţă sau incompetenţă, cu sau fără sprijin politic.

Iliescu şi Năstase ne-au băgat în NATO şi Uniunea Europeană, Băsescu a trecut criza cu guvernarea Boc, Ponta şi Cioloş au ţinut anume echilibre macroeconomice, Dragnea a dat drumul la consum pentru că a avut bani, acum este rândul lui Orban să facă investiţii.

Problema este că nimeni nu prea mai crede în aceste programe care dau bine în PDF/Powerpoint, dar care prea puţin se execută în realitate.

Astăzi a fost rândul lui Orban/Iohannis să vină cu un plan de 100 de miliarde de euro, o cifră rotundă, pentru relansarea economică şi pentru revenirea cât mai rapidă a economiei şi a businessului din această criză.

Dacă s-ar face măcat o treime din acest plan în următorii 10 ani, ar fi o realizare foarte mare pentru România.

Planul economic prezentat de premierul Orban şi girat de preşedintele Iohannis nu are însă o cuantificare clară în indicatorii macroeconomici la care putem să ne raportăm.

Singura menţiune este că la nivelul anului 2025 vom fi la 87% din PIB/locuitor la partitatea puterii de cumpărare din media UE 27.

Dacă România ar fi avut o tradiţie bună în execuţia programelor economice prezentate, investitorii ar sta la coadă ca să finanţeze aceste proiecte sau ca să facă investiţii.

Certitudinea acestui moment este că investiţiile private sunt în stand-by, bugetul încearcă să stopeze hemoragia adusă de această criză, agenţiile de rating mai aşteaptă două luni să vadă ce face guvernul Orban cu pensiile înainte de a menţine ratingul sau a ne retrograda, băncile nu prea mai vor să dea credite fără garanţii ale statului, multe pieţe sunt blocate în aşteptarea unei măsuri guvernamentale (premierul Orban spune că în maximum o lună de zile toate aceste măsuri economice vor fi însoţite de acte normative care să le pună în aplicare), iar partidele se pregătesc de alegeri.

Realitatea este că, deşi liberalii sunt la putere, nimeni nu s-a atins de cei 1,2 milioane de angajaţi de la stat, în timp ce sectorul privat îşi numără pierderile zi de zi.

Programul prezentat de PNL pune mai mult accent pe stat decât pe sectorul privat, ceea ce ar fi o contradicţie în ideologie. De-ar fi asta ultima problemă.

Florin Cîţu, ministrul finanţelor, îşi face un titlu de glorie spunând că nu are nevoie de FMI, care i-ar fi ştirbit din independenţa economică, dar lasă să se înţeleagă că 2021 ar putea să fie altfel.

Este bine că partidele se bat în programe economice, dar problema este că nu are cine să le implementeze, întrucât eşalonul doi, trei, şapte, opt este acelaşi, indiferent de guvernare.