Aproximativ 3,5 milioane de consumatori casnici de gaze aşteaptă prima factură după liberalizarea preţului la gaze. Cine câştigă? Intră jucători noi pe piaţă?
♦ Liberalizarea preţului la gaze vine într-un moment în care preţurile regionale sunt în scădere ♦ Ofertele iniţiale ale furnizorilor arată o scădere faţă de preţurile reglementate ♦ Liberalizarea preţului la gaze înseamnă liberalizarea preţului „mărfii gaz“, care înseamnă 52% din factură. Restul tarifelor rămân reglementate.
Liberalizarea preţului la gaze în România înseamnă că de la 1 iulie preţul amestecului de gaze naturale („marfa gaz“ - n. red.) este lăsat liber, în baza mecanismului cerere-ofertă. În aceste condiţii, consumatorii pot opta pentru ofertele concurenţiale ale furnizorilor de gaze din România. Analiza ofertelor furnizorilor arată o tendinţă de scădere a facturilor la gaze pentru populaţie, deşi multe oferte nu specifică o perioadă pentru menţinerea preţului mărfii gaz. Restul tarifelor rămân reglementate de autorităţi - tariful de transport, tariful de distribuţie şi TVA.
„Liberalizarea aceasta înseamnă o şansă ca cei care consumă gaz să plătească un preţ corect pentru acest produs, adică un preţ rezultat din cerere şi ofertă. Este nevoie însă ca toţi consumatorii să fie corect informaţi în legătură cu riscurile şi oportunităţile oferite de liberalizare“, spune Răzvan Nicolescu, partener Deloitte şi analist al pieţei energiei.
Practic, începând cu data de 1 iulie fiecare consumator casnic are posibilitatea de a încheia un nou contract cu furnizorul de gaze. Dacă clientul nu semnează contractul, furnizarea de gaze nu se sistează, ci va fi realizată de actualul furnizor, în condiţiile noii oferte a furnizorului. Consumatorul poate oricând în această perioadă să îşi modifice furnizorul.
Preţul „mărfii gaz“ a fost până la 1 iulie 2020 reglementat de ANRE la 68 de lei pe MWh pentru gazele din producţie şi la circa 90 de lei pe MWh pentru gazele înmagazinate, care vin cu un cost de înmagazinare. La acesta se adaugă acciza, aproape nesemnificativă pentru gazele pentru populaţie, şi tarifele de distribuţie şi transport care ajung la aproximativ 40 de lei. La aceste tarife se adaugă TVA.
„Ar fi bine să se întâmple ca preţurile la gaze pentru populaţie să scadă şi eu cred că vor scădea în raport cu preţurile reglementate. Ulterior, e important de văzut ce se va întâmpla cu preţurile regionale“, mai spune Răzvan Nicolescu.
Piaţa gazelor pentru populaţie este în acest moment dominată autoritar de Engie şi E.On, care deţin, cumulat, 90% din piaţă. De asemenea, două companii mari din piaţa de furnizare energie electrică - CEZ şi Enel - au venit cu oferte pentru furnizarea de gaze către consumatorii casnici. În noile condiţii concurenţiale, furnizorii vin şi cu pachete de gazĂenergie eletrică sau servicii.
„Sunt sigur că vor apărea jucători noi după liberalizarea preţului la gaze pentru consumatorii casnici“, mai spune Răzvan Nicolescu, care mai menţionează că momentul liberalizării nu este unul nepotrivit, în condiţiile în care preţurile regionale la gaze sunt în scădere.
Ofertele actualilor furnizori variază între 114 lei/MWh şi peste 200 de lei/MWh, în funcţie de furnizor şi zona din care este consumatorul, însă preţurile unor furnizori sunt garantate pe o perioadă de 3 luni sau 6 luni, în vreme ce alte tarife sunt garantate pentru un an.
Gaz doar pentru o treime din populaţie
Gazul ajunge la doar 35% din gospodăriile româneşti, în vreme ce restul nu sunt racordate la reţeaua de gaze. Ministrul energiei Virgil Popescu a spus în cadrul ediţiei de anul acesta a ZF Power Summit că îşi propune ca în 4 ani să dubleze ponderea gospodăriilor racordate la reţeaua de gaze. Realitatea este, însă, că lungimea reţelei de gaz din România a avansat cu 874 km în 2019. Conductele de gaz din România au totalizat la finalul lui 2019 aproape 42.300 km. În ultimii 6 ani media anuală de dezvoltare a reţelei de gaz a fost de circa 730 de km, potrivit datelor Institului Naţional de Statistică.
În aceeaşi vreme, analistul din piaţa energiei Dumitru Chisăliţă spune că românii, în special cei din mediul rural, nu îşi permit să se racordeze la reţeaua de gaze, chiar dacă ar avea acces, în condiţiile în care instalarea echipamentelor şi plata facturilor lunare ar depăşi bugetul familiei.
„După extinderea reţelei, vine instalarea interioară, dotarea cu aparate specifice - sobe, centrale. Dacă facem o socoteală, o instalaţie de utilizare plus echipamentele respective o să ne ducă până la 1.500-2.000 de euro. Oamenii aceştia au un nivel al veniturilor foarte mic. După toate acestea, gazul trebuie plătit“, spune Dumitru Chisăliţă.