Aproximativ 3,5 milioane de consumatori casnici de gaze aşteaptă prima factură după liberalizarea preţului la gaze. Cine câştigă? Intră jucători noi pe piaţă?

Autor: Răzvan Botea 24.07.2020

Liberalizarea preţului la gaze vine într-un moment în care preţurile regionale sunt în scădere ♦ Ofertele iniţiale ale furnizorilor arată o scădere faţă de preţurile reglementate ♦ Liberalizarea preţului la gaze înseamnă liberalizarea preţului „mărfii gaz“, care înseamnă 52% din factură. Restul tarifelor rămân reglementate.

Liberalizarea preţului la gaze în România înseamnă că de la 1 iulie preţul amestecului de gaze naturale („marfa gaz“ - n. red.) este lă­sat liber, în baza meca­nis­mului cerere-ofertă. În aceste con­diţii, con­suma­torii pot op­ta pen­tru ofer­tele con­cu­renţiale ale fur­ni­zori­lor de gaze din Ro­mânia. Analiza ofertelor furni­zo­ri­lor arată o tendinţă de scă­dere a facturilor la gaze pentru populaţie, deşi multe oferte nu specifică o perioadă pentru menţinerea preţului mărfii gaz. Restul tarifelor rămân regle­men­tate de autorităţi - tariful de trans­port, tariful de distribuţie şi TVA.

„Liberalizarea aceasta înseamnă o şansă ca cei care consumă gaz să plătească un preţ corect pentru acest produs, adică un preţ rezultat din cerere şi ofertă. Este nevoie însă ca toţi consu­matorii să fie corect informaţi în legătură cu riscurile şi oportunităţile oferite de liberalizare“, spune Răzvan Nicolescu, partener Deloitte şi analist al pieţei energiei.

Practic, începând cu data de 1 iulie fie­care consumator casnic are posibi­litatea de a încheia un nou contract cu furnizorul de gaze. Dacă clientul nu semnează contractul, furnizarea de gaze nu se sistează, ci va fi realizată de actualul furnizor, în condiţiile noii oferte a furnizorului. Consumatorul poate oricând în această perioadă să îşi mo­difice furnizorul.

Preţul „mărfii gaz“ a fost până la 1 iu­­lie 2020 reglementat de ANRE la 68 de lei pe MWh pentru gazele din produc­ţie şi la circa 90 de lei pe MWh pentru ga­zele înmagazinate, care vin cu un cost de înmagazinare. La acesta se adaugă ac­ciza, aproape nesemnificativă pentru ga­ze­le pentru populaţie, şi tarifele de dis­tri­buţie şi transport care ajung la apro­xi­mativ 40 de lei. La aceste tarife se adaugă TVA.

„Ar fi bine să se întâmple ca preţu­ri­le la gaze pentru populaţie să scadă şi eu cred că vor scădea în raport cu preţurile regle­mentate. Ulterior, e important de văzut ce se va întâmpla cu preţurile regionale“, mai spune Răzvan Nicolescu.

Piaţa gazelor pentru populaţie este în acest moment dominată autoritar de Engie şi E.On, care deţin, cumulat, 90% din piaţă. De asemenea, două companii mari din piaţa de furnizare energie electrică - CEZ şi Enel - au venit cu ofer­te pentru furnizarea de gaze către consu­ma­torii casnici. În noile condiţii concu­ren­ţiale, furnizorii vin şi cu pachete de gazĂenergie eletrică sau servicii.

„Sunt sigur că vor apărea jucători noi după liberalizarea preţului la gaze pen­tru consumatorii casnici“, mai spune Răzvan Nicolescu, care mai menţio­nea­ză că momentul liberalizării nu este unul nepotrivit, în condiţiile în care preţurile regionale la gaze sunt în scădere.

Ofertele actualilor furnizori variază în­tre 114 lei/MWh şi peste 200 de lei/MWh, în funcţie de furnizor şi zona din care este consumatorul, însă pre­ţurile unor furnizori sunt garantate pe o perioadă de 3 luni sau 6 luni, în vreme ce alte tarife sunt garantate pentru un an.

 

Gaz doar pentru o treime din populaţie

Gazul ajunge la doar 35% din gos­po­dăriile româneşti, în vreme ce restul nu sunt racordate la reţeaua de gaze. Minis­trul energiei Virgil Popescu a spus în ca­drul ediţiei de anul acesta a ZF Power Sum­mit că îşi propune ca în 4 ani să du­ble­ze ponderea gospodăriilor racordate la reţeaua de gaze. Realitatea este, însă, că lungimea reţelei de gaz din România a avansat cu 874 km în 2019. Conductele de gaz din România au totalizat la finalul lui 2019 aproape 42.300 km. În ultimii 6 ani media anuală de dezvoltare a reţelei de gaz a fost de circa 730 de km, potrivit date­lor Institului Naţional de Statistică.

În aceeaşi vreme, analistul din piaţa ener­giei Dumitru Chisăliţă spune că ro­mâ­nii, în special cei din mediul rural, nu îşi permit să se racordeze la reţeaua de ga­ze, chiar dacă ar avea acces, în con­diţiile în care instalarea echipamentelor şi plata facturilor lunare ar depăşi bugetul familiei.

„După extinderea reţelei, vine insta­la­rea interioară, dotarea cu aparate spe­cifice - sobe, centrale. Dacă facem o so­co­teală, o instalaţie de utilizare plus echi­pamentele respective o să ne ducă până la 1.500-2.000 de euro. Oamenii aceş­tia au un nivel al veniturilor foarte mic. După toate acestea, gazul trebuie plătit“, spune Dumitru Chisăliţă.