Ruxandra Bologa, avocat specializat în energie: Consumatorul trebuie să fie atent în primul rând la preţ atunci când semnează contractul. Pare simplu, dar în realitate compararea ofertelor poate fi anevoioasă

Consumatorii casnici pot să aleagă ofertele concurenţiale ale furnizorior de gaze naturale  începând cu 1 iulie 2020, în urma liberalizării preţurilor la gaze. Ruxandra Bologa, avo­cat al casei de avocatură NNDKP şi unul dintre coordonatorii practicii de energie şi resurse naturale din cadrul NNDKP, ex­plică la ce trebuie să fie atenţi consuma­to­rii casnci când aleg o ofertă. În primul rând, la preţ, spune ea şi precizează că ofer­ta furnizorilor poate include mai multe ser­vicii care fac dificilă identificarea pre­ţului pe MWh.

„În primul rând, consumatorul trebuie să fie atent la preţ. Deşi pare simplu, în re­a­litate pentru consumatorul obişnuit com­para­rea ofertelor este destul de anevoioa­să mai ales atunci când sunt şi alte servicii incluse (spre ex. diferite tipuri de servicii tehnice periodice pentru verifica­rea/re­vi­zia tehnică a instalaţiilor, ori un preţ pen­tru un abonament zilnic, la care se adaugă şi consumul efectiv), fiind astfel dificilă iden­tificarea preţului per MWh. În plus, con­sumatorii trebuie să aibă în vedere şi fap­tul că în factură furnizorul va mai adău­ga şi tarifele reglementate de transport şi dis­tribuţie prevăzute de legislaţia în vi­goare“, spune Ruxandra Bologa în cadrul unui interviu acordat ZF.

Consumatorii ar mai trebui să fie aten­ţi şi la perioada contractuală a furnizării de ga­ze, mai spune ea. „De asemenea, cli­en­tul ar trebui să mai verifice dacă preţul pro­pus este fix pe durata contractului sau, din con­tră, acesta poate fi modificat uni­la­te­ral de furnizor. În acest sens, recoman­dăm clien­ţilor să verifice cu atenţie dacă exis­tă clauze de schimbări de circumstanţe, iar în caz afirmativ, să le parcurgă cu mare atenţie.“

De asemenea, clientul ar mai trebui să ve­rifice dacă renunţarea unilaterală  la contract implică plata unor despăgubiri către furnizor.

„În plus, consumatorul ar trebui să mai ve­rifice şi în ce măsură dreptul său de schim­bare a furnizorului este sau nu con­di­ţionat de plata unei despăgubiri (de cele mai multe ori această despăgubire este ega­lă cu contravaloarea gazelor naturale ce ar fi fost furnizate până la încetarea contractului).“

Principala obligaţie a consumatorului este să plătească la timp contravaloarea ga­zelor naturale furnizate şi serviciilor pres­tate. Pe de altă parte, în ceea ce pri­veşte furnizorul, legislaţia din România prevede mai multe obligaţii.

„Dintre cele mai importante obligaţii con­tractuale ale acestuia amintim: obliga­ţia de a asigura intermedierea relaţiei din­tre consumator şi operatorul de distri­buţie, inclusiv de a asigura încheierea aces­tui contract; obligaţia de a notifica în pre­alabil orice modificare a contractului de furniza­re şi informarea consumatorului cu privire la dreptul de a-l înceta dacă acesta nu este de acord cu modificările“, explică avocatul.

O altă obligaţie a furnizorului este de a permite schimbarea furnizorului con­form legislaţiei în vigoare, precum şi obli­ga­ţia de a informa corect clientul şi de a pri­mi şi soluţiona plângerile şi cererile clienţilor.

În ceea ce priveşte evoluţia preţurilor la gaze pentru populaţie în urma libera­li­ză­rii, Ruxandra Bologa este de părere că aces­tea vor scădea în situaţia în care libe­ra­lizarea preţului este însoţită de încurajarea investiţiilor în sector.

„Deşi liberalizarea pieţelor este de natură să asigure un preţ mai mic pentru consumatorii finali, acest deziderat poate fi atins doar în situaţia în care este însoţită de încurajarea investiţiilor în sector, atra­gerea de noi participanţi şi inter­conectarea cu celelalte state pentru a se diversifica sursele de aprovizionare.“

Pe de altă parte, faţă de practica altor state, preţul gazelor pentru populaţie nu rămâne liber în totalitate, mai explică ea.

„În cazul particular al României, în ciuda eliminării preţului la clientul casnic, nu putem vorbi despre o adevărată libera­lizare cât timp preţul aplicabil pentru un procent semnificativ din gazele produse în România este în continuare controlat de sta­tul român (ne referim la preţul maxim de pornire al ofertelor depuse pe piaţa cen­tralizată pentru îndeplinirea progra­mu­lui de ofertare) şi având în vedere in­ten­ţia statului de a adopta o taxă pe veni­tu­rile suplimentare rezultate din liberali­zare ce va fi aplicabilă furnizorilor.“

Liberalizarea preţului la gaze pentru populaţie a crescut şi apetitul furnizorilor de a investi în România, a mai spus Ruxandra Bologa, şi precizează că decizia de a investi este influenţată mai ales de sta­bilitatea legislaţiei din România.

„Din semnalele pe care le avem din practica NNDKP, pare că pe termen scurt a crescut apetitul furnizorilor străini pentru piaţa din România. Rămâne totuşi de văzut în ce măsură furnizorii care cercetează piaţa în acest moment vor şi decide să investească. Intrarea de noi ju­cători pe piaţă este strâns legată de încre­derea în sistemul legislativ, în special de stabilitatea legislativă, cerinţă care nu este îndeplinită de România ca urmare a mo­dificărilor substanţiale ale legislaţiei ce au fost adoptate în ultimii ani.“

Ea a mai spus în cadrul interviului că li­be­ralizarea preţului la gaze vine într-un moment în care România nu ar mai fi putut amâna fără consecinţe acest pas, în con­diţiile în care statul român şi-a asumat faţă de Uniunea Europeană acest angajament.

„Obligaţia de liberalizare a fost asu­ma­tă de România faţă de Uniunea Euro­peană cu mult timp înainte, chiar din mo­mentul aderării, iar o potenţială prelun­gire a acestui termen de 1 iulie 2020 nu ar fi fost lipsită de consecinţe. Crearea unei pieţe interne unice de gaze naturale în vederea combaterii sărăciei energetice este una dintre priorităţile Uniunii Euro­pe­ne, obiectiv care nu poate fi atins în lip­sa liberalizării pieţelor statelor membre.“