Oaia neagră în discuţiile de la Bruxelles: Mark Rutte, olandezul care n-a vrut ca UE să dea bani gratis ţărilor devastate de pandemie, biciclist, profesor voluntar şi un „cameleon“ politic ce duce lipsă de voturi la el acasă

Autor: Bogdan Cojocaru 21.07.2020

Biciclist, profesor voluntar, zgârcit, politician etern. Uniunea Europeană are un nou baubau în persoana pre­mierului olandez Mark Rutte. La el s-au blocat mult timp planurile Co­misiei Europene, ale Franţei şi Germaniei de a re­con­strui economiile devastate de criză prin subvenţii gra­tuite şi datorie pusă la comun.

Însă negocierile maraton din weekend şi de ieri dintre statele membre ale UE în privinţa planurilor pentru un fond de revenire economică par să-i fi deschis apetitul lui Rutte pentru compromis. Zvonurile spuneau ieri că planul franco-german a trebuit reconfigurat considerabil: granturi de 390 de miliarde de euro, în loc de 500 de miliarde de euro cât era prevăzut iniţial, şi condiţionarea acestora de implementarea de reforme. Cei mai mulţi bani se vor duce la ţări precum Italia şi economiile est-europene. Pieţele au crezut zvonurile, iar euro a reacţionat pozitiv, apreciindu-se.  

Negocierile i-au adus la disperare pe unii lideri europeni. În a treia zi de discuţii, un Viktor Orban furios l-a atacat pe Rutte prin intermediul unei coferinţe de presă, acuzându-l că el „este responsabilul pentru haosul de aici. Vrea să creeze un mecanism care să-i permită să influenţeze şi să controleze pe ce cheltuie banii ţările europene“. Premierul maghiar a mers mai departe spunând că olandezul are „un stil comunist“. Nici premierul bulgar Boiko Borisov nu şi-a putut păstra calmul, declarând că „Mark Rutte se comportă ca un poliţist“. Premierul Portugaliei Antonio Costa a declarat că „opoziţia din partea «the frugal four» nu mai este tolerabilă“, aminteşte publicaţia italiana Corriere della Sera.

De altfel, presa din statele mediteraneene i-au acordat o atenţie deosebită zilele acestea lui Rutte.  Olanda face parte din grupul de state cunoscut ca „the frugal four“, alături de Austria, Danemarca şi Suedia, economii excedentare care pun mare preţ pe cumpătarea fiscală. Şi Germania a fost ca ele, dar în faţa noii crize şi-a schimbat sentimentele, mizând pe generozitate. Cancelarul austriac Sebastian Kurz a indicat în ultimele luni că este dispus să negocieze pentru a-şi schimba poziţia.

Omologul olandez s-a lăsat mai greu de convins. Rutte este considerat liderul moral al grupului „zgârciţilor“ europeni. El este cel care le reproşează statelor sudice că s-au întins mai mult decât le este plapuma. Însă, potrivit The Economist, olandezul este ca „un preot care a băut prea multă cafea“, adică nu are profilul unui „om rău“. Cu toate acestea, belgianul Charles Michel, preşedintele Consiliului European, a dus o muncă titanică pentru îmblânzirea lui Rutte. La Haga au călătorit în acelaşi scop preşedintele Franţei Emmanuel Macron şi premierii Spaniei şi Italiei. „Olandezul şi ceilalţi trei zgârciţi au obţinut deja multe, dar sunt prea deştepţi ca să spună mulţumesc“, explică un diplomat european care a participat la negocieri.

Dar ce-l face pe Mark Rutte atât de puternic şi încrezător? se întreabă Corriere. Un aspect subestimat este că politi­cianul îşi conduce ţara de zece ani. După Angela Merkel, cancelarul Germaniei, olan­dezul este cel mai vechi lider de stat în funcţie din zona euro. El a ajuns să cunoască astfel mai bine decât mulţi mecanismele Uniunii Europene. A fost o vreme când Rutte şi Merkel mergeau cot la cot prin politicile europene. Însă între timp s-au întâmplat două lucruri care au stricat armonia dintre cei doi. Primul este Brexitul, ieşirea Marii Britanii din UE, care a lăsat Olanda descoperită pe frontul pieţei unice, al comerţului liber şi la frânele unei integrări europene mai în profunzime. Guvernul de la Haga nu se mai poate ascunde în spatele Marii Britanii şi a preluat de facto rolul de lider al diviziei eurosceptice, acum „cei patru zgârciţi (the frugal four)“. Al doilea este pandemia, care a aruncat majoritatea econo­miilor europene într-o recesiune fără precedent. Rutte este faimos în întreaga Europă pentru că merge la muncă cu bicicleta, deşi acest lucru ar trebui să-i creeze imaginea de om modest într-o Olandă obsedată de biciclete, notează AFP. Necăsătorit, în vârstă de 53 de ani, politicianul locuieşte în acelaşi apartament pe care l-a cumpărat după absorvirea facultăţii, conduce un Saab cumpărat uzat (când nu circulă cu bicicleta) şi lucrează voluntar ca profesor de studii sociale la un liceu. O fire veselă (dă sfaturi statelor sudice cu zâmbetul pe buze), Rutte a reuşit să-şi facă prieteni şi să construiască alianţe în peisajul politic olandez destul de fragmentat. „Poate fi oarecum ca un cameleon“, îl descrie Pepijn Bergsen, analist la Chatham House din Londra. „Se spune că îşi poate modela opiniile pentru a se mula consensului din camera de negocieri.“

Un deceniu la conducerea ţării spune multe despre cum este văzut Rutte ca premier în Olanda. „Este mai degrabă perceput ca un om care îndreaptă lucrurile, care este mereu la înălţime în ceea ce-i priveşte pe contribuabilii olandezi“, spune un diplomat olandez. La 1,93 de metri, olandezul impresionează prin înălţime chiar şi în patria celor mai înalţi oameni de pe planetă. Olandezii, care sprijină apartenenţă la UE cu o majoritate de două treimi, se mândresc atât cu istoria lor de comercianţi, cât şi cu cumpătarea lor tradiţională calvinistă. Alegătorii olandezi sunt conştienţi că sunt printre cei care contribuie cel mai mult la bugetul UE, iar ideea de a dărui sau de a împrumuta mai mult este nepopulară printre ei. Criticii spun că reticenţa olandezilor de a cheltui este acum deplasată, având în vedere surplusul comercial uriaş al ţării lor cu restul UE. Erik Nielsen, economist la Unicredit, spune că contribuţiile Olandei la bugetul european din 2018 de 4,8 miliarde de euro „spun doar o mică parte din povestea financiară reală“. „Potrivit Tax Justice Network, în acelaşi an structurile de tip paradis fiscal din Olanda i-au ajutat pe olandezi să pună mâna pe 6,7 miliarde de euro în venituri fiscale de la Germania, Franţa, Italia şi Spania“, a explicat  Nielsen. Însă şi politica internă joacă cu siguranţă un rol în atitudinea lui Rutte. În martie 2021 vor fi alegeri generale, iar partidul conservator VVD al premierului trebuie să jongleze cu partidele de extremă dreapta pentru voturile unor oameni care sunt probabil eurosceptici. În plus, actuala sa coaliţie de centru dreapta nu are majoritate în parlament. Orice compromis la Bruxelles care ar merge prea departe în ochii olandezilor s-ar putea să nu fie ratificat în parlamentul de la Haga. Lui Rutte i s-a mai întâmplat aşa în 2005 şi în 2016.