Mihaela Mitroi,EY: Fiscul şi-a întărit rândurile! Toate persoanele fizice să se aştepte la verificări ale situaţiei fiscale personale

Cel mai recent Ordin al preşedintelui ANAF, prin care, practic, creşte numărul inspectorilor care se vor ocupa de realizarea controalelor la persoanele fizice, vorbeşte despre o presiune deja existentă de nouă ani de zile pe românii cu venituri mari sau cu risc fiscal ridicat.

Documentul publicat recent în Monitorul Oficial conţine însă un element în plus, care ar trebui să fie citit de ”orice persoană fizică care are sau a avut obligaţia să stabilească sau plătească obligaţiile fiscale prevăzute de lege”, pentru că, de data aceasta, Fiscul avertizează, fără să o spună direct, că este cu ochii pe toţi contribuabilii persoane fizice care şi-au determinat singure impozitul şi contribuţiile sociale.

Ordinul ”privind competenţa de exercitare a verificărilor situaţiei fiscale personale şi activităţilor preliminare acesteia” nu ocupă nici jumătate de pagină de Monitor şi conţine doar opt articole. Încă din primele trei, ANAF îşi face cunoscută intenţia.

Astfel, primul articol anunţă că activitatea de verificare preliminară va fi efectuată de Direcţia generală control venituri persoane fizice. Al doilea articol spune că verificarea situaţiei fiscale a contribuabililor va fi făcută atât de Direcţia generală de control, cât şi de serviciile de verificări fiscale din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice, iar al treilea arată că aceste două organe fiscale au competenţe de verificare pe teritoriul întregii ţări. În traducere, ceea ce vrea Fiscul să spună printre cuvinte este că tocmai şi-a întărit echipele de control persoane fizice şi că va pune accentul pe verificarea preliminară, ceea ce va duce la creşterea numărului de persoane controlate care au fost deja selectate în baza unei analize preliminare îmbunătăţite.

În condiţiile în care toate recomandările internaţionale pentru administraţiile financiare sunt să se asigure ”că au încrederea şi respectul contribuabililor lor”, cum o spune chiar OECD zilele astea, şi să stimuleze conformarea voluntară - contribuabilul să fie motivat să îşi declare voluntar veniturile, să i se faciliteze această declaraţie -  Fiscul nostru pare să nu arate că are încredere în contribuabili. Ne declarăm singuri veniturile şi primim şi o bonificaţie, dar, în acelaşi timp, ar trebui să ni se uşureze viaţa – îmi amintesc  toate discuţiile privind erorile primite în zilele premergătoare depunerii Declaraţiei Unice şi problemele generate de încărcarea datelor. 

Or, în aceste condiţii, ne putem aştepta ca acei contribuabili care ar putea face subiectul unei verificări fiscale să devină din ce în ce mai numeroşi, să nu mai facă parte doar din rândurile persoanelor cu averi de peste 25 de milioane de euro sau al celor cu risc fiscal crescut, ci să fie, în fapt, orice persoană care şi-a determinat singură impozitul şi contribuţiile sociale prin Declaraţia Unică. 

În plus, ANAF pare să complice lucrurile şi revine la o procedură deja prevăzută în Codul de Procedură Fiscală, dar neutilizată până acum – evaluarea documentară. Conform informaţiilor publicate pe site-ul ANAF, există, în acest moment, un proiect de Ordin pentru ”implementarea şi aplicarea, într-un mod unitar, a prevederilor legale privind efectuarea acţiunii de verificare documentară”. În situaţia în care, ca urmare a verificării documentare, organul fiscal constată diferenţe faţă de creanţele fiscale, veniturile sau bunurile impozabile şi/sau informaţiile declarate de contribuabil/plătitor, acesta înştiinţează contribuabilul/plătitorul despre constatările efectuate şi solicită documentele pe care contribuabilul/plătitorul trebuie să le prezinte în vederea clarificării situaţiei fiscale.

Dacă în termenul de 30 zile de la comunicarea înştiinţării sau dacă documentele prezentate nu sunt suficiente pentru clarificarea situaţiei fiscale, organul fiscal stabileşte diferenţele de creanţe fiscale datorate prin emiterea unei decizii de impunere sau dispune măsurile necesare respectării prevederilor legale, după caz.

Până acum, controlul viza mai mulţi ani fiscali (maximum cinci), iar volumul de documente şi informaţii solicitate era oricum mare. Dacă ne gândim mai ales la Declaraţia de patrimoniu şi venituri, doar ea are 16 pagini, iar completarea necesită acumularea şi verificarea prealabilă a informaţiilor. După cum se ştie, Declaraţia conţine referinţe la actele privind bunurile mobile şi imobile deţinute în perioada verificată, la conturile bancare (curente şi orice tip de depozit) din orice bancă, din ţară sau străinătate, titluri de valoare (acţiuni, de pildă), asigurări de orice fel, la orice tip de venit obţinut, inclusiv moştenirile şi donaţiile, dar şi datoriile şi cheltuielile efectuate în anul sau anii verificaţi.

Intervalul de timp în care trebuie completată poate părea generos doar acelor contribuabili ordonaţi, care au o evidenţă strictă a întregului patrimoniu. Ceilalţi vor fi presaţi de timp şi de numărul mare de evidenţe şi dovezi cerute – extrase bancare, contracte, chitanţe şi facturi.

În plus, dacă până acum un control fiscal putea să dureze de la câteva luni până la maxim 365 de zile, cu excluderea perioadelor de suspendare (care trebuie totuşi temeinic motivate), acum, odată cu introducerea procedurii preliminare, procesul riscă să se prelungească. De asemenea, s-ar putea interpreta că verificarea documentară sub rezerva verificării ulterioare aduce atingere principiului unicităţii inspecţiei fiscale.

Şi, atunci, primul îndemn pentru contribuabili ar fi acela de a-şi face un obicei din a păstra orice dovezi ale unei cheltuieli importante – facturi, chitanţe sau ale unor venituri suplimentare, cum ar fi primirea unei moşteniri. Oricând, oricine poate fi vizat de o inspecţie fiscală. Al doilea îndemn este acela ca, la fel cum apelaţi la medicul de familie, la orice semn de îngrijorare, să luaţi în considerare şi existenţa unui ”consultant de familie”, care să vă facă anamneza. În America, de pildă, orice familie are un contabil care îi cunoaşte situaţia financiară şi impozitele pe care trebuie să le plătească. În fond, poate fi şi acesta un semn de modernizare a Fiscului nostru, care pare să meargă pe urma Agenţiei de Administrare Fiscală a Statelor Unite – vestitul IRS .

Mihaela Mitroi este Partener, Asistenţă Fiscală şi Juridică, EY România, lider al activităţii de consultanţă fiscală şi juridică în clusterul de Sud al regiunii EY Europa Centrală şi de Sud-Est şi Asia Centrală (CESA)