Adrian Vasilescu, BNR: Importurile umflă cererea de valută

Crizei globale i s-au pus cam tot atâtea diagnostice câţi diagnosticieni s-au încumetat să-i descifreze cauzele şi simptomele. Şi cum, între ei, nu sunt deloc puţini cei care gândesc că trecem prin cea mai incontrolabilă turbulenţă din vremurile moderne, poate că e timpul să fie traşi de mânecă. Sigur, sunt atacate concomitent viaţa şi economia iar pentru că viaţa are prioritate măsurile pentru apărarea sănătăţii au accentuat căderea economiei! Dar, totuşi, nu e nici război şi nici dezastre economice ca în 1929-1933.

Crizele vin şi pleacă. Va pleca şi criza asta. Important, acum, este să nu-i dăm apă la moară să lase în urmă răni greu vindecabile. Nici în planul vieţii, nici în cel al economiei! Şi să înţelegem că aceste două planuri se conjugă. Dacă viaţa va fi apărată bine, economia îsi va reveni mai repede; iar dacă economia îşi va tura mai repede motoarele către standarde de normalitate, vor veni bani şi tehnologii în sectoarele în care este apărată sănătatea.

Se pare că, în economie, ce a fost mai greu a trecut. Nu avem încă datele creşterii economice din trimestrul al doilea, Statistica le va publica pe 14 august, dar e cert că, în lunile aprilie-iunie, PIB-ul a suportat o contracţie extrem de puternică. O cădere dramatică a înregistrat cu deosebire comerţul exterior, exporturile au căzut la jumătate în aprilie, faţă de mai, iar redresarea din mai şi iunie a fost anemică, după cum a fost şi cererea externă. Importurile au căzut şi ele, comparativ cu lunile ianuarie-martie, dar cum au continuat să surclaseze exporturile ne-am ales şi cu deficite umflate ale balanţei comerciale şi balanţei contului extern. Avem totuşi speranţa, întemeiată în bună măsură, că partea cea mai mare din pierderea de altitudine din trimestrul al doilea va fi recuperată până la sfârsitul anului în curs.

Soldul negativ al balanţei comerciale, în împrejurarea în care importurile au suit cu mult peste nivelul exporturilor, pune în mare dificultate piaţa valutară. Motiv ce l-a determinat pe guvernatorul BNR, în toate prezentările publice din această vară, să pună în relaţie directă preocuparea băncii centrale de a acoperi la niveluri optime deficitele de lichiditate din bănci cu grija pentru echilibrul pieţei valutare şi a cursului de schimb leu-euro. Rezultatul direct a dat rezistenţă  pieţei noastre valutare la presiunile puternice ale crizei.

În spaţiul public, ştirile despre evoluţiile leului, în raport cu moneda unică europeană, nu mai sunt însoţite de comentarii despre “maxime istorice”. Iar atunci când moneda noastră înregistrează deprecieri, ele sunt de fapt măsurate în valori zilnice de câteva zecimi dintr-un ban. Şi asa se petrec lucrurile încă din martie, când criza a început să-şi ia avânt.

Rezistenţa la criză, a pieţei  valutare, am exersat-o cu rezultate dintre cele mai bune în timpul celeilalte crize, din 2008-2011. Au fost numeroase vocile, atunci, care au prezis prăbuşirea leului. S-au înşelat. Reflexele pieţei valutare au funcţionat. Deşi relele prevestiri se înmulţeau, translatând emoţiile negativ­e ale pesimiştilor în multe dintre compartimentele societăţii, cu mari exagerări deseori, flotarea controlată a cursului de schimb a acţionat ca supapă prin care au fost evacuate multe dintre presiunile din economie.

Aşa a fost atunci, în timpul crizei din 2008-2011. Aşa se petrec lucrurile şi în prezent, sub presiunea crizei actuale. Pesimismul a dominat un timp  previziunile pentru soarta leului. Ca şi atunci, şi acum, banca  centrală a opus turbulenţelor pieţei, mecanismele de corecţie.

BNR a aşezat, una lângă alta, trei fotografii neretuşate. Trei imagini nefardate ale leului în vremea crizei actuale: asigurarea lichidităţii în bănci, pentru ca, mai departe, băncile să finanţeze bugetul statului, economia reală şi populaţia; inflaţia, situată în prezent pe una dintre cele mai bune poziţii din Uniunea Europeană; şi stabilitatea pieţei valutare într-un moment în care excesul de importuri a împins peste limitele admise deficitul balanţei comerciale. Toate, laolaltă, dau şansă  stabilităţii financiare.