Noii primari nu prea vin la masa pusă, ci mai degrabă la sfârşitul petrecerii, când mai sunt doar nişte chiftele pe masă şi nişte resturi de vin pe fundul sticlei. Va fi complicat

Se creează după rezultatele alegerilor locale de ieri un pic de euforie, dar ceea ce urmează în România şi în lume din punct de vedere economic nu susţine deloc o perspectivă prea roză.

Cu deficit bugetar de minus 10% din PIB, cu o datorie publică în creştere şi economii globale în derivă, aşteptările electorale nu ar trebui să fie prea mari.

În curând, cineva trebuie să umble la taxe pentru a nu fi într-un total derapaj bugetar, şi nu e mare lucru ca tocmai dreapta să fie nevoită să aplice măsuri de stânga precum creşterea impozitelor pe proprietate sau maşini, dacă cele privind creşterea TVA/accize/impozit pe venit nu vor fi acceptate.

Metrou uşor, tramvaie noi, park and ride, conducte noi pentru Radet– cam toate costă.

Ar fi foarte bine să existe resurse pur şi simplu prin realocare şi oprirea risipei. Dar în cei patru ani de când USR, de la care se aşteaptă acum în sfârşit o reformă a administraţiei locale, are ceva oameni în Consiliul General, nu am văzut forţă şi detalii în analize privind modul de cheltuire a banilor publici aşa cum te-ai fi aşteptat de la oameni din interior totuşi.

În afara unor critici foarte corecte de la un moment dat privind milioane de euro alocate pentru statui, în rest a cam fost tăcere din partea unor oameni care au fost acolo zi de zi, în consiliile locale şi generale.

Poate că nu s-a putut mai mult, că barierele informaţionale au fost la fel de mari precum cele decizionale. Vom vedea de acum încolo. În plus, trebuie ţinut cont că până în prezent USR nu a avut niciun primar şi să înveţi primărie în plină pandemie nu va fi uşor.

În mod normal, aceste alegeri nici nu ar fi trebuit ţinute până societatea nu îşi revenea complet din punctul de vedere al sănătăţii. Situaţia este foarte dificilă în continuare.

De aceea, noii primari nu prea vin la masa pusă, ci mai degrabă la sfârşitul petrecerii, când mai sunt doar nişte chiftele pe masă şi nişte resturi de vin pe fundul sticlei. Va fi complicat.

Mai ales că motorul celor care învârteau treaba până acum era seiful din Elveţia, terenul retrocedat pe sub mână la Snagov sau casa de la Hollywood pe care o menţionase unul din candidaţii de la sectorul 2 în declaraţia de avere (apropo, de ce candida la Bucureşti şi nu în California?:)). Cât o să reziste entuziasmul civic?

Pe de altă parte, nici nu mai mergea cum a mers. De ce în sectorul 4, cartier dormitor fără prea mari resurse în lipsa unor companii puternice de pe teritoriul său, s-a putut face o piaţă nouă în aceşti patru ani – Piaţa Sudului, care arată în sfârşit ca într-un mare oraş occidental, iar în sectorul 1 piaţa Matache arată ca după bombardamentul americanilor asupra Bucureştilor din 1942, când în sectorul 1 sunt cele mai puternice companii din România? De ce?

Uite că se pot face nişte lucruri. O parcare, un bazin de înot la o şcoală generală, o piaţă nouă.

Aparent, nimic nu progresează în România şi bucureştenii sunt cei mai aprigi critici ai administraţiei. Însă îşi mai aminteşte cineva de câinii fără stăpân? Uite că nu mai sunt, că s-a putut găsi o soluţie. Dar de dughenele şi tarabele care invadau străzile şi staţiile de autobuz?

Acelea au fost teme simple. Traficul, spaţiile verzi, căldura din locuinţe, educaţia şi îngrijirea sănătăţii sunt probleme mult mai complicate. Dar pe măsura unui doctor în matematică, câştigător a două premii la Olimpiadele Internaţionale din Cuba şi Noua Zeelandă înainte de 1990, nu-i aşa? :)

Speranţa este ca bunul-simţ să suplinească nevoia de bani. Că oamenii cam de asta au nevoie. De transparenţă, de piste de biciclete făcute corect, cu simţ de răspundere - de ce nu şi nişte parcări la scara blocului pentru biciclete, că e cam complicat să o transporţi cu liftul.

De linii de autobuze dedicate pe marile bulevarde cu cel puţin trei benzi, aşa cum se întâmplă de la Budapesta până la Londra. De şcoli unde profesorii de sport să nu spună că nu au mai văzut o minge nouă de fotbal sau de handbal pentru copii de ani de zile.

Economia, societatea au intrat într-o eră complet nouă din martie 2020. S-ar putea ca standardele să fie altele şi oamenii să aştepte cu totul altceva de la noile administraţii. Din acest punct de vedere, misiunea noii generaţii de politicieni e cu atât mai dificilă, dar şi mai provocatoare.