Europa suportă costuri ridicate pentru a-şi proteja angajaţii, în timp ce americanii nu se pot pune de acord cu privire la stimulente

În faţa perspectivei ca posibile disponibilizările în masă să coin­cidă cu un al doilea val al pandemiei şi noi măsuri de carantină, liderii europeni îşi prelungesc angajamentul faţă de eforturi generoase de protejare a angajaţilor, scrie Washington Post.

Ultima ţară care a făcut un astfel de anunţ este Marea Britanie, care la sfârşitul săptămânii s-a răzgândit în privinţa suspendării unui program de şomaj parţial care plăteşte până la 80% din salariile din sectorul privat în contextul pandemiei.

Astfel, Trezoreria britanică va continua să subvenţioneze salariile pentru companiile închise în urma carantinării unui număr în creştere de regiuni. Aceasta va oferi de asemenea susţinere mai limitată angajaţilor cu programul redus.

Spania, Franţa, Italia şi alte ţări au decis la rândul lor să-şi extindă costisitoarele programe de şomaj tehnic. În Germania, unde-şi are originile programul, strategii şi-au prelungit versiunea până la sfârşitul anului 2021.

Efortul european contrastează puternic cu turbulenţele din Washington, unde liderii continuă să poarte discuţii în con­tradictoriu cu privire la un nou pachet de stimulente la 11 săp­tămâni după expirarea unui crucial program de beneficii de şomaj, lăsând milioane de americani în expectativă.

Costurile programelor europene sunt ridicate. Germania ar putea cheltui peste 35 mld. $ pe primul an de program de şomaj tehnic, iar prelungirea cu un an ar putea costa încă 12 mld. $. Ajustat la economia SUA, programul ar avea un cost de aproximativ 260 mld. $. Programul Marii Britanii, ale cărui costuri sunt estimate la 50 mld. $ până acum în acest an, ar fi costat aproximativ 390 mld. $ în SUA.

Iar programul Spaniei, de 4,7 mld. $, ar fi de 72 mld. $ într-o economie de dimensiunea celei americane.

Dar, în majoritatea cazurilor, costurile respective reprezintă o creştere marginală faţă de beneficiile generoase de şomaj pe care ţările europene ar fi nevoite să le plătească muncitorilor care-şi pierd slujbele.

Unii economişti se tem însă că programele respective ar putea reprezenta o modalitate costisitoare de a susţine „joburi zombie“ care ar putea dispărea oricum sau de a amâna un val inevital de şomaj.

Împreună, cele mai mari cinci economii ale Europei au probabil aproximativ 5 milioane de „joburi zombie“ în sectoare cărora le-ar putea lua ani să revină la nivelurile de dinaintea pandemiei, arată Katharina Utermohl, economist la Allianz. Totuşi, adaugă Utermohl, „guvernele au luat decizia corectă“ din moment ce al doilea val al pandemiei ar putea crea un şoc economic temporar ca şi primul.

Chiar şi aşa, unele companii au început deja să opereze disponibilizări masive, iar pentru unele industrii, cum este cea auto, programele de şomaj tehnic ar putea să reprezinte doar o salvare pe termen scurt.