Tudorel Andrei, presedinte INS: De ce România realizează an de an deficit commercial de un milliard de euro pe an la produse agro-alimentare daca este n. 1 la productia de floarea soarelului si de porumb în Uniunea Europeana?
Cu toate lipsurile legate de asigurarea unui sistem modern de irigaţii, dar cu un potenţial natural ridicat, România este o ţară importantă în comerţul internaţional cu porumb, grâu, floarea soarelui, precum şi cu alte produse agricole.
Datele statistice ce vor fi oferite pentru evaluarea producţiei totale şi a randamentelor la ha ne vor arăta că România are producţii mari la produse agricole importante, cu randamente mai mici dacă ne comparăm cu ţări din vestul continentului, si implicit cu tarile comparate, daca tinem seama de rezultatele obtinute pe o serie mai lunga de ani decat rezultatele anului 2018, an de varf in productia principalelor produse vegetale in Romania, datorita sprijinului “naturii”. Cu toate acestea, în timp ce cele trei ţări, cel puţin în ultimii douăzeci de ani, înregistrază excedent semnificativ în comerţul cu produse agro-alimentare, România a înregistrat un deficit foarte mare.
Astfel, la nivelul anului 2018, România a fost unul dintre cei mai importanţi producători europeni şi chiar mondiali, potrivit datelor de statistică internaţională . Având o producţie de peste 18,6 milioane tone de porumb, România realiza 1,63% din producţia mondială a acestui produs. Dintre ţările din Uniunea Europeană, Franţa, cu o producţie de aproape 12,7 milioane tone, a ocupat locul al doilea (1,10% din producţia mondială), iar Ungaria locul al treilea cu o producţie de aproape 8 milioane tone (0,69% din producţia mondială). Cu o producţie medie la ha egală cu 7644 kg, aceasta este mai mică cu aproape 15% decât cea din Franţa şi cu 10% decât cea din Ungaria.
La producţia de floarea soarelui, România este unul din producătorii importanţi, asigurând aproape 5,9% din producţia mondială a acestui produs. Cu o producţie de peste 3063 mii tone, România se situează pe primul loc la nivelul ţărilor din Uniunea Europeană şi pe locul patru la nivel mondial. Alte trei ţări din UE se situează printre cei mai importanţi zece producători la nivel mondial: Bulgaria realizează mai mult de 3,7% din producţia mondială, Ungaria în jur de 3,5%, iar Franţa 2,4%. Producţia medie la ha în acest caz, 3041 kg, este cu aproape 25% mai mare decât cea din Bulgaria, cu aproape 3% decât cea din Ungaria şi aproape 35% decât cea din Franţa.
România este şi în cazul altor produse agricole printre producătorii importanţi la nivel mondial. Menţionăm în acest caz numai cateva exemple: la grâu, cu o producţie de peste 10,1 milioane tone, ne situăm pe locul 16 la nivel mondial, realizând în jur de 1,4% din producţia mondială; la orz, cu o producţie de aproape 1,9 milioane tone, şi o cotă de peste 1,3%, România ocupă locul 19. Pentru cele două produse trebuie menţionat că randamentele la ha sunt mult mai mici dacă ne comparăm cu alte ţări din UE. Astfel, la producţia de grâu, randamentul mediu la ha este cu peste 40% mai mică decât cea din Franţa, dar mai mare cu 18% decât cea din Polonia. La orz, producţia medie la ha este cu peste 30% mai mică în România, dacă ne comparăm cu cea din Franţa, dar este mai mare cu aproape 40% decât cea din Polonia.
Datele statistice de mai sus ne arată că România înregistrează ca şi ţările din regiune randamente la ha mai mici decât ţări importante din vestul continentului, precum Franţa. În condiţiile în care, ca şi ţările din regiune luate în studiu, suntem producători mondiali importanţi, dar cu randamente la ha comparabile, se pune întrebarea firească de ce România, în contrast cu celelalte trei ţări, realizează an de an deficit comercial pentru produsele agro-alimentare estimat la aproximativ un miliard de euro?
Oare creşterea producţiei agricole vegetale la categoriile de produse agricole importante, mai ales prin creşterea randamentelor la ha, va aduce beneficii scontate la balanţa comercială cu produse agro-alimentare? Oare nu cumva problema majoră a agriculturii din România în ceea ce priveşte producţia vegetală este cea a dezvoltării lanţului de valori a producţiei agricole care să urmărească creşterea gradului de integrare a producţiei agricole? Răspunsurile la cele două întrebări sunt, fără îndoială, pozitive.
În plus, când vorbim de producţia agricolă în general, de schimburile comerciale internaţionale şi de deficit la nivelul producţiei agricole trebuie să ţinem seama şi de structura producţiei agricole, în special de raportul între producţia agricolă vegetală şi cea animală. În ceea ce priveşte acest raport, trebuie menţionat faptul că de unde în trecut ponderea între cele două sectoare importante ale agriculturii era aproape egală, în jurul a 50 % fiecare, în prezent, ponderea producţiei animale, ce are o valoare adaugată mai mare, a scăzut considerabil, după 1990. Astfel, in anul 1989 , peste 54% din producţia agricolă era reprezentată de producţia vegetală şi ceva mai mult de 45% de cea animala. Pe parcursul perioadei de tranziţie ca rezultat al schimbărilor din economie s-a redus an de an ponderea producţiei animale în producţia agricolă, astfel că în 2018 structura producţiei agricole a fost reprezentata de: , 70,9% producţie vegetală, numai 27,7% producţia animală şi 1,4% de servicii agricole. În mod firesc, se pune întrebarea: cât de mult afectează rezultatele economice din agricultură dezechilibrul care s-a format în timp între cele două sectoare de activitate din agricultură?