BNR: Păstrarea încrederii în moneda naţională constituie un element central al politicii monetare, chiar dacă deficitele gemene se adâncesc. Rămâne deschisă continuarea reducerii graduale a ratelor dobânzilor pe piaţa monetară şi a celor la credite în lei; Incertitudinile economice rămân extrem de ridicate, iar lipsa bugetului pe 2021 aduce noi riscuri

BNR a publicat marţi minuta şedinţei de politică monetară a Consiliului de Administraţie, care a avut loc pe 12 noiembrie, şi unde BNR a păstrat dobânda de referinţă la 1,5%, dar a scăzut rata rezervei minime obligatorii pentru depozitele în valută ale băncilor de la 6% la 5%.

Cei 9 membri ai CA au discutat despre contextul economic actual şi ce impact are creşterea pandemiei asupra indicatorilor macroeconomici.

BNR accentuează faptul că păstrarea încrederii în moneda naţională constituie un element central al politicii monetare, chiar dacă deficitele gemene se adâncesc. Rămâne deschisă continuarea reducerii graduale a ratelor dobânzilor pe piaţa monetară şi a celor la credite în lei; Incertitudinile economice rămân extrem de ridicate, iar lipsa bugetului pe 2021 aduce noi riscuri.

Inflaţia este aşteptată să scadă la 2,1% în decembrie, faţă de 2,7% în proiecţia precedentă şi la 2% la finalul T1 2021, după care să crească din nou.

Referitor la poziţia ciclică a economiei s-a observant ca noile evaluări indică o contracţie mai estompată a economiei în anul current decât cea anticipată în august, pe fondul influenţelor stimulative din programele guvernamentale şi din condiţiile monetare, dar şi o creştere economică ceva mai modestă în 2021, în contextul noului val pandemic şi al refacerii ceva mai temperate a cererii externe”.

BNR avertizează asupra consumului gospodăriilor, care îşi va clădi ritmul în T4 2020, dar apoi va avea un trend de redresare în 2021.

BNR ţine să precizeze că membri Consiliului au discutat îndelung situaţia finanţelor publice şi incertitudinile mari asociate perspectivei acesteia, inclusiv în context electoral de natură să inducă riscul la adresa evoluţiilor şi stabilităţii macroeconomice pentru un orizont mai mare de timp.

”S-au exprimat îngrijorări legate de creşterea amplă, posibil peste aşteptări, a deficitului bugetar în acest an.[...] În acest context s-a apreciat a fi foarte posibilă iniţierea în viitorul apropiat a necesarei consolidări bugetare”

Vedeţi mai jos ataşată minuta integrală a CA din 12 noiembrie 2020: 

În data de 12 noiembrie 2020, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României s-a întrunit într-o şedinţă, la care au fost prezenţi următorii membri: Mugur Isărescu, preşedinte al Consiliului de administraţie şi guvernator al Băncii Naţionale a României; Florin Georgescu, vicepreşedinte al Consiliului de administraţie şi prim-viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Leonardo Badea, membru al Consiliului de administraţie şi viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Eugen Nicolăescu, membru al Consiliului de administraţie şi viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Csaba Bálint, membru al Consiliului de administraţie; Gheorghe Gherghina, membru al Consiliului de administraţie; Cristian Popa, membru al Consiliului de administraţie; Dan-Radu Ruşanu, membru al Consiliului de administraţie; Virgiliu-Jorj Stoenescu, membru al Consiliului de administraţie.

În cadrul şedinţei, Consiliul de administraţie a discutat şi adoptat deciziile de politică monetară, pe baza datelor şi analizelor privind caracteristicile recente şi perspectiva evoluţiilor macroeconomice pe termen mediu prezentate de direcţiile de specialitate şi a altor informaţii interne şi externe disponibile.

Potrivit evaluării membrilor Consiliului, cele mai recente date şi informaţii indică o redresare mai consistentă a economiei pe parcursul verii decât cea anticipată în şedinţa din luna august, susţinută de programele guvernamentale şi de măsurile de politică monetară ale BNR, care se va întrerupe însă probabil spre finele anului, sau chiar se va inversa uşor, similar evoluţiilor pe plan european, sub impactul noului val pandemic şi al restricţiilor de mobilitate asociate.

S-a arătat că rata anuală a inflaţiei a scăzut în septembrie la 2,45 la sută, de la 2,68 la sută în august, iar în octombrie la 2,24 la sută – vizibil sub nivelul prognozat şi uşor sub valoarea de 2,58 la sută de la finele trimestrului II –, în principal ca urmare a ieftinirii mult peste aşteptări a legumelor şi fructelor. Rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat a rămas, în schimb, stabilă în trimestrul III, la 3,7 la sută, şi a scăzut doar marginal în octombrie, la 3,6 la sută, în linie cu previziunile, în condiţiile unor divergenţe minore la nivel structural; astfel, evoluţiile de pe segmentul alimentelor procesate au fost uşor dezinflaţioniste, preponderent pe seama unui efect de bază, în timp ce subcomponenta serviciilor a generat mici influenţe de sens opus, inclusiv pe fondul relativei slăbiri a leului în raport cu euro, sensibil mai temperată, însă, decât cea evidenţiată în regiune.

În urma analizei, membrii Consiliului au convenit că persistenţa a rămas un determinant important al comportamentului inflaţiei de bază, observând că dinamica recentă a inflaţiei CORE2 ajustat şi aşteptările inflaţioniste pe termen scurt continuă să fie marcate de presiunile inflaţioniste ale factorilor fundamentali din perioada pre-pandemie. Relevante au fost considerate, de asemenea, redresarea consistentă a cererii de consum pe parcursul verii şi dinamica înaltă a costurilor salariale, precum şi influenţele, în uşoară diminuare totuşi, venite din perturbări/constrângeri pe partea ofertei şi din creşteri de costuri asociate pandemiei şi măsurilor de prevenire a răspândirii infecţiei cu coronavirus. S-a apreciat că toate acestea, împreună cu decalajele temporale inerente explică întârzierea evidenţierii la nivelul inflaţiei de bază a efectelor dezinflaţioniste ale deficitului de cerere agregată deschis în trimestrul II.

În ceea ce priveşte poziţia ciclică a economiei, membrii Consiliului au arătat că, aşa cum s-a anticipat, economia a suferit o contracţie severă în trimestrul II – de 10,3 la sută în termeni anuali şi 11,9 la sută în termeni trimestriali –, implicând coborârea abruptă a gap-ului PIB în teritoriul negativ, de la valoarea substanţial pozitivă din trimestrul I. S-a remarcat că, într-o proporţie covârşitoare, contracţia este atribuibilă cererii interne, al cărei recul a fost provocat cvasi-integral de scăderea amplă a consumului gospodăriilor populaţiei, în principal pe seama achiziţiilor de servicii – afectate puternic de măsurile de distanţare socială instituite în contextul stării de urgenţă. În schimb, formarea brută de capital fix a continuat să crească uşor în termeni anuali, contrar aşteptărilor, pe fondul majorării investiţiilor în utilaje şi al rezilienţei activităţii în construcţii, iar dinamica anuală a consumului administraţiei publice a rămas la un nivel de două cifre, deşi s-a redus faţă de trimestrul anterior.

Impactul contracţionist al exportului net a fost mult mai modest decât cel al absorbţiei interne, dar substanţial din perspectivă istorică şi doar marginal inferior celui din trimestrul I, au observat membrii Consiliului, în condiţiile în care comprimarea masivă a exporturilor de bunuri şi servicii a devansat-o vizibil pe cea a importurilor, determinând şi o reamplificare a dinamicii anuale a soldului negativ al balanţei comerciale. Deficitul de cont curent a continuat totuşi să scadă în raport cu perioada similară a anului anterior, ca urmare a ameliorării considerabile a evoluţiei în termeni anuali a balanţei veniturilor primare şi a celei a veniturilor secundare, pe seama veniturilor din participaţii la capital şi a intrărilor de fonduri europene.

Referitor la perspectiva apropiată, membrii Consiliului au convenit, în baza celor mai recente date şi evaluări, că economia va recupera probabil în semestrul II o proporţie mai mare din contracţie decât se anticipa în luna august, în condiţiile unei redresări mai consistente în trimestrul III – în pofida performanţelor mai slabe ale agriculturii –, care se întrerupe însă sau chiar se inversează uşor în ultimele luni ale anului, în contextul reacutizării pandemiei şi al instituirii de noi restricţii, mai puţin severe totuşi decât cele din primăvară. Evoluţia implică o resorbire mai consistentă a deficitului de cerere agregată în semestrul II 2020, faţă de prognoza precedentă, pe seama restrângerii acestuia cu peste două treimi în trimestrul III şi a staţionării lui în trimestrul următor la o valoare uşor inferioară celei anticipate anterior – perspectivă caracterizată totuşi prin mari incertitudini, în contextul extinderii la nivel european a valului pandemic şi a măsurilor restrictive asociate.

Potrivit indicatorilor cu frecvenţă ridicată, redresarea economică din trimestrul III se prefigurează a fi inegală din perspectivă structurală, au observat membrii Consiliului, consumul privat conturându-se drept un determinant important – după contribuţia decisivă adusă la contracţia severă din trimestrul anterior –, în timp ce aportul formării brute de capital fix ar putea fi modest, ulterior evoluţiei peste aşteptări din precedentele trei luni. Şi în cazul exportului net este posibilă o contribuţie pozitivă, dată fiind comprimarea uşoară a deficitului balanţei comerciale în iulie-august faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, ca efect al atenuării vizibil mai pronunţate a declinului în termeni anuali a exporturilor, în raport cu cea evidenţiată în cazul importurilor de bunuri şi servicii. Pe acest fond, deficitul de cont curent şi-a reaccelerat scăderea faţă de perioada similară a anului trecut, beneficiind şi de continuarea ameliorării balanţei veniturilor primare, în principal pe seama diminuării ieşirilor de dividende distribuite şi de profituri reinvestite. Acoperirea deficitului de cont curent cu fluxuri de capital autonom şi-a reluat însă tendinţa de înrăutăţire, au atenţionat unii membri ai Consiliului, în condiţiile scăderii ample a investiţiilor străine directe.

Membrii Consiliului au remarcat că pe piaţa muncii efectele adverse ale crizei pandemice au fost relativ limitate până acum, inclusiv în raport cu aşteptările, în condiţiile repornirii activităţii în numeroase sectoare după începerea relaxării graduale a restricţiilor, dar şi ca urmare a extinderii măsurilor de sprijin guvernamental vizând păstrarea relaţiilor de muncă. Astfel, efectivul salariaţilor din economie şi-a stopat practic scăderea în iunie, iar rata şomajului BIM şi-a încetinit ascensiunea în intervalul mai-iulie, pentru ca în august-septembrie să consemneze chiar uşoare corecţii descendente, ajungând la 5,2 la sută. Rata locurilor de muncă vacante a continuat totuşi să se reducă relativ alert în trimestrul II, însă inegal la nivel sectorial, piaţa muncii devenind astfel mai relaxată, dar în condiţiile unor schimbări structurale, relevate inclusiv de creşterea interesului de angajare al firmelor care desfăşoară activităţi esenţiale sau compatibile cu distanţarea socială. În aceste condiţii, după ce a frânat puternic în perioada stării de urgenţă ca urmare a apelului extins la şomaj tehnic, creşterea anuală a câştigului salarial mediu brut nominal s-a reaccelerat în iunie-iulie şi a rămas neschimbată în august, media ei pe primele două luni ale trimestrului III urcând astfel în apropierea valorilor înregistrate în lunile premergătoare şocului pandemic. În perspectivă apropiată, piaţa muncii ar putea însă resimţi impactul deteriorării situaţiei epidemiologice, chiar dacă unele rapoarte şi sondaje de specialitate au evidenţiat la începutul toamnei o uşoară îmbunătăţire a intenţiilor de angajare. Este totuşi de aşteptat ca efectele adverse să fie atenuate de caracterul mai puţin stringent al actualelor restricţii, precum şi de măsurile de sprijin guvernamental, potenţial prelungite, au considerat membrii Consiliului.

În ceea ce priveşte condiţiile financiare, membrii Consiliului au arătat că acestea au continuat să se amelioreze, sub impactul celor trei scăderi succesive ale ratei dobânzii de politică monetară efectuate în perioada martie-august şi pe fondul lichidităţii furnizate instituţiilor de credit de către banca centrală, de natură să permită finanţarea corespunzătoare a economiei reale şi a sectorului bugetar, în condiţii de relativă stabilitate a cursului de schimb leu/euro. Astfel, principalele cotaţii ale pieţei monetare interbancare şi-au continuat în ultimele luni tendinţa descendentă, deşi relativ încetinită şi marcată recent de unele mici oscilaţii, iar randamentele titlurilor de stat şi-au prelungit mişcarea descrescătoare, atingând în cazul maturităţii de zece ani valori minime ale ultimilor 4 ani. La rândul său, rata medie a dobânzii la creditele noi ale clienţilor nebancari a continuat să scadă în trimestrul III, coborând în septembrie la minimul ultimilor aproape 3 ani. Totodată, IRCC şi-a accentuat descreşterea în ultimul trimestru al anului curent, caracteristicile indicelui rămânând însă o sursă de incertitudini în ceea ce priveşte funcţionarea mecanismului de transmisie a politicii monetare, au semnalat unii membri ai Consiliului.

Fluctuaţiile recente ale raportului schimb leu/euro – antrenate de creşterea aversiunii globale faţă de risc în contextul noului val pandemic, dar şi de decizii politice interne ce induc riscuri la adresa sustenabilităţii finanţelor publice –, au fost totuşi sensibil mai modeste decât cele din regiune. Membrii Consiliului au reiterat că păstrarea încrederii în moneda naţională, în condiţiile adâncirii deficitelor gemene, constituie un element central al conducerii politicii monetare în acest an, presupunând o reducere graduală şi sustenabilă a ratelor dobânzilor pe piaţa monetară şi a celor la creditele în lei. În acelaşi timp, s-a convenit că perspectiva finanţelor publice şi creşterea, în contextul electoral, a incertitudinilor asociate acesteia sunt de natură să amplifice presiunile asupra primei de risc suveran, cu potenţiale consecinţe asupra volatilităţii cursului de schimb al leului, implicit asupra inflaţiei şi în final asupra costurilor de finanţare şi ritmului redresării economiei.

S-a observat că dinamica anuală a creditului acordat sectorului privat şi-a accentuat uşor creşterea în septembrie, după schimbarea de direcţie din luna august, ajungând la 4,0 la sută, de la 3,6 la sută în iulie, în condiţiile revigorării creditării în lei, îndeosebi pe segmentul societăţilor nefinanciare, inclusiv cu sprijinul programului IMM Invest România. Au fost evidenţiate şi influenţele stimulative ale trendului general descrescător al ratelor dobânzilor, reflectate şi de prelungirea creşterii robuste, doar uşor încetinite, a împrumuturilor în lei pentru locuinţe. Dinamica anuală a creditului în valută a continuat însă să se adâncească în teritoriul negativ, în principal pe seama împrumuturilor societăţilor nefinanciare, ponderea în total a componentei în lei urcând astfel la 68,6 la sută – recordul perioadei post-ianuarie 1996. A fost semnalată şi tendinţa de accelerare a expansiunii masei monetare în august-septembrie, corelată în principal cu dinamizarea cheltuielilor bugetare excedentare, implicând şi o foarte uşoară scădere a ponderii depozitelor în valută în acest interval.

În ceea ce priveşte evoluţiile macroeconomice viitoare, membrii Consiliului au remarcat că în contextul noii prognoze, pattern-ul anticipat al inflaţiei se modifică doar pe orizontul apropiat de timp, când coboară vizibil sub nivelurile previzionate anterior. Astfel, rata anuală a inflaţiei este aşteptată să scadă la 2,1 la sută în decembrie 2020 – faţă de 2,7 la sută în proiecţia precedentă –, şi la 2,0 la sută la finele primului trimestru al anului viitor, dar apoi să urce şi să se menţină pe orizontul relevant pentru politica monetară în proximitatea punctului central al ţintei, similar previziunilor anterioare.

Totodată, s-a observat că responsabile de decelerarea mai pronunţată a inflaţiei pe orizontul scurt de timp sunt evoluţiile recente şi cele anticipate de pe segmentul LFO, atribuibile producţiilor peste medie obţinute la unele categorii de legume şi fructe, dar şi potenţialei slăbiri a cererii, pe fondul restricţiilor de funcţionare a unor sectoare în contextul noului val pandemic. Acţiunea de ansamblu a factorilor pe partea ofertei va redeveni însă probabil inflaţionistă începând cu primul semestru al anului viitor, în principal pe seama unor efecte de bază, dar şi în contextul liberalizării în luna ianuarie 2021 a pieţei energiei electrice, al cărei impact inflaţionist ar putea fi chiar mai mare decât cel anticipat, au considerat unii membri ai Consiliului. S-a apreciat că influenţe peste aşteptări în sens ascendent ar putea veni şi din cotaţii ale unor mărfuri agroalimentare şi din costuri asociate măsurilor de prevenire a infectării cu virusul SARS CoV-2, precum şi din perturbaţii în lanţurile de producţie/aprovizionare şi din comportamentul de stabilire a preţurilor al unor agenţi economici – toate de natură a afecta evoluţia inflaţiei de bază.

Presiunile dezinflaţioniste ale factorilor fundamentali vor începe probabil să se evidenţieze uşor din trimestrul IV 2020, devenind pregnante doar de la mijlocul anului viitor, au convenit membrii Consiliului. Alături de caracterul gradual al manifestării efectelor dezinflaţioniste ale deficitului de cerere agregată, determinante pentru întârziere sunt persistenţa inflaţiei de bază şi creşterea amplă a costurilor salariale în acest an, anticipată a se corecta în 2021. Pe orizontul apropiat de timp, influenţe dezinflaţioniste notabile vor decurge însă din dinamica preţurilor importurilor, inclusiv pe fondul evoluţiei probabile a cursului de schimb al leului, precum şi din efecte de bază asociate scumpirii unor alimente procesate, mai ales a cărnii de porc, au sesizat membrii Consiliului.

Pe acest fond, rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat va scădea probabil doar uşor la finele acestui an, la 3,3 la sută, similar previziunilor anterioare, pentru ca apoi să cunoască o corecţie descendentă consistentă, coborând în a doua parte a anului viitor şi rămânând ulterior sub punctul central al ţintei, la valori marginal inferioare celor anticipate anterior. Inflaţia de bază ar putea dovedi totuşi o persistenţă relativ mai accentuată pe orizontul proiecţiei, implicit o senzitivitate mai redusă la deviaţia negativă a PIB, au opinat unii membri ai Consiliului.

Referitor la viitorul poziţiei ciclice a economiei, s-a observat că noile evaluări indică o contracţie mai estompată a economiei în anul curent decât cea anticipată în august, pe fondul influenţelor stimulative venite din programele guvernamentale şi din condiţiile monetare, dar şi o creştere economică ceva mai modestă în 2021, în contextul noului val pandemic şi al refacerii ceva mai temperate a cererii externe. Perspectiva face probabilă o încetinire sensibilă a restrângerii deficitului de cerere agregată după comprimarea consistentă din semestrul II 2020, implicând închiderea acestuia ceva mai târziu decât s-a anticipat anterior.

Incertitudinile asociate noii perspective continuă să fie extrem de ridicate, au subliniat în mod repetat membrii Consiliului, şi de natură a induce riscuri în dublu sens la adresa evoluţiei viitoare a inflaţiei, în contextul noului val pandemic, dar mai ales în absenţa, în conjunctura electorală actuală, a programului bugetar pentru anul 2021, care să prefigureze coordonatele viitoare ale politicii fiscale şi ale celei de venituri.

Au fost evocate creşterea în intensitate a pandemiei pe continentul european şi posibila prelungire a noului val, dar şi anunţurile privind disponibilitatea în viitorul apropiat a unui vaccin eficace, precum şi caracterul mai puţin sever al actualelor restricţii de mobilitate, alături de capacitatea crescută a populaţiei şi a agenţilor economici de a-şi adapta comportamentul la criza de sănătate.

S-a considerat că, prin potenţialul impact exercitat asupra venitului disponibil real şi a sentimentului de încredere a populaţiei, acestea induc riscuri mixte la adresa consumului gospodăriilor – anticipat să-şi slăbească substanţial ritmul în trimestrul IV 2020, sau chiar să se comprime în termeni anuali, dar să îşi reia apoi ferm trendul de redresare şi să revină în 2021 la o valoare semnificativ pozitivă.

Incertitudini mari caracterizează şi evoluţia viitoare a investiţiilor, a căror creştere este aşteptată să se tempereze în trimestrul IV 2020, dar să rămână pozitivă pe ansamblul anului – inclusiv cu sprijinul programelor şi măsurilor guvernamentale –, şi să se reaccelereze uşor în 2021. S-a arătat că perspectiva este totuşi condiţionată de cererea de consum şi de cea externă, implicit de funcţionarea lanţurilor internaţionale de producţie, dar şi de situaţia veniturilor/profiturilor firmelor şi de încrederea investitorilor, precum şi de viteza de recuperare a ţărilor de origine a investiţiilor străine - toate potenţial afectate mai durabil de recrudescenţa pandemiei. În schimb, o absorbire consistentă, începând cu 2021, a fondurilor europene alocate ţării noastre prin pachetul de redresare economică şi prin bugetul multianual agreate la nivelul UE ar fi de natură să antreneze o dinamizare chiar peste aşteptări a investiţiilor, au subliniat membrii Consiliului. În perspectivă mai îndepărtată, aceasta ar putea fi impulsionată şi de eventuala relocare în România a unor capacităţi de producţie retrase de companii europene de pe alte continente – condiţionată însă de ameliorări interne în planul infrastructurii, al predictibilităţii cadrului legislativ şi al digitalizării economiei.

Membrii Consiliului au discutat îndelung situaţia finanţelor publice şi incertitudinile mari asociate perspectivei acesteia, inclusiv în context electoral, de natură să inducă riscuri la adresa evoluţiilor şi stabilităţii macroeconomice, pe un orizont mai mare de timp. S-au exprimat îngrijorări legate de creşterea amplă, posibil peste aşteptări, a deficitului bugetar în acest an, sub impactul crizei pandemice şi al măsurilor de sprijin adoptate, precum şi ca efect al majorării unor cheltuieli cu caracter permanent, cu repercusiuni asupra execuţiilor bugetare viitoare, precum şi asupra necesarului şi costului finanţării. În acest context, s-a apreciat a fi însă foarte posibilă iniţierea în viitorul apropiat a necesarei consolidări bugetare, de natură să inducă, la rândul ei, riscuri la adresa actualei prognoze a evoluţiilor macroeconomice, inclusiv prin intermediul caracteristicilor şi etapizării măsurilor de corecţie implementate. S-a argumentat din nou în favoarea concentrării acestora la nivelul cheltuielilor curente, în vederea minimizării efectelor adverse asupra redresării şi potenţialului de creştere a economiei pe termen mediu, precum şi pentru prevenirea unei agravări a dezechilibrului extern.

Preocupantă a fost considerată şi poziţia externă a economiei, în condiţiile continuării creşterii în acest an a deficitului comercial ca pondere în PIB, precum şi ale deteriorării structurii finanţării acestuia, pe fondul comprimării severe a investiţiilor străine directe, cu implicaţii asupra dinamicii datoriei externe. Au fost evidenţiate, totodată, riscurile considerabile la adresa economiilor zonei euro, implicit a cererii externe, induse de noul val pandemic şi de măsurile tot mai restrictive instituite, remarcându-se însă, concomitent, redresarea solidă, peste aşteptări, a activităţii economice la nivel global şi european imediat după contracţia amplă din trimestrul II al acestui an.

În aprecierea unanimă a membrilor Consiliului, contextul analizat justifică menţinerea neschimbată a ratei dobânzii de politică monetară şi a ratelor dobânzilor la facilităţile permanente ale BNR. Astfel calibrată, conduita politicii monetare este de natură să susţină redresarea activităţii economice pe orizontul prognozei, în vederea aducerii şi consolidării pe termen mediu a ratei anuale a inflaţiei în linie cu ţinta de inflaţie de 2,5 la sută ±1 punct procentual, în condiţii de protejare a stabilităţii financiare.

În aceste condiţii, Consiliul de administraţie al BNR a decis în unanimitate menţinerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 1,50 la sută; totodată, a hotărât menţinerea la 1,00 la sută a ratei dobânzii pentru facilitatea de depozit şi la 2,00 la sută a ratei dobânzii aferente facilităţii de creditare (Lombard). În acelaşi timp, Consiliul de administraţie al BNR a decis în unanimitate menţinerea ratei rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei la nivelul de 8 la sută. Date fiind evoluţia creditului în valută şi nivelul adecvat al rezervelor valutare, Consiliul de administraţie al BNR a decis în unanimitate reducerea ratei rezervei minime obligatorii pentru pasivele în valută ale instituţiilor de credit la nivelul de 5 la sută de la 6 la sută începând cu perioada de aplicare 24 noiembrie-23 decembrie 2020. Măsura vizează inclusiv continuarea armonizării mecanismului rezervelor minime obligatorii cu standardele şi practicile în materie ale Băncii Centrale Europene şi ale principalelor bănci centrale din statele membre ale Uniunii Europene.