Tot mai multe companii germane se lasă cu bună ştiinţă pradă dependenţei de cumpărătorii chinezi şi de bunăvoinţa Beijingului, deşi se înmulţesc avertismentele că marea putere asiatică le va folosi ca scut

Autor: Bogdan Cojocaru 25.11.2020

În toamna anului 1984, cancelarul Germaniei Helmut Kohl ateriza în China cu o misiune istorică: punerea pietrei de temelie pentru prima fabrică chineză a constructorului auto fanion Volkswagen. Intenţia cancelarului era de a oferi industriei germane ceea ce el credea că va fi oportunitatea de a profita de efortul „de 100 de ani de modernizare“ a economiei chineze. Ajuns acasă, Kohl le-a spus parlamentarilor că el şi liderii chinezi s-au angajat să clădească „un parteneriat stabil, de durată“. Viziunea sa s-a adeverit cu timpul, convin­gând o generaţie de politicieni şi oameni de afaceri că piaţa chineză este cheia prosperităţii de durată a Germaniei, scrie Politico.

Iar de prosperitatea Germaniei depinde bună-starea unei părţi considerabile din Europa.

Ceea ce politicienii şi oamenii de afaceri au omis să ia în considerare atunci este ce vor face dacă Beijingul se va folosi de această cheie pentru a-i ţine captivi într-o relaţie economică din care nu mai pot scăpa. În prezent, când multe companii germane depind de cererea din China pentru a-şi creşte afacerile sau pur şi simplu pentru a supravieţui pandemiei şi recesiunii globale, această omisiune a dat locul îngrijorilor că Germania a devenit prea depenentă de China, iar Beijingul profită de acest lucru pentru a influenţa deciziile politice în plin război global pentru cât mai multă influenţă comercială.

Pentru mai multe companii ale căror acţiuni sunt componente ale indicelui bursier Dax 30, China reprezintă cel puţin o cincime din vânzări. BMW, producătorul de microprocesoare Infineon şi producătorul de mase plastice Covestro se numără printre acestea, notează Financial Times. VW şi-a vândut anul trecut în China aproape 40% din maşini. Daimler, care are doi acţionari chinezi mari, îşi vinde 30% din maşinile Mercedes acolo. Piaţa chineză contribuie cu 11% la veniturile grupului. În vară, când economiile lumii începeau să se dezgheţe după recesiunea globală, constructorilor auto germani mai că nu le venea să credă ce noroc au. Consumatorii chinezi le săreau din nou în ajutor, la un deceniu după ce i-au scos din abisul crizei financiare.

„Este aproape prea bine pentru a fi adevărat“, a spus Ola Kallenius, CEO-ul Daimler, luna trecută când contempla cu încântare o creştere de 23% a vânzărilor din China în trimestrul trei. Descurajaţi de pandemia de COVID-19 să plece în vacanţe scumpe în străinătate, chinezii înstăriţi şi-au cheltuit banii pe maşini nemţeşti de lux. Dependenţa de piaţa chineză nu este specifică doar companiilor auto. Produ­cătorul de roboţi industriali Hahn Automation intenţionează să investească milioane de euro în fabrici noi în China în următorii trei ani, dornic să profite de o economie care-şi revine mai rapid decât altele din criza cauzată de pandemie, notează Reuters. „Dacă vrem să creştem pe piaţa chineză, trebuie să producem acolo“, spune Frank Konrad, CEO-ul companiei.

Producând în China, companiile evită restricţiile chineze din ceea ce Beijingul consideră a fi sectoare strategice. „Ţinta noastră este ca până în 2025 China să reprezinte 25% din vânzări“, de la 10% în prezent, a precizat Konrad. Hahn Automation se confruntă cu restricţii la export pentru roboţii săi „made in Germany“ deoarece guvernul chinez a identificat roboţii industriali ca fiind unul din domeniile de interes special în strategia industrială numită „Made in China 2025“. „China se baricadează fără milă“, explică Konrad. „Vrea să aducă în ţară o mare parte din valoarea adăugată a automatizării şi roboţilor industriali.“ Astfel, Hahn Automation nu are de ales şi trebuie să-şi mute producţia în China.

Olaf Kiesewetter, CEO-ul furnizorului de senzori pentru automobile UST din Thuringia, are şi el ambiţia ca firma lui să-şi obţină din China un sfert din venituri. „N-am putut să nu observăm că China şi-a revenit în forţă din criză“, a spus el, menţionând că piaţa chineză este deja cea mai mare destinaţie de export din afara UE pentru afacerea sa. „Nu încape îndoială că ne este mai bine mulţumită Chinei.“

„Este imposibil să ignori China deoarece piaţa sa şi oportunităţile de creştere sunt pur şi simplu prea mari“, spune Stefan Mair, unul din arhitecţii strategiei grupului de lobby industrial BDI de a încuraja Berlinul şi Bruxellesul să fie mai dure cu Beijingul. „Însă cele mai multe firme germane sunt conştiente că nu-şi fac un bine punând toate ouăle în acelaşi coş.“

Accentuarea dependenţei companiilor de China contravine eforturilor Berlinului de diversificare a comerţului, accelerate după ce o companie chineză a preluat în 2016 producătorul german de roboţi Kuka, o nestemată în coroana industriei germane de profil.

 Max Zenglein, economist şef la Mercator Institute for China Studies, crede că „percepţia tot mai mare de dependenţă a permis guvernului chinez să insufle în Europa ideea că pentru relaţii economice bune este nevoie de relaţii politice prieteneşti“. Sancţiunile comerciale aplicate de China europenilor sunt rare. Însă posibilitatea ca Beijingul să recurgă la astfel de presiuni a creat un fel de „obedienţă preventivă“ în sediile centrale ale companiilor şi în guvernele din Europa, a mai spus Zenglein. Cancelarul Angela Merkel, care a avut o credinţă aproape religioasă că puterile occidentale pot modela comportamentul Chinei prin comerţ şi investiţii, a cerut luna trecută companiilor germane să-şi diversifice afacerile şi să se orienteze spre alte pieţe de export din Asia. Constructorii auto germani sunt deosebit de vulnerabili la presiunea chineză. Funcţionarea fabricilor de acolo - VW are 26 “n China „ necesită bunăvoinţa autorităţilor. Mărcile cunoscute pot deveni o ţintă uşoară pentru orice reacţie a consumatorilor. Ambasadorul Chinei la Berlin a lansat anul trecut ameninţarea subtilă că brandurile germane ar fi expuse riscului dacă Germania ar ceda presiunilor SUA şi ar interzice accesul Huawei la reţelele sale de telecomunicaţii 5G. Germania este singura economie mare a Europei care nu a exclus Huawei din strategia de dezvoltare a reţelelor 5G, deşi a impus mai multe restricţii.

Totuşi, Mikko Huotari de la Mercator Institute for China Studies asigură că dependenţa Germaniei de China este mai mică decât cred mulţi, astfel că Berlinul poate fi mai dur cu Beijingul. Până la urmă, după 15 ani de expansiune comercială, China atrage doar 8% din exporturile germane, “n timp ce Germania preia 5% din exporturile Chinei. Rămâne însă problema companiilor germane care produc în China.