Sorin Pâslaru, ZF: Antreprenorii români cu vechime s-au trezit că vor bani europeni. „Ne-ar trebui o tablă a înmulţirii la fondurile europene. Cum luăm banii? Cine ne spune? Cum facem proiecte? Pentru întreprinderile mari de ce nu sunt finanţări?“

Întreprinzătorii români de calibru, care de 25- 30 de ani s-au descurcat fără ajutorul statului, se văd în această perioadă pentru prima dată puşi în situaţia să se intereseze de diverse formule de granturi şi fonduri europene pentru dezvoltare, dar nu ştiu de unde să înceapă.

„Ar trebui să faceţi acolo la Ziarul Financiar un fel de tablă a înmulţirii pentru fondurile europene adresate companiilor, unu X unu. Să vedem şi noi ce ni se potriveşte. E timpul să luăm astfel de finanţări, dar nu ştiu de unde să începem, ce ni s-ar potrivi. Auzim de tot felul de programe, dar nu este clar cum se ajunge la ele“, a spus omul de afaceri Juergen Schunn, proprietar al Grup Auto Schunn, importator de automobile din vestul ţării, la o dezbatere organizată marţi de Ziarul Financiar şi BRD, „Buget 2021“.

Spre deosebire de noua generaţie de antreprenori, care au fost mult mai deschişi ideilor de ajutoare de stat, de programe de finanţare şi de fonduri europene, generaţia celor care au început afacerile cu mult înainte de aderarea României la Uniunea Europeană a fost până acum opacă la ideea de a aplica la granturi, ajutoare de stat şi diverse fonduri europene.

Iată însă că în ultimii 3-4 ani ajutoarele de stat de la Ministerul de Finanţe au devenit mai uşor de luat şi nu mai merg doar la multinaţionale, iar fondurile europene  din aşa numitele programe de competitivitate au început să curgă.

Iar în 2020, criza i-a trezit pe toţi că ar avea nevoie de fonduri şi acum întreabă în dreapta şi-n stânga: ce fonduri sunt disponibile, noi de ce nu putem să luăm?

Problema este că programe şi finanţări sunt, dar ce se potriveşte pentru afacerea fiecăruia este altă poveste. Cine nu are o legătură de lungă durată cu un consultant, cu un expert care să îi cunoască pe de o parte şi afacerea şi pe de altă parte şi ce oferă „piaţa“ de fonduri la un moment dat pierde mult timp şi energie pentru a se orienta în spaţiu.

Este adevarat că nici guvernul nu este în stare să facă o platformă tip „punct unic de vânzare“, unde să fie prezentate toate granturile şi schemele nu în funcţie de fiecare linie de intervenţie, ci în funcţie de companie, după stadiul de dezvoltare, nevoile exprimate sau sectorul de activitate.

Cel mai bine au demonstrat că ştiu să ia bani europeni fermierii, care de la plăţile la hectar au ajuns la programe de milioane de euro pentru echiparea cu utilaje şi echipamente.

În context, de mare importanţă este comunicarea între asociaţiile de industriaşi, de business şi funcţionarii care gândesc schemele de intervenţie.

Aici marea întrebare este: ce vrem de la economia românească? Unde vrem să fim de acum în 5-10 ani? Nu am auzit până acum vreun ministru al economiei sau premier să expună ceva obiective concrete, pentru ca ulterior practic măsurile din cabinetele ministeriale să fie ajustate în consecinţă.

„Diverse comisii din ministere care nu au legătură cu activitatea reală de business dirijează aceste fonduri către anumite activităţi fără ca antreprenorii să aiba un cuvânt de spus. Noi nu suntem consultaţi. Aceasta este una din explicaţiile pentru care de exemplu România are deficit pe produse agroalimentare deşi este un mare exportator de cereale“, a spus la acelaşi eveniment Călin Muscă, proprietar şi administrator al Porkprod Arad, grup de procesare de carne şi retailer.

Criza din 2020 a forţat practic statul să-şi cunoască companiile. Zecile de mii de întreprinderi mici şi mijlocii care au aplicat pentru IMM Invest, pentru granturile din măsurile 2 şi 3  - de capital de lucru şi investiţii - sunt de fapt „comoara“ pe care se bazează economia şi finanţele ţării.

Cine este în stare să poată agrega şi multiplica forţele, energia din aceste mii de organizaţii de business care, prin investiţii, să ducă economia românească pe o treaptă superioară a valorii adăugate?

Noile generaţii de antreprenori sunt mult mai deschişi în apela la orice tip de programe de finanţare. Iar pregătirea companiei pentru a apela la un grant sau la diverse fonduri UE este un pas în faţă pentru a construi un proiect bancabil sau, de ce nu, pentru a convinge un fond de investiţii să intre acţionar.

Antreprenorii de anvergură, care s-au descurcat împotriva statului în toţi aceşti ani, îşi vor da seama încet-încet că abia căutarea şi construcţia unui proiect de ţară comun vor însemna deplina realizare a vieţii lor.