ZF Agropower 2021. Cu un plan susţinut pentru dezvoltarea legumiculturii, în 5-10 ani am reuşi să producem intern necesarul de hrană pentru populaţie

Autor: Florentina Niţu 16.02.2021

♦ În 2019, ultimul an pentru care există date disponibile, România a importat legume în valoare de 516 mil. euro şi a trimis peste graniţe de doar 95 mil. euro, conform datelor INS.

În următorii cinci sau zece ani, în România ar putea fi cultivate legume pentru necesarul populaţiei de-a lun­gul întregului an, dacă s-ar face un plan pentru dezvoltarea legumi­cul­turii susţinut de către stat, au concluzionat invitaţii prezenţi la emisiunea ZF Agro­po­wer, unde s-a discutat despre sectorul legumicol.

„Dacă s-ar face un plan susţinut pentru dezvoltarea legumiculturii, în special a legumiculturii în mediu protejat, am reuşi în 5-10 ani să atingem potenţialul de a produce intern pentru a avea siguranţa necesarului de hrană pentru populaţie. Bani se găsesc, ce ne lipseşte nouă atât în producerea de legume, cât şi în procesarea legumelor este faptul că nu avem oameni curajoşi“, a spus Marius Petrache, director general al Marcoser, companie ce cultivă cereale, dar are şi inputuri.

Deşi România este excedentară în ceea ce priveşte ceralele, în cazul cărnii, legumelor şi fructelor, deficitele au crescut de mai mult de 2,5 ori în perioada 2013-2019, arată o analiză a Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială al Băncii Naţionale a României.

În 2019, ultimul an pentru care există date disponibile, România a importat legume în valoare de 516 mil. euro şi a trimis peste graniţe de doar 95 mil. euro, conform datelor de la INS. „Noi trebuie să asigurăm legume în perioada de tranziţie (decembrie – februarie), când nu putem produce în România, iar atunci apar importurile foarte mari“, explică Irinel Crăciun, inginer agronom în cadrul Cooperativei Agricole Bioprod Colibaşi.

Importurile de legume din 2019 au fost de 740.000 de tone, iar exporturile de 121.000 de tone, conform datelor statistice. În acelaşi an, România a produs 3,57 milioane de tone de legume.

„Avem nevoie de un sprijin financiar din partea autorităţilor statului, avem nevoie de creşterea suprafeţelor irigate şi eficientizarea sistemelor de irigat. Acum, avem o problemă în depozitarea culturilor şi ar trebui să construim spaţii de depozitare moderne, astfel încât să evităm pierderile pe timpul depozitării“, subliniază Crăciun.

De altfel, el crede că pentru reducerea pierderilor şi aducerea de valoare adăugată în legumicultură este nevoie de fabrici pentru procesarea legumelor. El adaugă că de când s-au asociat au avut mai multe facilităţi pentru investiţii, producţia din ferme a crescut şi retailerii mari de produse alimentare au devenit mai deschişi.

„Pentru creşterea producţiei de legume, îndeosebi pentru cea în spaţiile protejate hidroponice, se pot face printr-o tehnologie adusă la zi, cum folosesc cei din Vest. De exemplu, olandezii folosesc iluminatul artificial mărind ziua de lucru a plantelor de la 7-8 ore la 16-18 ore, dar ca să folosească acest iluminat au subvenţionată energia electrică din partea statului olandez“, a spus Ştefan Jipa, administrator Chirana Serv, care cultivă legume într-o seră.

El susţine că încălzirea reprezintă o cheltuială de 15-20% din cheltuiala totală. Dacă statul ar interveni prin subvenţii, el crede că producătorii ar reduce foarte mult cheltuielile şi ar ajunge într-un punct optim. „Noi reuşim să creăm calitate şi preţ competitiv, dar totul se reduce la subvenţii, la ajutorul din partea statului să putem să ne aliniem la acel preţ.“

În Polonia, de exemplu, unul dintre principalii furnizori pentru legumele consumate în România, există sere hidroponice pe 2.000 de hectare, la o populaţie dublă faţă de a României. În plus, sunt asociaţi şi pot face un schimb de experienţă, fapt pentru care au reuşit să dezvole producţia de legume. De altfel, afirmă fermierul, Polonia are subvenţionat transportul.

„Subveţionând statul român energia electrică, putem mări producţia la hectar cu cel puţin 20-30%. Subvenţionând transportul, putem aduce pe raft un produs de calitate bună la un preţ mai mic, astfel încât să intre în competiţie cu produsele din Turcia sau Maroc, care sunt cele mai ieftine“, a mai spus Jipa.

Lucian Rus, administrator Grup Prod Corvinia, crede că o dezvoltare firească ar fi trecerea de la culturile în câmp la producţia în solarii şi de la producţia în solarii la producţia în sere hi­droponice: „Este un pro­ces pe care ar trebui să îl acce­lerăm în România. Suntem câţiva care cultivăm astăzi în spa­ţiu protejat, în sere hidro­ponice, pentru că oferă timpuritate şi productivitate mai mari, doar că trebuie susţinută de către stat această dezvoltare. Sunt anumiţi pro­du­cători care cultivă în sere şi au început în 2010-2012, ca şi noi, dar avem nevoie de susţinere să ne dezvolăm mai mult şi să ne retehnologizăm, pentru că tehnologia noastră după zece ani a rămas în urmă faţă de cea din occident“.

Suprafaţa pe care sunt solarii în România este în jur de 4.000 de hectare, iar ele susţin grosul dezvoltării în legumicultură, crede Marius Petrache. „Suprafaţa pe care am avea nevoie de solarii în România este de 8.000-10.000 de hectare, pentru a acoperi consumul intern. Suprafaţa pe care este posibil să dezvoltăm hectare în România este de cel puţin 20.000 de hectare în primă fază“, a mai spus reprezentantul Marcoser. 

 

Marius Petrache,

director general Marcoser

► În ultimii ani, producţia de legume a crescut în mod constant raportat la suprafeţe, doar că în acelaşi timp şi consumul a crescut foarte mult, pentru că supermarketurile s-au dezvoltat, românul s-a obişnuit să cumpere de la supermarket din ce în ce mai mult şi în tot timpul anului doreşte fructe şi legume proaspete, acesta fiind motivul pricipal pentru care avem deficit comercial la fructe şi legume.

► Suprafaţa pe care sunt solarii în România este în jur de 4.000 de hectare, iar ele susţin grosul dezvoltării în legumicultură. Suprafaţa pe care am avea nevoie de solarii în România este de 8.000-10.000 de hectare, pentru a acoperi consumul intern. Suprafaţa pe care este posibil să dezvoltăm solarii în România este de cel puţin 20.000 de hectare în primă fază.

► Este nevoie ca oamenii să înţeleagă că fără asociere nu au putere să acceadă la desfacerea în supermarketuri.

 

Irinel Crăciun,

inginer agronom Cooperativa Agricolă Bioprod Colibaşi

► Pentru creşterea producţiei de legume ar trebui să folosim soiuri şi hibrizi performanţi, ar trebui să asigurăm un management adecvat pentru aplicarea tehnologiilor moderne şi ar trebui să adaptăm tehnologiile de cultură la situaţia actuală a schimbărilor climatice, cum este încălzirea globală.

► Avem nevoie de un sprijin financiar din partea autorităţilor statului, avem nevoie de creşterea suprafeţelor irigate şi eficientizarea sistemelor de irigat În plus, avem o problemă în depozitarea culturilor şi ar trebui să construim spaţii de depozitare moderne, astfel încât să evităm pierderile pe timpul depozitării.

► Avem nevoie de fabrici de procesare a legumelor, astfel încât noi, ca producători, să putem să vindem toată producţia de la calitatea I până la calitatea a III-a şi să diminuăm pierderile semnificativ, cum se întâmplă şi în alte ţări.

 

Lucian Rus,

administrator Grup Prod Corvinia

► O dezvoltare firească a legumiculturii, aşa cum s-a întâmplat şi acum 20-30 de ani, a fost trecerea de la culturile în câmp la producţia în solarii şi de la producţia în solarii la producţia în sere hidrofonice. Este un proces pe care ar trebui să îl accelerăm în România.

► Românul când merge la raft, în hipermarket, dacă ar avea ca primă opţiune produse româneşti, eu cred că ar cumpăra şi ar încuraja şi producţia din România şi ar încuraja şi retailerii să aducă mai multă marfă românească. În Germania sau în Olanda, orice cumpărător caută prima dată produsul din ţara lui şi pe acela îl cumpără cu prioritate.

► Pentru noi, acum, este importantă specializarea. În urmă cu 7-8 ani am vrut să producem de toate şi ne-am dat seama că nu se poate. Acum maxim de randament.

► Noi în fiecare an începem să producem mai devreme, aducem sămânţă de calitate, căutăm hibrizi productivi, iar în felul acesta creştem randamentul.

 

Ştefan Jipa,

administrator Chirana Serv

► Pentru creşterea producţiei de legume, îndeosebi pentru cea în spaţiile protejate hidroponice, se pot face printr-o tehnologie adusă la zi, cum folosesc cei din Vest. De exemplu, olandezii folosesc iluminatul artificial mărind ziua de lucru a plantelor de la 7-8 ore la 16-18 ore, dar ca să folosească acest iluminat au subvenţionată energia electrică din partea statului olandez.

► Încălzirea reprezintă o cheltuială de 15-20% din total cheltuială. Dacă statul ar interveni prin subvenţii, astfel încât noi să ne putem produce peleţi din produse regenerabile, cum sunt resturile vegetale din agricultură, am reduce foarte mult cheltuielile şi am ajunge la acel optim de asigurare a calităţii legumelor. Pe piaţa românească sunt foarte multe legume, dar importatortul dă prioritate preţului, nu calităţii.

► În Polonia, de exemplu, sunt sere hidroponice pe 2.000 de hectare, la o populaţie dublă faţă de a României. În plus, sunt asociaţi şi pot face un schimb de experienţă. Subvenţionând transportul, putem aduce pe raft un produs de calitate bună la un preţ mai mic, astfel încât să intre în competiţie cu produsele din Turcia sau Maroc, care sunt cele mai ieftine.