Optimismul executivilor din sectorul bancar european se ciocneşte cap în cap cu temerile autorităţilor că se apropie un val de falimente şi cu realitatea înfăţişată de date. În Germania, pandemia erodează salariile mai puternic decât criza financiară. Acolo, veniturile nominale din muncă au început să scadă pentru prima dată în ultimii zece ani

Datoria neplătită a debitorilor loviţi de pandemie a distrus profiturile băncilor mari europene, făcând ca 2020 să fie cel mai dur an din ultimul deceniu pentru sector. Milioane de europeni, mulţi dintre ei probabil cu credite la bănci, încă depind de programele prin care guvernele le finanţează salariile. Dar aceste programe nu vor continua la nesfârşit, iar Comisia Europeană  avertizează că urmează un val de falimente în lumea corporate, adică în rândul angajatorilor. Executivii băncilor nu par îngrijoraţi, ci caută să exprime încredere. Însă politicienii au început deja să dezbată dacă nu cumva sectorul bancar va avea în cele din urmă din nou nevoie de ajutor de la stat

În cea mai mare economie europeană, Germania, pandemia erodează salariile mai puternic decât criza financiară. Acolo, veniturile nominale din muncă au început să scadă pentru prima dată în ultimii zece ani, arată statistica oficială, scrie Reuters. De optimismul consumatorilor depinde revenirea eco­nomică, dar de această revenire depinde rezistenţa băncilor la creditele neperformante. Reflectând asupra impactului pandemiei, mulţi executivi din industria bancară spun că ce este mai greu a trecut.

CEO-ul de la Societe Generale  Frederic Oudea şi cel de la BNP Paribas Jean-Laurent Bonnafe prezic chiar o revenire iminentă. La nivel mai general, strategii băncilor de investiţii anunţă o posibilă „goană după aur“ pentru acţiunile bancare pentru prima dată după Marea Recesiune.

„Optimismul este o armă de război“, spunea Philippe Brassac, CEO la Credit Agricole, în ianuarie, când îi condamna pe cei care propovăduiesc apocalipsa. „Iar în acest război noi putem câştiga.“ De atunci, multe bănci şi-au publicat rapoartele financiare, iar din acestea rezultă că profiturile cumulate a 19 dintre cele mai mari din UE au scăzut sub 10 miliarde euro pentru prima dată după cel puţin  2010, potrivit calculelor Bloomberg.

Cu toate acestea, Societe Generale, BNP Paribas, Banco Santander şi altele au propus reluarea plăţii dividendelor către acţionari, preconizând scăderea provizioanelor constituite pentru acoperirea pierderilor din creditele nerambursate şi mizând pe eficienţa programelor de diminuare a cheltuielilor. Însă oficialii europeni sunt îngrijoraţi că problemele băncilor abia au început. Ei se tem că tot mai mulţi debitori vor intra în incapacitate de plată atunci când guvernele îşi retrag programele de protejare a veniturilor, care includ miliarde de euro în garanţii pentru împrumuturi în Franţa, Spania şi în alte părţi.

Oficialii şi-au exprimat îngrijorările într-un raport prezentat miniştrilor de finanţe din zona euro, care s-au întâlnit luni. Analiza avertizează asupra „unui pericol extins în lumea corporate“. De asemenea, documentul evidenţiază cât de mult băncile depind de ajutorul dat de guverne debitorilor. Dacă nu ar exista acest sprijin, un sfert din firmele europene ar fi putut ajunge într-o situaţie dificilă până la sfârşitul anului trecut. Iar aproape jumătate din acele firme prezentau deja risc ridicat de default înainte de criză. Analiza arată, de asemenea, că provizioanele băncilor pentru astfel de pierderi nu reflectă „deteriorarea din profunzime“.

Aproape 587 miliarde euro în împrumuturi sunt sub imperiul moratoriilor, iar împrumuturi de 289 miliarde euro au fost acordate cu garanţii de la stat anul trecut. „Odată ce măsurile de sprijin fără precedent cu bani de la buget expiră, un număr de companii vor intra probabil în default, ceea ce va duce la creşterea creditelor neperformante şi a insolvenţelor“, se arată într-un document al Comisiei Europene.

„Trebuie să evităm o creştere rapidă a insolvenţelor“, a spus Paolo Gentiloni, comisarul european pentru economie. Aceeaşi nelinişte este observată şi la Banca Centrală Europeană, care supraveghează băncile. În ianuarie, instituţia a atenţionat că în Europa băncile pun deoparte mai puţine provizioane decât rivalii din SUA şi că suspectează că unele nu iau suficiente măsuri. Jerome Legras, analist la Axiom Alternative Investments, a observat că mesajele optimiste ale bancherilor se bat cap în cap cu cele ale autorităţilor de reglementare. „Mesajele supraveghetorilor sunt aproape opusul.“

Lumina roz pe care încearcă să o proiecteze unii executivi este umbrită şi de date colectate de European Datawarehouse, care a analizat credite ipotecare europene de 500 de miliarde de euro.

Calculele au arătat că în decembrie o cincime din împrumuturile din Marea Britanie aveau nevoie de amânarea plăţii. În Portugalia şi Italia ponderea era de 12%, iar în Irlanda de 10%. The Wall Street Journal scrie că băncile europene, spre deosebire de cele americane, au intrat în criza COVID-19 încă digerând un munte de credite toxice lăsat de criza datoriilor suverane. Un oficial european, vorbind sub rezerva anonimatului, a declarat pentru Reuters că în timp ce băncile sunt în cea mai mare parte solide, „unele ar putea avea probleme sau s-ar putea să trebuiască să fie desfiinţate“. Cel mai pesimist scenariul al BCE este că până la sfârşitul crizei creditele neperformante ale băncilor din UE se vor ridica la 1.400 de miliarde de euro.

Deşi după criza financiară statele din zona euro au convenit să dea BCE puterea de a supraveghea sistemul bancar, sectorul încă nu are un mecanism de intervenţie automat. Ţările bogate, cum ar fi Germania, încă sunt reticente să le ajute pe cele mai sărace, precum Italia şi Grecia, prin stabilirea unei plase de salvare comune. Klaus Regling, directorul Mecanismului de Stabilitate European, înfiinţat în timpul crizei financiare pentru a ajuta economiile cu probleme, a declarat că acesta ar putea fi folosit de anul viitor pentru a lichida băncile.