Tudorel Andrei, preşedintele INS: Avantajul competitiv al României în exportul de produse agroalimentare: transportul fluvial şi maritim

Ziarul Financiar 26.02.2021

1. Poziţionarea geografică, un avantaj major în comerţul exterior cu produse agroalimentare

Poziţia geografică, la graniţa Uniunii Europene, şi accesul la liniile de transport maritime, asigurate într-o bună măsură şi prin transportul pe Dunăre, constituie avantaje majore pentru România în dezvoltarea comerţului exterior cu mărfuri (intrări / ieşiri către / din ţări din Uniunea Europeană sau din ţări din afara spaţiului UE), precum şi cu mărfuri care fac obiectul tranzitului. De altfel, de-a lungul timpului, pentru România, poziţionarea la Marea Neagră a reprezentat întotdeauna un avantaj major în comerţul exterior cu mărfuri. Într-o lucrare bine documentată cu privire la importanţa strategică a portului Constanţa se precizează: „Cel mai important port al României interbelice a fost Constanţa... Înainte de Primul Război Mondial, 50% din comerţul exterior al României se făcea prin porturile maritime şi maritime-fluviale, adică prin Constanţa“.

Astăzi, România exportă cantităţi semnificative de mărfuri în general, inclusiv de mărfuri agroalimentare către ţări din afara spaţiului european care au ca ţară de origine o altă ţară membră a Uniunii Europene. Cel mai bun exemplu privind importanţa strategică a portului Constanţa şi a transportului de mărfuri pe Dunăre este cel al dimensiunii considerabile al exportului de cereale realizat de ţări din regiune prin tranzitarea României. Aderarea României la Uniunea Europeană a dus la eliminarea taxelor vamale pentru mărfurile care circulă între ţările membre, stimulând astfel circulaţia mărfurilor între ţări. În aceste condiţii, odată cu creşterea importului de mărfuri pentru consumul intern al populaţiei sau pentru prelucrarea acestora în industria agroalimentară, au sporit şi exporturile de mărfuri ce sunt reexportate către alte ţări, de cele mai multe ori către ţări din afara spaţiului european.

După aderarea României la Uniunea Europeană, ca urmare a sporirii randamentelor economice la producţia de cereale, au crescut semnificativ  exporturile de cereale din producţia proprie, această categorie de produse fiind, de departe, cea mai importantă în exporturile de mărfuri agroalimentare. În egală măsură, datorită poziţiei geografice favorabile şi a eliminării taxelor vamale între ţările membre, au crescut semnificativ cantităţile de cereale ce sunt exportate de România, atât provenite din ţări producătoare, cât şi din cele care au o altă ţară de origine decât cea de la care sunt importate. De exemplu, în perioada 2014 – 2019, România a importat cantităţi importante de cereale din Ungaria, acestea ridicându-se la nivelul acestei perioade la aproape 1,16 miliarde euro. La o primă vedere, pare un lucru surprinzător, cum de România, ţară importantă în producţia de cereale, nu numai la nivel european dar şi mondial, a importat o cantitate atât de mare de cereale dintr-o ţară din regiune? Explicaţia constă în faptul că, cel puţin parţial, cerealele importate de România din Ungaria au fost doar tranzitate prin România, ele având însă altă ţară de destinaţie decât România. În acelaşi timp, vom identifica în cifrele statistice că tot în această perioadă, România a exportat cantităţi mari de cereale nu numai din producţia proprie, dar şi  provenite din alte ţări, având ca ţară de origine Ungaria. Astfel, valoarea acestor exporturi la nivelul perioadei precizate mai sus s-a ridicat la peste 1,07 miliarde euro. În aceste condiţii, se poate aprecia că în jur de 90% din importul de cereale al României din Ungaria reprezintă în fapt un reexport al ţării noastre către alte ţări, de cele mai multe ori acestea fiind ţări din afara Uniunii Europene. Cel puţin din acest exemplu, identificăm un avantaj major al României, în comparaţie cu alte ţări din regiune, în activitatea de comerţ exterior cu produse, şi anume poziţionarea geografică la graniţa Uniunii Europene şi facilităţile oferite de accesul la rute maritime importante în transportul de mărfuri.  

 

2. Cantităţi semnificative de produse cu originea din alte ţări sunt importate în ţara noastră şi apoi  exportate din ţara noastră în alte ţări.

Fără a face o referire la punctul de frontieră prin care se realizează exporturile de mărfuri ale României ce au ca origine o altă ţară, prezentăm în cele ce urmează câteva caracteristici ale reexporturilor de mărfuri la nivelul anului 2019. Începem prin a preciza că volumul total al exporturilor de produse agroalimentare al României din 2019 a însumat 7,185 miliarde euro. După cum vom arăta în cele ce urmează, o parte dintre aceste mărfuri au făcut obiectul activităţii de import nu pentru a fi vândute sau procesate pe piaţa internă, ci pentru a fi exportate în alte ţări. Astfel, din mărfurile exportate pe parcursul anului, numai exporturile în valoare de 6,103 miliarde euro, ce reprezintă 84,9% din exporturile totale din acest an, provin din producţia internă, restul de 1,08 miliarde, ce reprezintă 15,1% din valoarea exporturilor, au avut o altă ţară de origine.

În graficul din figura 1 se prezintă structura exporturilor de produse agroalimentare din România de la nivelul anului 2019 după ţara de origine a produselor. Dacă avem în vedere explicit numai valorile pentru România şi trei ţări din regiune (Bulgaria, Ungaria si Polonia) atunci structura exportului se prezintă astfel: produsele exportate de România şi care provin din ţara noastră au o pondere de aproape 85% din exportul total de mărfuri agroalimentare; mărfurile care provin din Ungaria şi sunt reexporate au fost în valoare de 153 milioane euro şi reprezintă 2,13% din mărfurile exportate din ţara noastră; din Bulgaria provin mărfuri ce sunt reexporate din punctele vamale din ţară în valoare de 169,4 milioane euro, ceea ce reprezintă 2,36% din exporturile noastre de mărfuri agroalimentare; din Polonia sunt importate cantităţi mai mici ce fac obiectul reexportului din România, acestea fiind în valoare de 49 milioane euro, ceea ce reprezintă numai 0,68% din exportul ţării; din alte ţări fac obiectul activităţii de import pentru a fi exportate produse agroalimentare în valoare de peste 710 milioane euro, ceea ce reprezintă 9,90% din exporturile României la nivelul anului 2019. Aceste date statistice sus prezentate scot în evidenţă încă o dată avantajele majore pe care le are ţara noastră în comerţul internaţional cu produse agroalimentare, datorită poziţiei geografice, a calităţii de membru al Uniunii Europene şi al  accesului la transportul fluvial şi maritim.

Datele din tabelul 1 sunt obţinute pe baza prelucrării datelor primare privind exporturile, importurile şi reexporturile de mărfuri ale României pentru anul 2019. Aceste noi informaţii permit identificarea unor caracteristici ale exporturilor de produse agroalimentare ale României, ţinând seama şi de originea de provenienţă a acestor produse. Aceste evaluări sunt importante având în vedere şi faptul că reexporturile ţării noastre au o pondere de aproape 15% în exporturile României, pondere pe care o apreciem ca fiind una semnificativă în totalul exporturilor ţării noastre.

Prima constatare este legată de faptul că, la categoriile de mărfuri la care ţara noastră înregistrează cele mai semnificative exporturi, avem şi ponderile cele mai mari ale volumului reexporturilor acestor produse în reexporturile totale ale României. Este cazul aici a celor două categorii de produse: „Cereale“ (cod 10) şi „Seminţe şi fructe oleaginoase; seminţe şi fructe diverse; plante industriale sau medicinale; paie şi furaje“ (cod 12) care deţin împreună mai mult de 50% din exporturile de produse agroalimentare ale României, respectiv 48% din volumul total al mărfurilor ce sunt reexportate de ţara noastră. Datele obţinute în urma prelucrării informaţiilor primare cu privire la exporturile de mărfuri agroalimentare relevă faptul că, ponderea cea mai mare (36% din volumul total al exporturilor), este deţinută de categoria de produse „Cereale“ (cod 10). În egală măsură, această categorie de produse are şi ponderea cea mai mare, de 32% în volumul de mărfuri exportate de România, dar care au ca origine o altă ţară decat România. Tot în acest caz, trebuie reţinut că aproape 88% din volumul produselor importate din această categorie de produse sunt reexportate din România în alte ţări. Pe locul al doilea ca pondere în exporturile ţării noastre se situează categoria de produse „Seminţe şi fructe oleaginoase; seminţe şi fructe diverse; plante industriale sau medicinale; paie şi furaje“ (cod 12) care deţine 15,1% din volumul total al exporturilor de produse agroalimentare. Aceeaşi categorie de produse acoperă 15% din exporturile de mărfuri ale României ce au ca origine o altă ţară. În cazul acestei categorii de produse, mai mult de 40% din importuri sunt reexporturi către alte ţări.

A doua constatare este legată de faptul că Bulgaria şi Ungaria sunt ţările care furnizează cea mai mare cantitate a cerealelor ce sunt reexportate de ţara noastră. Valoarea cerealelor reexportate de România în 2019 a fost de aproape 350 milioane euro, cantitate ce a fost repartizată după originea ţării, după cum urmează: 38,5% din Bulgaria, 24,4% din Ungaria, restul cantităţilor de cereale ce au fost reexportate de ţara noastră provin din alte ţări. Cantităţi semnificative din alte categorii de produse ce sunt reexportate de către România, au ca origine una dintre cele două ţări. În egală măsură, trebuie subliniat că cele două ţări mai furnizeză împreună în jur de 25% din reexporturile categoriei de produse „Seminţe şi fructe oleaginoase; seminţe şi fructe diverse; plante industriale sau medicinale; paie şi furaje“ (cod 12). În plus, Ungaria deţine o pondere importantă în cadrul volumului mărfurilor reexportate de ţara noastră la următoarele categorii de produse: „Animale vii“ (cod 1) 16,7% din reexportul acestei categorii cu o valoare de 43,4 milioane euro; „Reziduuri şi deşeuri ale industriei alimentare şi alimente preparate pentru animale“ (cod 23) însumând reexporturi în valoare de 84 milioane euro, cu o pondere de 7,8% în volumul total al mărfurilor reexportate.

A treia constatare este legată de faptul că la anumite categorii de produse o parte semnificativă a importurilor constituie reexporturi ale României către alte ţări, de regulă din afara Uniunii Europene. La „Cereale“ (cod 10) aproximativ 88% din volumul produselor importate din această categorie sunt de fapt reexporturi ale acestor produse către alte ţări. În cazul produselor din categoria „Seminţe şi fructe oleaginoase; seminţe şi fructe diverse; plante industriale sau medicinale; paie şi furaje“ (cod 12), raportul procentual dintre valoarea reexportului şi importului categoriei a fost 40%. În acelaşi timp, chiar şi în cazul altor categorii de produse se constată valori relativ mari ale raportului menţionat, respectiv în jurul a 20%. Categoria de produse „Materiale pentru împletit şi alte produse de origine vegetală, nedenumite şi necuprinse în altă parte“ (cod 14) are o valoare a raportului ce este egală cu 29%, dar are un volum redus al importurilor (1,8 milioane euro) şi al exporturilor (1,4 milioane euro). În cazul categoriei de produse „Animale vii“ (cod 1), o categorie importantă în exporturile României (437 milioane euro) şi în importurile de mărfuri (185 milioane euro), valoarea procentuală a raportului dintre reexporturile şi importurile acestei categorii este 23,5%, ceea ce arată un volum relativ mare de activitate economică desfăşurată pe teritoriul ţării pentru asigurarea acestor reexporturi.

A patra constatare este legată de caracteristicile gradului de concentrare a celor patru componente ale comerţului exterior cu produse agroalimentare (exporturile totale, exporturile produselor ce au ca ţară de origine România, reexporturile de mărfuri şi importurile de mărfuri). Graficul din figura 2 relevă faptul că diversitatea cea mai mare este întâlnită în cazul importurilor de mărfuri produse în alte ţări, iar concentrarea cea mai mare este la exporturile de mărfuri ce au ca origine ţara noastră.

Afirmaţiile de mai sus sunt confirmate şi de faptul că două categorii de produse (cod 10 şi cod 12) asigură mai mult de jumătate din exporturile de mărfuri, respectiv din exporturile de mărfuri ce au ca origine România. Chiar şi în cazul exporturilor de mărfuri ce au originea în alte ţări decât România regăsim cele două categorii de produse, acoperind mai mult de 47% din reexporturile categoriilor de produse prin ţara noastră având originea într-o altă ţară. Aceste date ne arată că exporturile României de produse agroalimentare sunt asigurate în cea mai mare măsură de produse din cele două categorii de produse menţionate, făcând parte din grupa generică „materii prime de origine vegetală“. Producţia acestora şi implicit exporturile sunt influenţate în mod direct de condiţiile naturale din fiecare an. În schimb, la importurile de produse constatăm o diversitate cu mult mai mare, decât în cazul exporturilor de mărfuri agroalimentare. În acest caz, categoriile de produse ce au cele mai semnificative valori ale importurilor (codurile 2, 8, 4, 21, 19, 23 şi 7) au împreună 51% din volumul total al importurilor României. De altfel, ponderile celor şapte categorii susmentionate au valori încadrate în intervalul 5,9% şi 11,2%.

 

3. Concluzii

Ce ne arată datele statistice ce însoţesc constatările de mai sus?

Faptul că un dezavantaj major constand în exportul masiv de materii prime agricole din domeniul producţiei vegetale în defavoarea exportului de produse prelucrate poate constitui în contrasens şi un   avantaj comercial pentru ţara noastră, în situaţia reexportului materiilor prime de aceeaşi natură, provenite din alte state, în special din Ungaria şi Bulgaria, şi destinate altor ţări decât România.

Există o mare similitudine între gradul de concentrare al exporturilor produselor ce sunt obţinute în ţară şi cele care provin din alte ţări, ceea ce arată un avantaj competitiv pe care îl are ţara noastră şi pe care ar putea să-l valorifice la un grad superior dacă s-ar mări cantităţile importante de anumite produse folosind transportul maritim. De altfel, între cele două războaie mondiale, România deţinea o cotă importantă din piaţa cerealelor şi a produselor derivate în diverse ţări din afara spaţiului european, datorită calităţii produselor şi a regularităţii în folosirea în acest scop a transportului maritim: „această căutare deosebită a mărfurilor noastre, se datorează în special calităţii cu totul superioare a făinilor româneşti bogate în gluten, cât şi transporturilor regulate pe apă, graţie bunei organizaţiuni a Seviciului maritim Român“2

 

NA: Conţinutul acestui articol reprezintă punctul de vedere al autorului şi nu al instituţiei din care face parte

1 Cheramidoglu, C., Comerţul maritim al României în perioada interbelic?, UER Press, Bucuresşti, 2020, pag. 93.

2 Cheramidoglu, C., op. Cit., pag. 246