ZF Agropower 2021. Aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Fermierii au prins gustul asocierii, dar organizaţiile se maturizează greu. „Mai avem mult de lucru în mediul asociativ, astfel încât vocea fermierilor să fie auzită acolo unde trebuie“

În Registrul Naţional al Cooperativelor Agricole sunt 1.705 de cooperative, potrivit datelor de la Ministerul Agriculturii  şi numai în ultimii trei ani au fost înfiinţate peste 500 de astfel de businessuri asociative.

„Pofta“ agricultorilor români de a se asocia a crescut în ultimii ani, datorită bene­ficiilor ulterioare, precum negocierea mai bună la cumpărarea şi vânzarea materiilor prime agricole, respectiv produselor finite, cât şi facilităţile fiscale şi accesul mai uşor la bani. Însă, puterea formelor asociative este încă „prea slab auzită de către autorităţi“, care decid soarta sectorului, a fost una dintre concluziile ediţiei din 8 martie 2021 a emisiunii ZF Agropower, susţinută de Banca Transilvania.

„Din punct de vedere asociativ suntem mereu la început. Organizaţiile de fermieri din România încă nu sunt la maturitate deplină. Există multe organizaţii înfiinţate în urmă cu 5, 10 sau 20 de ani, care încă nu au ajuns la acel nivel de dezvoltare precum cele din alte ţări vecine. Mai avem mult de lucru în mediul asociativ, astfel încât vocea fermierilor să fie auzită acolo unde trebuie“, a spus Alina Creţu, director executiv Asociaţia Producătorilor de Porumb din România (APPR).

În prezent, în Registrul Naţional al Cooperativelor Agricole sunt 1.705 de cooperative agricole, potrivit datelor de la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi numai în ultimii trei ani au fost înfiinţate peste 500 de astfel de businessuri asociative. Totuşi, specialiştii din acest domeniu susţin că numai 500 dintre cele înfiinţate sunt funcţionale, adică au activitate.

Alina Florea mai spune că este nevoie de o aplecare mai mare spre agricultură, „un domeniu strategic în care am putea face mai mult“, din partea celor care iau decizii la nivel naţional şi local spre agricultură. De altfel, crede că este nevoie să fie sprijinite investiţiile de orice tip în agricultură. Dintr-o funcţie de decizie, Alina Creţu spune că ar gândi pentru România un sistem de irigaţii modern şi adaptat fermelor locale, dar şi un program de formare profesională, alte provocări ale agriculturii româneşti.  

Irina Florea, administrator Agro Vision, care produce sucuri sub brandul Mere de Iteşti, alături de soţul său, susţine, de asemenea, că formele asociative nu reuşesc să se afirme. De exemplu, ea spune că agricultorii se confruntă de câţiva ani cu deficit de personal specializat, dar nu au cerut clar autorităţilor soluţii la această problemă.

„Cred că dacă noi, asociaţiile, trebuie să facem mai mult lobby către Ministerul Educaţiei şi către Ministerul Agriculturii, astfel încât să specializăm tinerii şi să adaptăm profesiile nevoilor actuale“, spune Irina Florea, care face parte din Asociaţiei Fruleg, formată din 7 producători de fructe şi legume din localitatea Iţeşti, judeţul Bacău.

Totodată, Nina Gheorghiţă, care a fondat alături de soţul său afacerea Triagroexim, ce cultivă câteva sute de hecatre cu cereale în judeţul Brăila, spune că percepţia oamenilor cu privire la agricultură este rămasă cu mulţi ani în urmă, motiv pentru care există acum lipsă de oameni pregătiţi.

„Primii ani din activitatea profesională mi i-am petrecut la catedră, la Facultatea de Agricultură, astfel încât înţeleg foarte bine că este nevoie de o corelare între partea de instruire teoretică şi partea de instruire practică. (...) Dacă m-aş întoarce la catedră, aş curăţa programa disciplinei de foarte multe noţiuni teoretice şi m-aş focusa pe ceea ce inginerul agronom întâlneşte în viaţa de zi cu zi. E nevoie ca lucrurile, dar realitatea de astăzi este inertă la această schimbare“, a precizat ea.

Antreprenoarea Emilia Gillard, care a pornit în 2016 alături de soţul său, inginer agronom, afacerea Colina Verde, care are ca principală activitate cultivarea cerealelor, în special a soiei, crede că pentru a atrage tineri specializaţi în agrobusiness trebuie să învăţăm din exemplele altor state europeane.

„Franţa, din punctul meu de vedere, este un etalon în ceea ce priveşte formarea profesională şi includerea stagiilor de practică în programa şcolară. Cunosc mai multe exemple în care un elev sau un student care îşi alege acest drum şi va trebui în fiecare an să facă anumite stagii de practică şi meargă în ferme din diverse ţări europene să înveţe în funcţie de specializarea pe care şi şi-a ales-o“, a spus ea.

Alina Creţu,

director executiv Asociaţia Producătorilor de Porumb din România (APPR)

► Organizaţiile de fermieri din România încă nu sunt la maturitate deplină, există multe organizaţii înfiinţate în urmă cu 5, 10 sau 20 de ani, care încă nu au ajuns la acel nivel de dezvoltare precum cele din alte ţări vecine. Mai avem mult de lucru în mediul asociativ, astfel încât vocea fermierilor să fie auzită acolo unde trebuie.

► Dintr-o funcţie de decizie, aş gândi pentru România un sistem de irigaţii modern şi adaptat fermelor locale. Există ţări care au făcut proiecte pe termen lung pentru irigaţii şi perdele forestiere, pentru că fără apă nu putem să facem agricultură.

► O măsură pe care ar trebui să o ia statul este formarea profesională. Nu putem să dăm pe mâna cuiva utilaje care costă între 250.000 şi 500.000 de euro pe mâna unor angajaţi care nu au capacitatea de a le utiliza. Nu putem să mergem mai departe fără specialişti şi cred că învăţământul agricol ar trebui sprijinit mai mult, iar stagiile de practică ar trebui să fie obligatorii.

► Anul trecut dintre toate CV-urile pe care le-am primit, cel mai bun a fost de la un tânăr student din Franţa, care şi-a manifestat interesul de a face un stagiu de practică în România. Se vedea orientarea către acest domeniu, se vedea că a mai făcut stagii de practică, că ştia ce vrea cu adevărat. Asta mi-a făcut să-mi dau seama cât de mult avem de lucru în România.

Irina Florea,

administrator Agro Vision

► Soţul meu a pornit businessul în urmă cu 20 de ani, alături de părinţii săi. Începutul meu în agrobusiness e din 2013 – 2014, moment în care, fiind economist, am vrut să mă alătur afacerii de familie, şi am accesat fonduri europene pentru înfiinţarea unei livezi, cu partenerul nostru, Banca Transilvania.

► În 2020, în pomicultură, seceta a fost cea mai mare problemă. Noi am fost norocoşi, pentru că avem sisteme de irigaţii performante în livezi, dar, din cauza pandemiei, ne-am confruntat cu lipsa forţei de muncă la început de primăvară. 2021 va fi un an plin de provocări.

► Agricultura nu este statuată la nivelul la care ar trebui să fie. Cred că noi, asociaţiile, ar trebui să facem mai mult lobby către Ministerul Educaţiei şi către Ministerul Agriculturii să specializăm tinerii şi să adaptăm profesiile nevoilor actuale. Anul tecut nu am primit niciun CV de la vreun tânăr absolvent, în schimb am primit cereri de la zilieri care înainte lucrau în străinătate.

Nina Gheorghiţă,

director tehnic, Triagroexim

► Am clădit businessul nostru cu nişte bănuţi pe care i-am avut în buzunar şi cu parteneriatul pe termen lung cu Banca Transilvania. Lucrăm din 2010 cu ei, de la început. Nu îmi pot aduce aminte cum am construit afacerea fără parteneriatul cu banca. În agricultură parteneriatele sunt importante, mai ales la început de drum, când e nevoie de finanţare.

► Astăzi, percepţia oamenilor cu privire la agricultură este rămasă cu mulţi ani în urmă. Agricultura nu mai este o îndeletnicire, este o ştiinţă. Ne plângem că nu avem tehnicieni şi mecanizatori, dar între 1990 şi 2000 s-a produs o ruptură în agricultură şi liceele agricole au început să rămână fără elevi şi nu au fost luate măsuri la timp.

► Anul 2020 a fost primul an în care nu am făcut contracte futures, pentru că am trecut printr-o secetă ce nu s-a mai văzut în ultimii 60 de ani. Nici anul acesta nu am semnat încă, deşi suntem în discuţii. Însă, noi semnăm aceste contracte în calitate de vânzător şi trebuie să ni le asumăm.

Emilia Gillard,

administrator Colina Verde

► Ar trebui să învăţăm din exemple la nivel european ce ar trebui să facem să avem forţă de muncă în agricultură. Franţa, din punctul meu de vedere, este un etalon în ceea ce priveşte formarea profesională şi includerea stagiilor de practică în programa şcolară. Cunosc mai multe exemple în care un elev sau un student ce îşi alege acest drum trebuie ca în fiecare an să facă anumite stagii de practică şi merge în ferme din diverse ţări europene să înveţe în funcţie de specializarea pe care şi-a ales-o.

► Anul 2020 a fost un an catastrofic, mai ales pentru sud-est din punct de vedere al secetei. În 2021 sperăm să fie mai bine, aşteptăm producţii mai mari.

► Aş vrea să rămânem un business de familie, dar aş vrea ca în cinci ani să avem capacităţi de stocare şi depozitare mai mari, să facem procesare şi să fim autonomi. Vrem să facem produse din soia pentru consum animalic, momentan, ce pot fi integrate în reţetele pentru furaje.