Iulian Anghel, editor politic ZF: USR, noul PD din noua coaliţie de guvernare. Mai rămâne o întrebare: când va pleca sau când va fi dat afară

Această opinie a fost publicată prima dată pe 11.03.2021

Nu poţi guverna cu nesfârşite scandaluri. Nu poţi spune, cum face dl Dan Barna, că prim-ministrul Florin Cîţu nu are niciun cuvânt de spus în privinţa miniştrilor partidului său, ca şi cum am avea în România două sau trei guverne şi nu unul singur.

Că avem nevoie de transparenţa pe care nu am avut-o cu adevărat niciodată, pe care administraţia a refuzat-o cetăţenilor vreme de 50 de ani în timpul comunismului şi, mai apoi, 30 de ani în vremea noului capitalism, nu mai încape îndoială. A te proclama însă “campionul transparenţei”, sugerând că partenerul de guvernare este un îmbătrânit în rele, asta nu face casă bună cu o bună colaborarea la guvernare. Este adevărat că una din promisiunile electorale ale USR-Plus a fost transparenţa şi este lăudabil că acest partid şi-a asumat o misiune atât de grea.

Dar nu poţi transforma în feude ministerele pe care le conduci, cum se încearcă la “Economie” sau la “Sănătate”. Guvernul este unul singur, iar premierul este unul singur. Aroganţa dlui Dan Barna (“eu sunt vicepremier”) şi eu decid în privinţa “miniştrilor mei”, nu-i de bun augur.

În fond şi la urma urmei, PNL a câştigat în alegeri 25% din voturi, iar USR 15%.

Multe se pot întâmpla în politică, politica este un război fără morţi.

Pentru cei care au uitat sau nu au ştiut acele vremuri, reamintesc un episod asemănător, petrecut acum peste 20 de ani. A început cam la fel: tu eşti învechit, eu sunt nou!; tu eşti papagal, eu sunt pasăre măiastră!

Partidul Democrat (PD) condus de Traian Băsescu (PD era “aripa tânără” a FSN-ului lui Ion Iliescu, plecată să-şi găsească destinul), participa la guvernare alături de PNŢCD şi PNL şi alţii într-o largă coaliţie de dreapta. La un moment dat, PD a provocat o criză în coaliţie prin retragerea miniştrilor săi. Guvernul Ciorbea (PNŢCD) a căzut şi au urmat ani de frământări. Vremea avea să dea dreptate PD. “Învechitul” PNTCD a dispărut de pe scena politică.  “Modernul” PD, împreună cu PNL au câştigat alegerile din 2004 şi au guvernat, cu scandaluri şi rupturi, vreme de opt ani. Actualul PNL a înghiţit în urmă cu câţiva ani PD-ul lui Traian Băsescu, într-o fuziune care a destrămat multe destine în politică.

Dacă ne uităm pe tabloul politic, doar două partide au rezistat pe scenă în cei 31 de ani de la căderea comunismului: PSD şi PNL. Aceste partide “mainstream” au obţinut, la ultimele alegeri, 29% PSD şi 25% PNL. Prin urmare, 55% din cei cu drept de vot au aceaste opţiuni.

Puzderia de partide care au împânzit scena politică în aceşti 30 de ani, nu mai înseamnă nici măcar o amintire. Au mai existat partide ca USR sau ca AUR, care s-au crezut buricul pământului. Dar, „mulţi chemaţi, puţini aleşi”.

Este de înţeles dorinţa USR de a fi vioara întâi, dar, înainte de asta, ar trebui să se privească în oglindă. Nu poţi guverna doar cu gândul la cum te percepe publicul, cum face ministrul sănătăţii (USR).

Felul acesta de a judeca, evident că stârneşte furia şefului de haită. Dacă miniştrii USR continuă aşa, cel mai probabil vor fi daţi afară de la guvernare, cu toate riscurile. Sau vor pleca singuri pe anevoiosul drum al fostului PD, un gest care i-a adus acestui partid, peste ani, şi succesul.

Dar USR vrea să ardă etapele. Ministrul sănătăţii vrea să intre în galeria „sfinţilor doctori fără de arginţi”. Deşi trecutul lui este de lăudat, felul în care se poziţionează public faţă de ceilalţi nu-i va aduce profitul pe care îl aşteaptă. Nu te poţi certa cu toată lumea şi apoi să pretinzi să fii iubit.