Vodafone: România are şansa de a deveni un centru global de dezvoltare soft pentru reţele deschise telecom, pentru că operatorii fug de concentrarea puternică a pieţei determinată de posibila interzicere a Huawei
După discuţiile cu mai mulţi membri ai guvernului oportunitatea pare să fi fost înţeleasă, dar autorităţile nu au luat nicio decizie, doar au bifat ideea în planul naţional de rezilienţă
România ar putea fructifica oportunitatea uriaşă de a deveni un furnizor de software la nivel global pentru reţelele de comunicaţii dacă ar sprijini cu fonduri publice crearea de centre de cercetare şi dezvoltare mixte între operatori de comunicaţii, universităţi şi companii de software - în condiţiile în care actori cu greutate din industria globală de telecom pun bazele unei adevărate revoluţii: migrarea de la o lume în care echipamentele şi aplicaţiile sunt livrate practic de trei mari companii către una în care zeci sau chiar sute de furnizori vor face acest lucru, la fel ca în industria de IT, unde mai multe componente şi aplicaţii de la diferiţi furnizori pot fi combinate fără nicio problemă.
Acest pas făcut la nivel global de marii operatori de telecom a fost provocat de discuţiile politice de a interzice echipamentele Huawei pe mai multe pieţe, decizie care ar duce practic la situaţia în care ceilalţi doi mari jucători – Ericsson şi Nokia – ar ajunge să deţină o cotă de piaţă uriaşă, a explicat într-o întâlnire cu media Cătălin Buliga, director de tehnologie al Vodafone România.
“Problema industriei, în special a reţelelor mobile, care s-a acutizat odată cu iniţiativa SUA de a interzice unii furnizori, este că avem un lanţ de furnizori extrem de concentrat. Practic astăzi vorbim de 3 mari furnizori de echipamente de telecom care deţin mai mult de 75% cotă de piaţă, iar ceea ce se întâmplă de doi ani - nu intru în detalii - duce la o concentrare şi mai mare, pentru că de la 3 furnizori se doreşte să ajungem la 2 şi asta vine un pic în antiteză cu ceea ce ne dorim şi noi şi Comisia Europeană în legătură cu rezilienţa reţelelor de telecom, de rezilienţa lanţului de aprovizionare. Operatorii au o mare problemă cu acest lanţ concentrat de furnizori. Cum vom reuşi să obţinem costuri mai mici, să avem mai mulţi furnizori de hardware şi software astfel încât un business case de implementare a unei reţele în mediul rural să aibă sens?”, a explicat Buliga.
Soluţia pentru această problemă este dezvoltarea de reţele deschise de comunicaţii, în care să existe mai mulţi furnizori, aşa cum se întâmplă în IT cu calculatoarele, unde componente şi aplicaţii diferite merg fără probleme.
În telecom situaţia e diferită, pentru că - soluţiile furnizorilor fiind închise, proprietare, nu funcţionează perfect cu cele ale rivalilor. Buliga a dat ca exemplu faptul că operatorii sunt obligaţi să acopere cu semnal radio o localitate cu echipamente de la acelaşi furnizor, pentru că altfel trecerea telefonului de la o antenă la alta - un proces complex - nu poate avea loc în condiţii optime.
“Staţiile radio pe care le vedeţi pe turnuri sau pe o scară de bloc, care dau semnal telefoanelor mobile, au practic 3 mari piese componente - este antena radio - care e ca o tablă, ca la maşină, nu este un element smart; a doua piesă este <<radio unit>>, este compoenta electronică ce îi spune antenei mută pe frecvenţa cealaltă, deci face un management al spectrului radio şi dă comanda cu ce putere să emită, şi lucruri pure de gestioare a unui semnal radio; al treilea element este base band unit - este ceea ce asigură legătura staţiei radio cu restul reţelei şi pe de altă parte gestionează radio unit-ul.
Radio unitul şi base band-ul vin astăzi ca o cutie neagră de la producători, Dacă ai mers la drum cu un furnizor într-o localitate trebuie să rămâi cu el toată localitatea pentru că altfel este foarte greu să faci <<hand-over>> între echipamente de la doi furnizori diferiţi. Lucrurile se complică sau devin imposibile. Acest lockin, acest black box creează toată problema de care spuneam.”
Soluţia giganţilor din telecom este dezvoltarea unor reţele deschise de telecom, practic dezvoltarea unui ecosistem în care diferiţi producători de echipamente şi de soft să poată oferi diferite segmente de infrastructură, ca o completare sau alternativă la Nokia şi Ericsson.
“Ce am făcut noi ca industrie - am încercat să mergem într-o direcţie de reţele deschise, înseamnă decuplarea hardului de soft, adică să desfaci acea cutie neagră care vine de la unul dintre cei trei furnizori şi să ajungi într-o variantă în care aceleaşi elemente electronice să fie bazate pe un hardware standard - white box, cum sunt serverele din mediul de cloud unde nu contează ce soft pui pe ele”.
Acest efort de a deschide piaţa de echipamente şi de soft pentru reţele de telecom este însă unul costisitor, a explicat Buliga. “E un efort foarte mare de cercetare dezvoltare - să scrii acel soft, care să respecte standarde, să testezi în teren, să îl faci interoperabil cu echipamentele vechi. Efortul e foarte greu de susţinut de un singur operator, de un singur jucător, acesta şi este motivul pentru care marii operatori s-au unit şi au mers în direcţia de Open Radio Acces Network (Open RAN).”
Această mişcare tectonică declanşată de marii operatori de telecom, care s-au trezit împinşi de politicieni către o situaţie în care practic Ericsson şi Nokia ar deveni un duopol care domină autoritar piaţa de echipamente şi servicii, va crea un nou val de inovaţie, şi va duce la dezvoltarea unei noi categorii de furnizori de soft şi hardware pentru companiile de comunicaţii, care vor avea acces la o piaţă uriaşă, cu un potenţial semnificativ de venituri. România poate câştiga cel puţin din zona de software dacă se decide să sprijine această oportunitate, susţin reprezentanţii Vodafone.
“Foarte multe ţări au decis să rezolve această problemă de concentrare masivă, către 2-3 furnizori, a tuturor reţelelor mobile de comunicaţii şi cred cu tărie că este o oportunitate şi pentru România şi pentru Europa. (…) Când vorbeşti de software, poate participa oricine, inclusiv companiile mici din România şi avem suficientă materie cenuşie în România, nu degeaba marile companii multinaţionale şi-au creat centre aici. (…) Probabil că fără niciun ajutor din partea autorităţilor în a pune România în acest ciclu de cercetare dezvoltare şi de a avea reţele deschise, standardizate, în care ai o gamă largă de furnizori software şi hardware în Europa, până la acel punct, aşa cu ritmul în care putem merge noi, cu ce putem susţine noi, probabil că vom vedea gata reţele deschise, undeva în 10 ani. Până atunci vom fi nevoiţi să cumpărăm echipamente şi reţele tot de la actualul lanţ concentrat”.
Echipa locală a Vodafone a intrat în competiţia din interiorul grupului de a câştiga fonduri pentru deschiderea unui centru ...