Cristian Bichi, consilier guvernator BNR: Revolut Bank nu are nevoie de autorizaţie de la BNR. E suficientă cea de la Banca Centrală Europeană şi notificarea Băncii Lituaniei

În ultima perioadă, în presa română a circulat ştirea că Revolut Bank UAB a primit licenţa bancară de funcţionare în România. Informaţia este eronată, întrucât, conform reglementărilor europene, instituţia de credit din Lituania poate funcţiona pe teritoriul ţării noastre în liberă prestare de servicii doar pe baza autorizaţiei (licenţei) ce i-a fost eliberată de Banca Centrală Europeană şi a notificării autorităţii de supraveghere din ţara de origine. Să explicăm, pe exemplul Revolut Bank UAB, cum funcţionează activitatea bancară transfrontieră în Uniunea Europeană. Şi câteva cuvinte despre cine garantează depozitele acestei instituţii de credit.

Să o luăm de la legislaţia primară europeană!

Principiul că nicio entitate nu poate desfăşura activitate bancară fără o autorizaţie din partea unei autorităţi competente a fost introdus cu multe decenii în urmă în cadrul reglementării bancare europene. Procedura de autorizare în ţările Uniunii Europene (UE), aşa cum este ea structurată în prezent, este puternic influenţată de prevederile Tratatului de Funcţionare a Uniunii Europene (Tratatul, TFUE)şiţ.

Tratatul, la care România este parte semnatară, cuprinde prevederi privind piaţa internă între statele membre, în cadrul căreia este asigurată libera mişcare a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor. De asemenea, Tratatul interzice orice restricţii asupra libertăţii de stabilire, ce reprezintă dreptul acordat persoanelor fizice şi firmelor din UE să se stabilească şi să desfăşoare activităţi in alte state membre.

Recunoaşterea mutuală a autorizaţiilor bancare şi controlul ţării de origine în UE şi în Spaţiul Economic European (SEE)

În domeniul bancar, principalul instrument pentru realizarea pieţei unice a fost cea de a Doua directivă de consolidare bancara din 15 decembrie 1989, în prezent preluată, cu modificări si amendamente ulterioare, în Directiva nr. 2013/36/UE cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii (transpusă în dreptul românesc). Directiva de consolidare a reprezentat un moment de cotitură în privinţa modului de desfăşurare a supravegherii bancare în UE, introducând două principii fundamentale: recunoaşterea mutuală (reciprocă) a autorizaţiilor şi controlul ţării de origine.

Recunoaşterea mutuală a autorizaţiilor: Potrivit acestui principiu, statele membre ale UE/SEEşiiţ permit ca activităţile cuprinse în anexa nr. 1 la Directiva 2013/36/UE să poată fi efectuate pe teritorul lor, fie prin stabilirea unei sucursale (dreptul la libera stabilire), fie prin prestarea de servicii în mod direct (libertatea de a presta servicii) de către orice instituţie de credit autorizată şi supravegheată de către o autoritate competentă din alt stat membru (ţara de origine), cu condiţia ca aceste activităţi să fie cuprinse în autorizaţie. Prin urmare, pentru a efectua servicii bancare transfrontaliere, în cadrul SEE, o instituţie de credit nu este obligată să ceară o autorizaţie din partea autorităţii din ţara gazdă, fiind suficient să deţină o autorizaţie eliberată de propia sa ţara (ţara de origine). Această libertate, cunoscută sub denumirea de “autorizaţie bancară unică” sau de “paşaport european” se aplică băncilor din ţările SEE şi filialelor bancare stabilite pe cuprinsul SEE de ţări din afara SEE. Ea nu se aplică sucursalelor băncilor din ţări din afara SEE, care trebuie să ceară autorizaţie separată din partea fiecărui stat membru SEE unde intenţionează să opereze.

Controlul ţării de origine: Acest principiu implică ca autoritatea de supraveghere din această ţară, care a acordat autorizaţia de funcţionare, să aibă rolul hotărâtor în privinţa supravegherii prudenţiale a băncilor sale naţionale pentru operaţiunile desfăşurate în alte ţări din SEE.

Mecanismul de Supraveghere Unic – un nou nivel de control prudenţial cu implicaţii asupra procedurii de autorizare bancară

Mecanismul de Supraveghere Unic (MSU), unul din cei doi piloni existenţi ai Uniunii Bancare, a devenit operaţional la data de 4 noiembrie 2014. El reprezintă, un sistem de supraveghere bancară înfiinţat de către ţările din zona euro pentru a întări rezilienţa băncilor europene. MSU se compune din Banca Centrală Europeană, care a primit, în premieră, atribuţii pe linia controlului prudenţial şi autorităţile naţionale de supraveghere din ţările respective. BCE supraveghează direct 115 bănci semnificative (ce deţin 82% din activele bancare ale zonei euro), determinate pe baza unor criterii făcute publice, în timp ce băncile mai puţin semnificative continuă să fie supravegheate de autorităţile naţionale competente în colaborare cu BCE.

În cadrul atribuţiilor sale, BCE are autoritatea de a acorda şi retrage autorizaţii de funcţionare pentru toate băncile din ţările participante la MSU. Este evident că, în aceste noi condiţii procedura de autorizare bancară devine mai complexă, adăugându-se un nou nivel. Procedura respectivă va presupune o colaborare între BCE şi autoritatea competentă din ţara de origine. Autoritatea naţională competentă va verifica dacă cererea de autorizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de legislaţia naţională şi în caz afirmativ va înainta BCE un proiect de decizie de autorizare. BCE, care verifică respectarea cerinţelor legislaţiei europene, are la dispoziţie 10 zile pentru a se pronunţa. În cazul unei decizii afirmative sau a neluării unei decizii, autorizaţia va fi acceptată.

Cum rămâne cu Revolut Bank UAB?

La propunerea Băncii Lituaniei, BCE a acordat în anul 2018 o autorizaţie de instituţie de credit (tip bancă specializată) firmei Revolut Technologies UAB, ceea ce înseamnă că instituţia respectivă are dreptul de a acepta depozite şi de a oferi credite. Principala diferenţă între o bancă specializată şi una cu autorizaţie deplină este aceea că, prima entitate nu poate oferi servicii de investiţii. În acelaşi an, banca centrală a Lituaniei a emis o autorizaţie de instituţie de moneda electronică pentru o altă firmă, si anume Revolut Payments UAB. Ambele companii fac parte din Revolut Ltd., un start-up înfiinţat în 2015.

Banca Lituaniei, în calitate de autoritate de supaveghere competentă, a notificat BNR prestarea de servicii în mod direct pe teritoriul României de către Revolut Bank, în data de 4 martie 2020. Activităţile bancare pe care această instituţie de credit le poate desfăşura in România sunt cele care au făcut obiectul notificării, respectiv “atragere de depozite şi alte fonduri rambursabile”. Informaţii privind instituţiile de credit din UE care au făcut uz de dreptul european la libera prestare de servicii bancare pe teritoriul statului român şi activităţile permise acestora pot fi consultate pe site-ul web BNR (secţiunea Registre şi Liste) în “Lista instituţiilor de credit care au notificat BNR furnizarea de servicii în mod direct pe teritoriul României”şiiiţ.

Dar cu garantarea depozitelor?

Potrivit regulilor bancare armonizate la nivel european, fiecare stat membru al UE trebuie să se asigure că pe teritoriul său funcţionează o schemă de garantare a depozitelor bancare recunoscută oficial. Principiul ţării de origine funcţionează şi în acest domeniu. Prin urmare, schema de garantare din ţara de origine a unei instituţii de credit garantează depozitele plasate la sucursalele acesteia din alte ţări ale UE şi pe cele constituite ca urmare a furnizării de servicii în mod direct pe teritoriul statelor respective. Rezultă că aproape toate depozitele constituite la Revolut Bank UAB sunt garantate de către schema de protecţie a depozitelor din Lituania, cu respectarea reglementărilor europene şi naţionale aplicabile, dintre care amintim limita de acoperire (garantare) de 100.000 de euro pe persoană. Detalii despre depozitele garantate şi alte informaţii despre protecţia oferită de schema lituaniană de garantare a depozitelor se pot obţine de la adresa de Internet a instituţiei responsabile cu aceasta, Compania de Stat “Asigurarea Depozitelor şi Investitiilor”: www.lidraudimas.lt. În acest context, referirile din presa autohtonă la o protecţie oferită de Schema Europeană de Garantare a Depozitelor sunt greşite, deoarece această schemă, considerată al treilea pilon al Uniunii Bancare este încă în stadiul de proiect.

Concluzii

O autorizaţie din partea BNR este necesară pentru furnizarea de servicii bancare pe teritoriul ţării noastre pentru instituţiile de credit cu sediul în România şi pentru sucursalele băncilor din ţări din afara UE/SEE. Instituţiile de credit din UE/SEE pot accesa piaţa bancară din România nu numai prin înfiinţarea de filiale, persoane juridice române, ci şi prin utilizarea autorizaţiei bancare unice (paşaport european) acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru UE/SEE sau de către BCE, autorizaţie al cărei mecanism de funcţionare a fost descris mai sus. Pe acest fundal, anunţul făcut de Revolut în data de 1 martie 2021 legat de operaţionalizarea licenţei sale în România trebuie înteles ca începerea prestării serviciilor bancare notificate autorităţii competente din România pe baza autorizaţiei sale oferite de BCE şi nu ca o acordare de autorizaţie bancară din partea BNR. De asemenea, până când Schema Europeană de Garantare a Depozitelor (European Deposit Guarantee Scheme – EDIS ) va fi înfiinţată, garantarea depozitelor constituite la Revolut Bank UAB rămâne în seama schemei naţionale din Lituania, administrată de Compania de Stat “Asigurarea Depozitelor şi Investiţiilor”.