Uniunea Europeană şi Coreea de Sud se luptă umăr la umăr pentru dominaţie pe viitoarele pieţe ale hidrogenului şi bateriilor electrice

Autor: Bogdan Cojocaru 27.03.2021

În doar câteva luni, un grup de companii din Coreea de Sud a reuşit să devină o provocare pentru Europa acolo unde aceasta are planuri dintre cele mai ambiţioase: dezvoltarea unei industrii a bateriilor pentru maşini electrice şi tehnologia hidrogenului, considerat combustibilul viitorului.

Acest lucru arată cât de încinsă devine cursa mondială pentru avantajul poziţiei dominante pe pieţe aflate abia la început de drum, dar importante pentru economia verde, economia viitorului.

În ianuarie, SK Innovation, parte a conglomeratului industrial sud-coreean SK Group, a anunţat că intenţionează să construiască în Ungaria ceea ce după reperele din prezent este cea mai mare fabrică de baterii pentru maşini electrice din Europa. Compania mai are două uzine de baterii în Ungaria.

Tot în ianuarie, Comisia Europeană şi-a prezentat obiectivul ca până în 2025 să pună pe picioare o industrie a bateriilor capabilă să alimenteze cu energie cel puţin şase milioane de maşini electrice. Subvenţii de miliarde de euro vor fi alocate către 42 de firme din

12 state membre ale UE în efortul de a ajuta Europa să ajungă din urmă producătorii consacraţi de baterii electrice din Coreea, China şi Japonia. În prezent, piaţa europeană de profil este dominată de producătorii asiatici, o parte semnificativă din aceştia fiind din Coreea de Sud.

Recent, SK Group a anunţat că intenţionează să construiască ceea ce descrie a fi cele mai mari fabrici de hidrogen gri şi albastru din lume până în 2023, respectiv 2025, pentru a produce combustibil pentru flota de transport în creştere, scrie Bloomberg. În total, cinci conglomerate sud-coreene vor investi echivalentul a 38 de miliarde de dolari în tehnologia hidrogenului până în 2030, spun autorităţile de la Seul.

În Europa, Franţa, Germania, Italia, Spania şi Portugalia vor cheltui fonduri guvernamentale de 44 de miliarde de dolari în acest deceniu pentru dezvoltarea industriei hidrogenului, potrivit calculelor IHS Markit. Cum statele europene s-au angajat să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 55% până în 2030, giganţi industrali trebuie să-şi diminueze amprenta de carbon rapid. Planurile Thyssenkrupp, din Germania, de a converti furnalele oţelăriei de la Duisburg pentru a funcţiona cu hidrogen în loc de cărbune sunt printre cele mai ambiţioase din industria grea.

În Italia, Agenţia Naţională pentru Tehnologii Noi şi Energie vrea să dezvolte o vale a hidrogenului în provincia Roma, o comunitate a energiei bazată pe un ecosistem al hidrogenului care să acopere circa 100 de hectare. Complexul va experimenta cu producerea de hidrogen folosind inclusiv sisteme fotovoltaice, mecanisme de elec­troliză inovatoare, o conductă pentru transportul hidrogenului pur şi alta pentru amestecarea hidrogenului cu gaze naturale, dar şi cu integrarea celulelor de hidrogen, potrivit pv-magazine.com. Şi ţările mai mici au astfel de planuri.

 

Spre exemplu, Polonia intenţionează să investească 797 milioane de euro în dezvoltarea producţiei şi transportului de hidrogen. O parte din bani va proveni din fondul de salvare economică al UE, iar hidrogenul ar trebui să ajute Polonia, una dintre ţările europene cu cea mai mare dependenţă de cărbune, să facă tranziţia spre energie nepoluantă.

„Coreea de Sud este cu siguranţă în fruntea economiei hidrogenului, alături de europeni“, spune Alex Klaessig, analist la IHS Markit. Coreeni se concentrează pe elementele downstream din lanţul valoric mai mult decât europenii şi probabil că deocamdată vor importa hidrogen, a mai spus el. Yong-Liang Por, analist la Institutul pentru economia energiei din Hong Kong, apreciază că hidrogenul verde, cea mai curată formă de combustibil, Ñlipseşte clar“ din planurile sud-coreene, iar aceasta este o problemă care va trebui rezolvată pentru ca producătorii industriali să se decarbonizeze. În prezent, cărbunele şi energia nucleară contribuie cu aproape jumătate la producerea de energie în această ţară puternic industrializată. Guvernul de la Seul a stabilit ca ţintă triplarea producţiei de energie regenerabilă până în 2025. Comisia Europeană vrea să majoreze de şase ori capacitatea de producţie a hidrogenului din surse regenerabile până în 2024. Hidrogenul nu este un combustibil nou, însă actualele tehnologii de producţie sunt fie costisitoare, pentru obţinerea nepoluantă a gazului, fie poluatoare. De aceea, în industria de profil sunt descrise mai multe tipuri de hidrogen. Hidrogenul verde este obţinut prin utilizarea energiei electrice curate din tehnologii de energie regenerabilă pentru electroliza apei, separ‚nd atomii de hidrogen de oxigenul molecular, explică Financial Times. Œn prezent, acest produs este foarte scump. Hidrogenul albastru este produs folosind gaze naturale, emisiile de carbon fiind capturate şi stocate sau refolosite. Producţia este neglijabilă din cauza lipsei proiectelor de captare. Hidrogenul gri este cea mai comună formă în care este produs gazul. Este obţinut din gazele naturale, dar fără captarea emisiilor. Hidrogenul maro este cel mai ieftin, dar procesul de obţinere este cel mai dăunător pentru mediu din cauza utilizării cărbunelui termic “n procesul de producţie. Hidrogenul turcoaz este produs printr-un proces numit piroliză metanică, din care rezultă şi carbon solid. Nu este folosit la scară largă, existând îngrijorări legate de scurgerea de metan.