Pandemia riscă să îmbolnăvească de populism şi extremism politica din Uniunea Europeană. Medicamentul: campanii de vaccinare eficiente şi revenire economică rapidă
Pandemia, cu criza economică pe care a adus-o, cu frustrările şi nemulţumirile din societate pe care le-a creat, infecteză deja politica europeană, alimentând populismul şi extremismul, iar rezultatul se va vedea în alegerile din câteva state importante. Multe vor depinde însă de ritmul de refacere a economiilor şi de aducerea crizei din sănătate sub control.
Un prim test a fost Bulgaria, cea mai săracă şi depopulată ţară din Uniunea Europeană. Acolo, în alegerile generale recente, bulgarii au protestat contra politicienilor aflaţi la guvernare printr-un vot antisistem prin care au adus pe locul doi un partid nou, denumit Există un Astfel de Popor, condus de un prezentator de televiziune popular şi cântăreţ, Slavi Trifonov.
În ciuda absenţei oricărei propuneri electorale notabile, showmanul a atras aproape 18% din voturi şi a bătut astfel Partidul Socialist care, pentru prima dată în istoria lui, a picat pe locul trei, după cum scrie eKathimerini, o publicaţie din Grecia, o ţară care şi ea a avut de furcă în ultimii ani cu populismul, dar şi cu extremismul.
Partidul aflat acum la guvernare, conservatorul, populistul dar proeuropeanul GERB al lui Boiko Borisov, nu poate conduce singur şi mizează pe colaborarea cu Există un Astfel de Popor.
Există, de asemenea, şi posibilitatea unor noi alegeri, caz în care Trifonov îşi poate aduce partidul pe primul loc. Bulgaria, membru al NATO, dar cu un preşedinte din ce în ce mai apropiat de Moscova, va intra într-un teritoriu necunoscut.
Europa este însă mai atentă la ce se întâmplă în Franţa, a doua economie ca mărime din UE, care va avea alegeri pentru preşedinte pe 8 şi 23 aprilie 2022. În anumite aspecte, acestea se aseamănă cu cele din 2017, scriu analiştii de la ING.
Sondajele arată o bătălie în a doua tură de scrutin între Emmanuel Macron şi Marine Le Pen, un lider de extremă stânga, cu actualul preşedinte câştigând. Însă detaliile sunt altele.
În primul rând, cu 47% din preferinţe, Le Pen este mult mai aproape de Macron (53%). În 2017, „preşedintele bogaţilor“ a câştigat cu un scor de 66%.
De asemenea, Macron nu va mai conduce un partid nou-nouţ, fără pată. Iar mandatul său este marcat de probleme sociale, cum ar fi criza „vestelor galbene“, proteste pentru climă şi, mai presus de toate, pandemia de COVID-19 şi criza economică.
Le Pen va adopta, probabil, o retorică mai blândă şi se va folosi iniţial de dificultăţile Europei din campania de vaccinare pentru a-şi promova mesajele naţionaliste. Apoi, pentru că până la alegeri Franţa va fi obţinut imunitate colectivă, iar atenţia se va îndrepta spre recuperarea pagubelor provocate de recesiune, politicianul se va reorienta dinspre temele ei preferate, cum ar fi imigraţia, spre chestiuni economice, tendinţă care poate fi observată şi acum.
Promisiuni precum scoaterea Franţei din UE au dispărut din programul ei. Multe vor depinde de cât de repede se încheie pandemia şi de cât de rapid îşi revine economia. Există, de asemenea, şi problema turcă, în care Macron a acuzat guvernul Turciei că se amestecă în alegeri. Parisul este nemulţumit de politica externă agresivă a Ankarei.
În Italia, a treia economie ca mărime din UE, extremismul de dreapta este în ascensiune.
Au rămas mai puţin de doi ani până la alegerile generale, iar partidul Liga, cu mesaje dure de dreapta, şi naţionaliştii Fraţii Italiei câştigă teren şi îşi deschid drum spre guvernare, făcând posibil ca o coaliţie populistă de la dreapta extremă a spectrului politic să înlocuiască actualul guvern condus de tehnocratul Mario Draghi, fostul şef al Băncii Centrale Europene. Potrivit celor mai recente sondaje de opinie, Liga lui Matteo Salvini conduce cu 24%, urmată de Fraţii Italiei, cu 18%, scrie EUobserver.
În Spania, alegerile din 4 mai din regiunea Madrid sunt considerate o bătălie importantă în lupta dintre politica tradiţională şi cea de la extreme. Într-o tabără se află Isabel D“az Ayuso, şeful conservator al regiunii, cea care a cerut alegerile anticipate. Din cealaltă tabără candidează Pablo Iglesias, din partea Podemos, partid de stânga cu vederi populiste, antiausteritate şi antisistem. Iglesias a demisionat din funcţia de vicepremier pentru a se lupta cu Ayuso. „Alegerile pentru Madrid sunt un joc în care ori câştigi, ori pierzi totul pentru conservatori, care nu-şi pot permite să piardă regiunea şi care s-ar putea să fie nevoiţi să se bazeze pe extrema dreaptă pentru susţinere“, crede M·riam Mart“nez-Bascu„·n, specialist în ştiinţe politice. „Arată cum ţara a trecut de la un sistem de două partide la unul multipartit pentru scurt timp apoi la un sistem cu două blocuri aproape monolitice, unul de stânga şi celălalt de dreapta.“