În noua realitate creată de pandemie, băncile centrale nu mai reacţionează normal la stimuli: Investitorii nu ştiu încă dacă să aibă încredere că bancherii centrali vor acţiona înainte ca inflaţia să scape de sub control, făcând mai mult rău decât bine

Creşterea puternică a preţu­rilor materiilor prime nu declanşează unele din reacţiile obişnuite pe pieţele de obligaţiuni şi monetare.

Preţurile unor materii prime ca minereul de fier, oţelul, cuprul, bumbacul, cauciucul şi cheresteaua şi-au accelerat creşterea pe fondul problemelor legate de lanţul de aprovizionare şi cererea mai mare.

Rusia a luat în vizor această creştere după ce a primit un număr de plângeri din partea consu­matorilor, ţara analizând intro­ducerea unor limite asupra preţurilor locale, după limite similare introduse pentru preţurile alimentelor şi cerealelor.

Spre deosebire de raliurile materiilor prime din 2008 şi 2011, yieldurile titlurilor americane de trezorerie şi monedele unor expor­tatori majori ca Australia nu s-au mişcat prea mult. De asemenea, indicatorul preferat al Fed privind aşteptările legate de inflaţie s-a deconectat de direcţia materiilor prime.

Ce se află în spatele acestei schimbări? Credibilitatea băncilor centrale. În frunte cu Fed, strategii au anunţat în mod repetat menţinerea unor dobânzi scăzute timp mai îndelungat şi proiecţii privind o inflaţie „tranzitorie“.

Astfel, investitorii nu sunt dispuşi să parieze împotriva angajamentelor de men­ţinere a politicilor relaxate în viitorul apropiat, scrie Bloomberg.

„Marea schimbare de această dată este politica băncilor centrale“, arată Kerry Craig, strateg în cadrul JPMorgan Asset Management. Politica ultrarelaxată „pune acum presiune pe monede care ar fi crescut mult mai mult în mod normal într-un ciclu în care preţurile materiilor prime avansează“.

Disparitatea este un semn al vremurilor pe fondul evoluţiei, sau poate revoluţiei, central bankingului. Angajamentele Fed au per­turbat pieţele în parte pentru că acestea înseamnă o abandonare a părţii tradiţional centrale a strategiei băncii: măsurile preemptive de restrângere a inflaţiei.

În această lume nouă, participanţii la pieţe nu ştiu încă dacă să aibă încredere că oficialii vor acţiona înainte ca creşterile preţurilor să scape de sub control, făcând mai mult rău decât bine.

Cu siguranţă, unele dintre corelaţiile obişnuite au fost întrerupte şi de alte temeri legate de pandemie.

În perspectivă, continuarea creşterii preţurilor materiilor prime şi noi semne de creştere a salariilor ar putea începe să influenţeze mesajul Fed şi să determine investitorii să reacţioneze.

„Maximele recente ale preţurilor metalelor reprezintă probabil doar începutul“, spune Howie Lee, economist la Chinese Banking Corp. Cererea chinezilor şi investiţiile în economia verde ar trebui să susţină avansul minereului de fier şi cuprului, potrivit acestuia.