BNR: Rata inflaţiei va creşte mai mult decât aşteptările în acest an, speranţa fiind ca în 2022 să revină pe un trend de scădere. Există o incertitudine mare privind gradul de absorbţie a fondurilor europene alocate prin PNRR şi capacitatea instituţională a României de a duce la capăt un asemenea proiect

Autor: Robert Manea 29.05.2021

BNR a publicat luni minuta şedinţei de politică monetară a Consiliului de Administraţie care a avut loc în 12 mai.

Boardul BNR a discutat mai mult problema inflaţiei care este aşteptată să crească mult mai mult decât aşteptările, respectiv de la 3,4 % la 4,1% în decembrie 2021.

Speranţa este ca în 2022 inflaţia să revină pe un trend de scădere cu un nivel de aproximativ 3%.

De la începutul anului, în întreaga lume se manifestă un trend mai accentuat de creştere a preţurilor, mai ales la materiile prime, care implicit se reflectă în preţurile celorlalte produse.

În România , creşterea preţurilor la energie electrică ca urmare a liberalizării pieţei a dat peste cap prognoza BNR şi implicit şansa de a mai reduce dobânda de referinţă de la 1,25 % la 1%.

În acest moment, datorită creşterii inflaţiei aşteptările economiştilor sunt ca BNR să majoreze dobânda de referinţă, fiind începutul unui proces care va dura. Creşterea economică peste aşteptări, care încă nu a fost înglobată în analizele BNR aduce şi creşteri de preţuri şi majorarea dezechilibrelor macroeconomice.

BNR începe să fie îngrijorată şi de creşterea deficitului de cont curent, din cauza creşterii deficitului balanţei comerciale.

BNR spune că la mijlocul acestui an este posibilă recuperare în mare masură a pierderii de PIB din T2/2020.

De asemenea, BNR spune că trendul de scădere a dobânzilor se va epuiza în ultimele 3 luni ale acestui an.

Creşterea creditării în lei a făcut ca ponderea leului în împrumuturile din România să ajungă la 70,1%, un record al perioadei  post-ianuarie 1996.

Boardul BNR atrage atenţia ca o sumă importantă de incertitudine în economie o constituie gradul de absorbţie a fondurilor europene alocate României prin PNRR, dar şi fondurilor europene aferente noului cadru multianual 2021.

BNR semnalează nefinalizarea PNRR şi pune sub semnul întrebării capacitatea insituţională a României de a duce la capăt un asemenea proiect.

 

Mai jos este redată integral minuta BNR:

„În data de 12 mai 2021, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României s-a întrunit într-o şedinţă, la care au fost prezenţi următorii membri: Mugur Isărescu, preşedinte al Consiliului de administraţie şi guvernator al Băncii Naţionale a României; Florin Georgescu, vicepreşedinte al Consiliului de administraţie şi prim-viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Leonardo Badea, membru al Consiliului de administraţie şi viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Eugen Nicolăescu, membru al Consiliului de administraţie şi viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Csaba Bálint, membru al Consiliului de administraţie; Gheorghe Gherghina, membru al Consiliului de administraţie; Cristian Popa, membru al Consiliului de administraţie; Dan-Radu Ruşanu, membru al Consiliului de administraţie; Virgiliu-Jorj Stoenescu, membru al Consiliului de administraţie.

În cadrul şedinţei, Consiliul de administraţie a discutat şi adoptat deciziile de politică monetară, pe baza datelor şi analizelor privind caracteristicile recente şi perspectiva evoluţiilor macroeconomice pe termen mediu prezentate de direcţiile de specialitate şi a altor informaţii interne şi externe disponibile.

În referirile la evoluţia recentă a dinamicii preţurilor de consum, membrii Consiliului au arătat că rata anuală a inflaţiei a scăzut în luna martie 2021 ceva mai puţin decât s-a anticipat, la 3,05 la sută, de la 3,16 la sută în februarie, dar a crescut considerabil faţă de nivelul din decembrie 2020, de 2,06 la sută, sub impactul tranzitoriu al liberalizării pieţei energiei electrice pentru consumatorii casnici şi ca efect al scumpirii combustibililor, pe fondul ascensiunii cotaţiei petrolului; acestea au fost doar parţial contrabalansate de influenţele dezinflaţioniste venite de pe segmentele LFO şi produse din tutun, precum şi din decelerarea inflaţiei de bază.

S-a observat că rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat a continuat să descrească conform aşteptărilor în trimestrul I, coborând la 2,8 la sută în martie, de la 3,3 la sută în decembrie 2020, în principal pe seama efectelor de bază dezinflaţioniste asociate evoluţiei preţurilor unor produse alimentare procesate. Presiuni uşoare în sens descendent au venit şi de pe segmentul serviciilor, atribuibile însă prioritar temperării deprecierii în termeni anuali a leului în raport cu euro, în timp ce subcomponenta mărfurilor nealimentare a generat mici efecte de sens opus, decurgând probabil din cererea solidă de asemenea bunuri, dar şi din perturbări pe partea ofertei şi din costuri asociate pandemiei şi măsurilor de prevenire a răspândirii infecţiei cu coronavirus.

S-a apreciat, în acest context, că influenţele deficitului de cerere agregată continuă să fie slab perceptibile la nivelul inflaţiei de bază, inclusiv în condiţiile în care dinamica acesteia mai poartă amprenta presiunilor inflaţioniste ale factorilor fundamentali din perioada pre-pandemie, iar anticipaţiile inflaţioniste pe termen scurt au crescut vizibil în primele luni din acest an. Relevante au fost considerate şi creşterea încă robustă a venitului disponibil real al populaţiei în perioada recentă, dar mai ales ascensiunea dinamicii anuale a preţurilor de producţie din industrie pentru piaţa internă pe segmentul bunurilor de consum, mai pronunţată în cazul celor de folosinţă îndelungată.

În ceea ce priveşte poziţia ciclică a economiei, membrii Consiliului au remarcat că cea de-a doua variantă provizorie a datelor statistice reconfirmă creşterea cu 4,8 la sută a economiei în trimestrul IV 2020 şi atenuarea declinului său în termeni anuali la -1,4 la sută, de la -5,6 la sută în trimestrul III, şi că acestea implică resorbirea într-o proporţie foarte ridicată a deficitului de cerere agregată la finele anului trecut, chiar uşor superioară celei estimate anterior. În structura determinanţilor redresării au apărut însă schimbări, au sesizat unii membri ai Consiliului, relevante fiind contribuţia majoritară mărită a variaţiei stocurilor, precum şi aportul marginal pozitiv adus de consumul administraţiei publice, în locul celui negativ notabil indicat de datele precedente. În schimb, impactul pozitiv exercitat de formarea brută de capital fix asupra dinamicii PIB a fost în scădere faţă de trimestrul III, deşi dinamica anuală a acesteia s-a mărit uşor; totodată, influenţele consumului gospodăriilor populaţiei au fost ceva mai nefavorabile, în condiţiile reaccentuării mai pronunţate a contracţiei cumpărărilor, dar aproape exclusiv pe seama serviciilor, şi contrabalansată în mare măsură, ca impact, de creşterea amplă consemnată de alte subcomponente.

Pe ansamblu, contribuţia singulară a cererii interne la redresarea economică din trimestrul IV 2020 a fost mai consistentă decât se estimase anterior, au observat membrii Consiliului, în timp ce aportul negativ al exportului net a crescut mai mult, în condiţiile înrăutăţirii mai pronunţate a ecartului dintre dinamica crescătoare a importurilor şi cea a exporturilor de bunuri şi servicii, ce a antrenat şi o reamplificare a deficitului balanţei comerciale în raport cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Pe acest fond, dar şi ca urmare a accentuării deteriorării balanţei veniturilor primare, deficitul de cont curent şi-a mărit substanţial avansul în termeni anuali, în pofida creşterii intrărilor de fonduri europene de natura contului curent. Ponderea acestuia în PIB a crescut astfel la 5,2 la sută în 2020, de la 4,9 la sută în 2019 - evoluţie îngrijorătoare, inclusiv datorită caracterului său unic în regiune în contextul crizei pandemice, şi atribuibilă în bună măsură unor cauze structurale cronicizate.

În ceea ce priveşte perspectiva apropiată, s-a convenit că activitatea economică va continua probabil să se redreseze în primul semestru al anului curent, dar în condiţiile unei încetiniri considerabile de ritm în trimestrul I, urmată de o accelerare modestă în trimestrul II, similar evaluărilor anterioare. Pe acest fond, datorită revenirii puternice a economiei în semestrul II 2020, la mijlocul acestui an este posibilă recuperarea în mare măsură a pierderii de PIB din trimestrul II 2020, dar şi închiderea completă a gap-ului negativ al PIB, au subliniat membrii Consiliului.

S-a apreciat că încetinirea redresării economiei din debutul anului a fost inegală din perspectiva componentelor cererii agregate şi la nivel sectorial, în contextul evoluţiilor mixte înregistrate în primele luni de cei mai relevanţi indicatori cu frecvenţă ridicată. Astfel, comerţul cu amănuntul şi-a accelerat uşor creşterea în termeni anuali în trimestrul I, iar vânzările auto-moto au revenit consistent în teritoriul pozitiv ca dinamică anuală în intervalul ianuarie-februarie; totodată, serviciile prestate populaţiei şi-au cvasi-înjumătăţit contracţia în termeni anuali, pe fondul relaxării, cel puţin temporare, a unor restricţii vizând sectorul HoReCa.

În schimb, volumul construcţiilor a scăzut uşor în termeni anuali în ianuarie-februarie şi dinamica producţiei industriale s-a readâncit în teritoriul negativ, concomitent cu temperarea creşterii comenzilor noi în industria prelucrătoare, iar investiţiile străine directe nete şi-au prelungit declinul faţă de perioada similară a anului trecut, deşi exclusiv pe seama creditelor intra-grup. Preocupante au fost considerate accelerarea creşterii în termeni anuali a deficitului balanţei comerciale în primele luni din an, pe fondul reamplificării mai evidente a dinamicii anuale negative a exporturilor de bunuri şi servicii, precum şi adâncirea puternică a deficitului de cont curent faţă de perioada similară a anului 2020 - inclusiv ca urmare a deteriorării consistente a balanţelor veniturilor -, însoţită de înrăutăţirea accentuată a acoperirii acestuia cu fluxuri de capital autonom.

Referitor la piaţa muncii, membrii Consiliului au remarcat uşoara deteriorare a parametrilor acesteia în primele două luni din 2021 – sub impactul reintensificării pandemiei şi a măsurilor restrictive în trimestrul IV 2020 -, dar şi relativa ameliorare ulterioară a unor evoluţii, precum şi semnalele consistente privind creşterea recentă a cererii de forţă de muncă date de sondaje şi firme de specialitate. Astfel, s-a observat că în intervalul ianuarie-februarie efectivul salariaţilor din economie şi-a întrerupt trendul lent de redresare, dinamica sa anuală readâncindu-se marginal în teritoriul negativ, iar rata şomajului BIM s-a mărit uşor. Totodată, creşterea anuală a câştigului salarial a decelerat, mai vizibil în cazul salariului net real, deopotrivă pe seama evoluţiilor din sectorul bugetar şi din cel privat.

Rata anuală a şomajului şi-a corectat însă ascensiunea în luna martie, iar intenţiile de angajare şi locurile noi de muncă au crescut substanţial în perioada recentă - la valori chiar superioare celor pre-pandemice în unele sectoare şi regiuni -, indicând, potrivit opiniilor exprimate de membrii Consiliului, o tendinţă evidentă de redresare, considerabil în devans, a pieţei muncii. Aceasta ar putea fi impulsionată de eventuala relaxare în perspectivă apropiată a unor măsuri de distanţare socială, pe fondul îmbunătăţirii progresive a situaţiei epidemiologice şi al accelerării procesului de vaccinare pe plan intern şi la nivel european. Persistă, totuşi, incertitudini legate de capacitatea şi ritmul redresării sectoarelor şi activităţilor afectate mai puternic/îndelung de situaţia sanitară şi de restricţiile de mobilitate, au convenit membrii Consiliului, inclusiv în contextul caracterului temporar al măsurilor de sprijin guvernamental, ce pot implica mai târziu restructurări sau falimente ale unor firme. Pe orizontul mai îndepărtat de timp, relevante sunt tendinţa de extindere a automatizării şi digitalizării pe plan intern, precum şi eventuala relocare definitivă în ţară a unor lucrători români din străinătate, dar şi posibile acţiuni viitoare destinate eficientizării cheltuielilor publice, de natură să afecteze evoluţiile de pe această piaţă, suplimentar plafonării salariilor din sectorul bugetar.

În ceea ce priveşte condiţiile financiare, membrii Consiliului au arătat că principalele cotaţii ale pieţei monetare interbancare şi-au corectat în bună măsură în luna aprilie creşterea înregistrată la mijlocul trimestrului precedent. Randamentele titlurilor de stat au cunoscut, de asemenea, corecţii descendente semnificative, rămânând totuşi vizibil deasupra valorilor foarte scăzute din perspectivă istorică atinse la jumătatea lunii februarie, anterior amplificării volatilităţii pe piaţa financiară internaţională. Totodată, după ajustarea ascendentă din luna martie, cursul de schimb leu/euro a mai crescut lent în prima parte a lunii aprilie, pentru ca apoi să tindă să se stabilizeze pe noul palier, inclusiv pe fondul diferenţialului ratelor dobânzilor, ce reflectă şi prima de risc mai mare ataşată plasamentelor pe piaţa financiară locală, au subliniat unii membri ai Consiliului.

Ratele dobânzilor la principalele categorii de credite noi ale clienţilor nebancari au continuat, la rândul lor, să descrească ori s-au consolidat la valori joase în intervalul februarie-martie 2021, inclusiv pe fondul noii scăderi consemnate în trimestrul I de IRCC. Trendul descendent al acestui indice, care s-a prelungit în trimestrul II, este de aşteptat să se accentueze substanţial în trimestrul III, dar să se cvasi-epuizeze în ultimele trei luni ale acestui an, au semnalat unii membri ai Consiliului.

A fost evidenţiată contribuţia adusă de traiectoria descrescătoare a ratelor dobânzilor la revigorarea creditării începând cu semestrul II 2020, alături de influenţele majore ale programelor guvernamentale şi ale redresării puternice a activităţii economice. S-a remarcat că dinamica anuală a creditului acordat sectorului privat s-a mărit în martie 2021 la 6,6 la sută, în condiţiile majorării la un maxim istoric a fluxului de credite în monedă naţională, fără un aport semnificativ din partea programelor guvernamentale, şi că valori de vârf, sau apropiate acestora, au fost consemnate atât pe ambele segmente de clienţi, cât şi la nivelul principalelor categorii de împrumuturi. În aceste condiţii, creşterea anuală a componentei în lei s-a accelerat considerabil, urcând în martie pe palierul de două cifre, iar ponderea sa în creditul total al sectorului privat s-a mărit la 70,1 la sută, un record al perioadei post-ianuarie 1996.

În ceea ce priveşte evoluţiile macroeconomice viitoare, membrii Consiliului au discutat îndelung noul pattern anticipat al inflaţiei, arătând că acesta este sensibil mai înalt pe termen scurt decât în proiecţia anterioară, şi în mai mică măsură pe cel de-al doilea segment al orizontului proiecţiei. Astfel, rata anuală a inflaţiei este aşteptată să urce vizibil peste limita de sus a intervalului ţintei în a doua parte a anului curent, până la 4,1 la sută în decembrie 2021, faţă de 3,4 la sută în prognoza precedentă, pentru ca în debutul anului viitor să revină, dar să şi rămână ulterior în jumătatea superioară a intervalului – în apropierea nivelului de 3,0 la sută –, uşor peste valoarea de 2,8 la sută anticipată anterior pentru luna decembrie 2022.

S-a observat că înrăutăţirea perspectivei pe termen scurt a inflaţiei este din nou atribuibilă aproape integral acţiunii curente şi viitoare a factorilor pe partea ofertei, influenţe inflaţioniste mai pronunţate decât în prognoza precedentă fiind aşteptate în actualul context din evoluţia preţurilor combustibililor, energiei electrice şi gazelor naturale. Acestea vor genera însă uşoare efecte de bază dezinflaţioniste în 2022 – complementare celor majore decurgând din scumpirea energiei electrice în luna ianuarie 2021 şi din ascensiunea cotaţiei petrolului din primul trimestru al anului curent –, au remarcat membrii Consiliului, creşterea ratei anuale a inflaţiei deasupra intervalului ţintei având, prin urmare, un caracter temporar. Influenţe în dublu sens pe orizonturi diferite de timp, dar similare ca intensitate celor previzionate anterior, sunt aşteptate să mai vină din evoluţia preţului produselor din tutun, precum şi din trendul ascendent al cotaţiilor internaţionale ale unor materii prime agro-alimentare, resimţit prioritar la nivelul inflaţiei de bază.

Impactul inflaţionist al tuturor acestor factori ar putea fi însă mai intens şi mai de durată, inclusiv prin efectele lor indirecte, au atenţionat membrii Consiliului, evocând în mod repetat creşterile sincronizate în accentuare ale cotaţiilor multor materii prime şi blocajele în lanţurile de producţie şi aprovizionare, de natură să accelereze inflaţia pe plan mondial. Există totuşi premise favorabile pentru producţii agricole foarte bune pe plan intern, cel puţin pe anumite segmente, cu potenţiale consecinţe pozitive asupra preţurilor unor produse agroalimentare, au semnalat unii membrii ai Consiliului, în timp ce, în cazul preţurilor gazelor naturale şi energiei electrice sunt mai degrabă posibile dinamici relativ mai ridicate, inclusiv în contextul rigidităţii manifestate recent de ofertele de pe piaţa liberă. S-a apreciat că potenţialul acestor riscuri de a afecta durabil anticipaţiile inflaţioniste pe termen mediu şi de a genera astfel efecte secundare, în eventualitatea materializării lor, rămâne totuşi scăzut, reclamând însă monitorizarea atentă a tuturor evoluţiilor.

Pe cel de-al doilea segment al orizontului proiecţiei, valorile mai ridicate ale ratei anuale anticipate a inflaţiei sunt atribuibile însă presiunilor factorilor fundamentali, au concluzionat membrii Consiliului, în condiţiile în care este de aşteptat ca acestea să-şi epuizeze în scurt timp caracterul uşor dezinflaţionist, iar apoi să devină mai evident inflaţioniste decât în proiecţia anterioară, într-o intensificare totuşi graduală. Argumentul major l-a constituit perspectiva creşterii mai alerte a deviaţiei pozitive a PIB după redeschiderea ei în trimestrul III 2021, în contextul unei creşteri economice relativ mai dinamice, impulsionată de accesarea fondurilor europene alocate României prin Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă. În acelaşi timp, însă, s-a considerat a fi relevante: i) decalajele temporale ale manifestării efectelor inflaţioniste ale gap-ului pozitiv al PIB; ii) probabila ameliorare a structurii cererii agregate din perspectiva potenţialului ei inflaţionist, prin creşterea contribuţiei investiţiilor în detrimentul consumului privat, cu implicaţii inclusiv asupra evoluţiei viitoare a PIB potenţial; iii) perspectiva decelerării vizibile a creşterii costurilor salariale unitare pe orizontul proiecţiei, în principal pe fondul persistenţei subutilizării forţei de muncă, implicit a caracterului relaxat al pieţei muncii.

S-a observat că uşoare efecte inflaţioniste sunt aşteptate şi din partea dinamicii preţurilor importurilor non-energie, iar pe termen scurt, asemenea influenţe vor veni probabil suplimentar din creşterea abruptă a cererii de servicii odată cu ridicarea restricţiilor de mobilitate, eventual confruntată cu constrângeri pe partea ofertei. Pe acest fond, rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat îşi va încetini probabil scăderea în următoarele luni, iar apoi va reintra şi se va menţine pe un trend uşor ascendent – în loc să se stabilizeze în jurul valorii de 2,7 la sută, aşa cum se anticipa anterior –, urcând la 2,8 la sută în decembrie 2021 şi la 3,1 la sută la finele orizontului prognozei.

Referitor la viitorul poziţiei ciclice a economiei, membrii Consiliului au remarcat că economia va creşte probabil în 2021-2022 sensibil mai alert decât s-a anticipat anterior, în ritmuri trimestriale comparabile cu cele din anii pre-pandemie. Acestea sunt aşteptate să se intensifice din trimestrul II 2021, pe fondul progresului vaccinării şi al relaxării măsurilor restrictive, precum şi în contextul unei creşteri mai dinamice a economiei zonei euro/UE, dar şi sub impulsul fondurilor europene aferente instrumentului Next Generation EU presupuse a fi atrase începând cu anul curent, de natură să atenueze ori să contrabalanseze impactul contracţionist al consolidării fiscale prezumate a se realiza gradual pe termen mediu. S-a arătat că evoluţia face probabilă reinversarea poziţiei ciclice a economiei în trimestrul III 2021, similar prognozei precedente, dar şi o creştere ulterioară relativ mai alertă şi la valori mai ridicate a excedentului de cerere agregată, chiar şi în condiţiile unei dinamici a PIB potenţial consistent revizuită în sens ascendent.

În acelaşi timp, s-a sesizat că, deşi mai ridicată decât în proiecţia precedentă, dinamica aşteptată a consumului privat - determinantă pentru creşterea economică previzionată -, rămâne totuşi pe orizontul prognozei vizibil inferioară mediei din anii anteriori pandemiei, în pofida efectului statistic major din acest an şi al cererii reprimate ce se va manifesta probabil pe termen scurt, pe măsura relaxării restricţiilor de mobilitate. În schimb, în cazul formării brute de capital fix este de aşteptat un ritm sensibil superior mediei anilor 2016-2019 şi, totodată, semnificativ mai înalt decât cel previzionat anterior, implicând un aport relativ mai mare la avansul economic, pe fondul volumului sporit de cheltuieli publice de investiţii şi al efectului lor de antrenare asupra sectorului privat, dar şi ca efect al accesării, mai ales în anul 2022, a unei părţi însemnate din fondurile europene aferente programului Next Generation EU.

La rândul său, exportul net îşi va reduce probabil mai consistent impactul contracţionist în acest an, şi foarte modest în 2022, în condiţiile relativei dinamizări a cererii externe, concomitent cu creşterea mai solidă a absorbţiei interne. Deficitul de cont curent va rămâne totuşi neschimbat ca pondere în PIB în 2021-2022, vizibil deasupra standardelor europene, inclusiv în contextul importurilor suplimentare asociate probabil reformelor finanţate prin programul Next Generation EU, au semnalat unii membri ai Consiliului, exprimând îngrijorări legate de implicaţiile evoluţiei asupra structurii şi costului finanţării acestui sold.

Incertitudinile asociate noii prognoze şi riscurile astfel induse la adresa perspectivei inflaţiei continuă să fie considerabile, au convenit membrii Consiliului, ele decurgând mai cu seamă din evoluţia pandemiei şi a măsurilor restrictive – mai ales în a doua parte a acestui an –, ce depinde în bună măsură de aria de cuprindere şi eficacitatea procesului de vaccinare, atât pe plan intern, cât şi la nivel european şi mondial.

O sursă importantă de incertitudini o constituie şi gradul de absorbţie a fondurilor europene alocate României prin Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă, precum şi a celor aferente noului Cadru financiar multianual 2021-2027, au susţinut mai mulţi membri ai Consiliului, evocând exigenţele noului program european şi proiectul deocamdată nefinalizat al Planului naţional de redresare şi rezilienţă, precum şi capacitatea instituţională şi istoricul realizărilor României în acest domeniu. În schimb, dinamica investiţiilor ar putea beneficia de eventuala relocare în România a unor capacităţi de producţie retrase de companii europene de pe alte continente – în contextul planurilor de scurtare a lanţurilor de producţie –, condiţionată însă de ameliorări interne în planul infrastructurii, al predictibilităţii cadrului legislativ şi al digitalizării economiei, au reiterat unii membri ai Consiliului.

Referitor la conduita viitoare a politicii fiscale, membrii Consiliului au subliniat din nou potenţialele implicaţii favorabile ale consolidării bugetare iniţiate în acest an asupra dezechilibrului extern – ce se cere a fi corectat –, implicit asupra primei de risc suveran şi a costurilor de finanţare. Persistă totuşi incertitudini în ceea ce priveşte amploarea, viteza şi instrumentele consolidării bugetare pe termen mediu, au arătat membrii Consiliului, evocând procedura aflată deocamdată în derulare vizând Programul de convergenţă 2021-2024. În acelaşi timp, a fost evidenţiată relativa ameliorare a execuţiei bugetare din primul trimestru, însă inclusiv pe seama unor efecte de bază şi a încasării unor obligaţii fiscale amânate la plată, şi s-au făcut referiri la schimbările de perspectivă ale unor variabile reale şi nominale ale economiei faţă de ipotezele construcţiei bugetare, cu impact favorabil asupra dinamicii veniturilor bugetare, dar şi la volumul ridicat al cheltuielilor bugetare cu un caracter permanent.

În aprecierea unanimă a membrilor Consiliului, contextul analizat justifică menţinerea neschimbată a ratei dobânzii de politică monetară şi a ratelor dobânzilor la facilităţile permanente ale BNR. O asemenea calibrare a conduitei politicii monetare vizează menţinerea stabilităţii preţurilor pe termen mediu corespunzător ţintei staţionare de inflaţie de 2,5 la sută ±1 punct procentual, într-o manieră de natură să susţină redresarea activităţii economice în contextul procesului de consolidare fiscală, şi în condiţii de protejare a stabilităţii financiare. S-a considerat, totodată, a fi necesară monitorizarea atentă a evoluţiilor mediului intern şi internaţional, care să permită adecvarea instrumentelor de care dispune BNR în vederea îndeplinirii obiectivului fundamental privind stabilitatea preţurilor pe termen mediu.

În aceste condiţii, Consiliul de administraţie al BNR a decis în unanimitate menţinerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 1,25 la sută; totodată, a hotărât menţinerea la 0,75 la sută a ratei dobânzii pentru facilitatea de depozit şi la 1,75 la sută a ratei dobânzii aferente facilităţii de creditare (Lombard). În acelaşi timp, Consiliul de administraţie al BNR a decis în unanimitate păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.”