Dan Bădin, Partener Deloitte: Consolidarea fiscală, veriga lipsă din noua viziune a UE asupra impozitării companiilor

Agenda Uniunii Europene (UE) privind reforma impozitării companiilor, publicată recent de Comisia Europeană (CE), este prezentată ca fiind una „nouă şi ambiţioasă”, „adaptată exigenţelor viitorului” şi care are drept scop crearea unui mediu de afaceri echitabil şi stabil pentru a stimula creşterea sustenabilă a economiei europene. La o analiză mai atentă, însă, se observă faptul că noul plan reprezintă o declaraţie de susţinere a reformei fiscale internaţionale propuse de OECD (Organisation for Economic Cooperation and Development) care, recent, a primit şi susţinerea SUA, principalul opozant în anii trecuţi, şi de renunţare la o parte importantă a agendei europene promovate în ultimele două decenii, respectiv consolidarea fiscală la nivel european.

Conform comunicării, CE va prezenta, până în 2023, un nou cadru pentru impozitarea întreprinderilor în UE, cu scopul de a reduce sarcinile administrative, de a elimina barierele fiscale şi de a le crea un mediu mai favorabil în cadrul pieţei unice. Pe de altă parte, cadrul de reglementare propus, intitulat „Business in Europe: Framework for IncomeTaxation” (BEFIT), „va înlocui actuala propunere privind o bază fiscală consolidată comună a societăţilor (CCCTB – Common Consolidated Corporate Tax Base), care va fi retrasă”.

Planurile UE cu privire la taxarea profiturilor, blocate de lipsa de consens

Considerată până de curând cea mai ambiţioasă reformă fiscală propusă de UE în domeniul impozitării profiturilor şi un pas important către o uniune fiscală, baza fiscală consolidată comună a companiilor a întâmpinat, pe parcursul celor două decenii de la prima iniţiativă pe temă, numeroase bariere, drept pentru care a îmbrăcat mai multe forme şi, în final, a ajuns să fie complet abandonată, având în vedere comunicarea recentă a comisiei.

Prima iniţiativă a CE pentru stabilirea unei baze fiscale comune datează din 2001, fiind lansată în contextul strategiei Lisabona, construită în jurul conceptului de competitivitate. Propunerea a fost amânată de mai multe ori din cauza lipsei de consens din partea statelor membre, dar în 2016 a fost relansată pe două direcţii – (1) baza fiscală comună (CCTB), constând în adoptarea unei legislaţii unitare la nivel european pentru calcularea impozitului pe profit, şi (2) baza fiscală consolidată comună (CCCTB), de completare a CCTB cu norme de consolidare şi reguli de repartizare a bazei de impozitare a profiturilor între statele membre. În martie 2018, cele două proiecte au fost adoptate de parlamentul european, dar procesul de legiferare s-a blocat în acel punct.

Iniţiatorii proiectelor privind baza comună şi consolidată de impozitare a companiilor au pornit de la ideea că regulile unice vor aduce mai multă claritate şi predictibilitate în calcularea impozitelor pe profit pentru companiile care activează în statele membre, vor simplifica procedurile de raportare şi vor spori veniturile bugetelor naţionale. În plus, uniformizarea legislaţiilor naţionale din UE ar fi înlăturat o parte din costurile administrative, considerate piedici în calea investiţiilor. Totodată, companiile nu ar mai fi fost obligate să întocmească dosarul preţurilor de transfer pentru tranzacţiile realizate cu firmele din UE ale grupului, ceea ce ar fi dus la o diminuare a poverii administrative fiscale.

Oponenţii acestui sistem au contestat adoptarea noii baze comune, invocând principiul subsidiarităţii (neintervenţia uniunii pe o temă care poate fi reglementată eficient de statele membre), dar şi estimări privind pierderi de venituri bugetare pentru unele state. Totodată, aceştia au susţinut că UE nu ar trebui să aibă reglementări diferite de cele internaţionale ale OECD, respectiv faţă de proiectul de combatere a erodării bazei impozabile şi a transferului profiturilor (Base Erosion and Profit Shifting - BEPS), având în vedere că anumite acţiuni din acest plan au fost, deja, preluate în directive UE, cum ar fi directiva împotriva evitării taxelor (anti tax avoidance directive - ATAD).

Ce a mai rămas din cea mai ambiţioasă reformă fiscală?

Prin noul cadru de reglementare propus, BEFIT, CE schimbă din nou abordarea şi decide să meargă mai departe numai cu partea de uniformizarea a legislaţiei (CCTB). În plus, CE reconfirmă susţinerea reformei fiscale propuse de OECD care vizează, pe de o parte, taxarea economiei digitale (Pilonul I) şi, pe de altă parte, impunerea unui impozit minim pe profit la nivel global (Pilonul II).

Dintre măsurile specifice menţionate în noua iniţiativă, doar câteva sunt preluate din planul anterior, acelea pe care probabil s-a ajuns deja la un consens în discuţiile dintre statele membre. Printre acestea se numără asigurarea transparenţei publice, prin propunerea ca anumite întreprinderi mari, care îşi desfăşoară activitatea în UE, să publice cotele lor efective de impozitare (această transparenţă este asigurată prin intermediul directivelor privind cooperarea administrativă – DAC). De asemenea, utilizarea abuzivă a societăţilor de tip „cutie poştală” va fi abordată prin noi măsuri împotriva evitării obligaţiilor fiscale, ca o consecinţă a măsurilor anti BEPS. În plus, noua agendă cuprinde iniţiative referitoare la tratamentul intern al pierderilor (pentru a permite recuperarea pierderilor din profiturile impozabile obţinute cel puţin în exerciţiul financiar precedent), dar şi reguli privind deductibilitatea capitalului (cu scopul de a favoriza finanţarea activităţilor prin capitaluri proprii, mai degrabă decât prin împrumuturi).

În concluzie, agenda Comisiei Europene privind impozitarea companiilor a fost, practic, redusă la un plan mai puţin ambiţios, care să se plieze mai degrabă pe propunerea OECD decât pe promisiunile anterioare. În aceste condiţii, rămâne pe masa discuţiilor elaborarea unei legislaţii comune privind taxarea companiilor la nivel european, care să presupună o bază comună de calcul pentru impozitul pe profit şi, implicit, o simplificare a procesului de conformare. Cu toate acestea, renunţarea la consolidare face ca depunerea unei singure declaraţii pentru impozitul pe profit de către o companie cu activităţi în mai multe state membre să rămână la nivel de deziderat.

Nu în ultimul rând, chiar şi noua agendă fiscală a UE rămâne incertă, având în vedere, pe de o parte, că la nivelul OECD nu s-a întrunit consensul necesar pe detaliile reformei fiscale propuse, deşi şansele au crescut semnificativ după deblocarea anunţată de SUA în primăvara acestui an, şi, pe de altă parte, că procesul de legiferare în UE rămâne greoi atât timp cât se păstrează votul în unanimitate pe iniţiativele legate de fiscalitate.