Cum a ajuns un grup septuagenar, educat şi format în comunism, să-şi listeze compania la Bursă în cea mai pură formă de capitalism, iar guvernul liberal, cu un premier educat în afară, să nu listeze nimic de aproape doi ani, când pieţele sunt la maxime istorice, iar cererea de acţiuni în România este ridicată
Cei 14 acţionari ai TTS, cel mai mare transportator naval de pe Dunăre, au vândut 50% din companie, adică 15 milioane de acţiuni, pentru 288 de milioane de lei, adică 58,53 milioane de euro. Preţul de vânzare al unei acţiuni a fost de 19,2 lei.
Investitorii de retail au cumpărat 3 milioane de acţiuni, şi dacă ar fi putut ar fi cumpărat toată oferta având în vedere că au subscris 22 de milioane de acţiuni, la un preţ de 21 de lei. Dacă investitorii de retail au cumpărat 20% din ofertă, investitorii instituţionali au cumpărat 80%, fiind clar favorizaţi.
Acum câţiva ani, TTS a mai încercat să vândă o parte din acţiuni, dar Raiffeissen, brokerul ales, nu prea a avut succes. De TTS au fost interesaţi câteva companii şi fonduri de investiţii, dar voiau să cumpere compania cu totul. Mircea Mihăilescu, acţionarul principal care deţinea 50% din acţiuni, nu a vrut să vândă unui singur investitor, preferând să aştepte vremuri mai bune, pentru o listare la Bursă.
În 2020-2021, Swiss Capital, cel mai mare broker de pe Bursă, deţinut integral de acţionari români, a luat oferta pe cont propriu (a făcut parte şi din consorţiul cu Raifffeisen de acum câţiva ani) şi a închis-o cu succes. Acum urmează listarea acţiunilor TTS la Bursă, şi după cum s-a desfăşurat oferta, compania se va îndrepta spre o capitalizare de 600-700 de milioane de lei.
Cei 14 acţionari ai TTS au vândut jumătate din acţiunile deţinute.
Mircea Mihăilescu mai are 25,2% din acţiuni, Ion Stanciu 7%, Viorel Ştefan 4,9%, Peter Hungerbuhler 4,59%, Constantin Hârţan 2,2%, Petru Ştefănuţ 1,51%.
Viorel Ştefan este membru de bază al PSD şi fost ministru de finanţe în guvernul Grindeanu. În oferta de vânzare de acum, el va încasa 29 de milioane de lei pentru jumătate din acţiunile vândute, ceea ce nu e rău pentru un social democrat.
Interesant este că TTS este o companie deţinută şi condusă de septuagenari, de oameni care au fost educaţi şi formaţi în comunism, dar care, după căderea lui Ceauşescu, au reuşit să cumpere şi să ţină în viaţă, şi chiar să le crească, companiile comuniste (Navrom Galaţi). Între timp, au cumpărat şi un port în Ungaria. Au ajuns cu TTS (o companie înfiinţată în 1997) să devină cel mai mare transportator naval de pe Dunăre.
Acesta este unul dintre puţinele cazuri fericite în care companiile comuniste nu au fost distruse de cei care le-au preluat, fie foşti comunişti, fie noii capitalişti.
Listarea pe Bursă printr-un IPO de succes este considerată cea mai ridicată formă de capitalism, care acum este realizată prin TTS de către un grup de acţionari educaţi şi formaţi în comunism.
Chiar dacă şi-au vândut jumătate din acţiuni, aceşti acţionari continuă să deţină controlul, şi mă îndoiesc că noii acţionari, mai ales cei instituţionali, vor dori să-şi suflece mânecile, să lase cafenelele, birourile şi restaurantele pentru a învăţa cum se transportă marfă pe Dunăre. Pe aceşti investitori nu-i interesează să preia conducerea companiei şi să muncească, ci doar să facă bani prin creşterea preţului acţiunilor sau prin dividende.
TTS este o companie cu afaceri de 520 de milioane de lei în 2020 şi cu un profit de 44 de milioane de lei, cu o marjă de 11%, care ar stârni invidia oricărei multinaţionale din România, care raportează marje de 3-4%, dacă nu chiar pierderi.
Dacă acţionarii TTS au preferat să vină la Bursă şi nu să-şi vândă de tot compania unui investitor strategic, guvernul bate pasul pe loc cu listarea companiilor de stat la Bursă de şase ani, de pe vremea lui Ponta.
Guvernul Cioloş, format din liberali şi pesedişti, nu a făcut nimic, cele trei guverne ale lui Dragnea nu au învăţat nimic de la Ponta, Năstase sau Iliescu-Văcăroiu în privinţa listării companiilor de stat pe Bursă, iar guvernele liberale Orban şi Cîţu sunt încremenite în proiect de aproape doi ani.
De şase luni, guvernul Cîţu şi majoritatea parlamentară PNL/USR/UDMR nu au reuşit să elimine prin votul Parlamentului legea PSD care prevedea suspendarea listării la Bursă a companiilor de stat.
Dacă există voinţă politică, o lege se poate elimina/modifica într-o săptămână, exact cum a fost cazul legii 5G.
Probabil că guvernul Cîţu a fost ocupat cu PNRR.
România are o nouă şansă, de a-şi dezvolta piaţa bursieră, mai ales că bursele sunt acum la maxime istorice, iar cererea de acţiuni este extrem de ridicată.
Prin listarea la Bursă a Hidroelectrica, Aeroporturi Bucureşti, Portul Constanţa, prin pachetele minoritare de acţiuni de la Romgaz, Transgaz, Transelectrica, Electrica (societăţi care sunt deja listate dar au un free float redus) guvernul Cîţu, care se declară liberal, poate să formeze o piaţă bursieră care să devină o alternativă la piaţa poloneză şi să dea posibilitatea listării companiilor private româneşti sau să atragă mari investitori din afară.
Premierul Cîţu tot vorbeşte de reforma şi restucturarea companiilor de stat, dar acest lucru se poate face cel mai bine prin Bursă, acolo unde se pun pe masă toate rufele care trebuie spălate.
Dar în continuare companiile de stat rămân vaci de muls şi zone unde se plasează clientela de partid şi politică. Aceste este unul dintre motivele pentru care guvernele liberale nu prea s-au înghesuit să listeze sau să vândă prin intermediul Bursei multe acţiuni de la companiile de stat.
Creşterea Bursei nu se poate face fără companii, fie de stat, fie private, fără lichiditate şi fără piaţă de retail.
Fondurile de pensii Pilon II, acolo unde 7 milioane de români au un cont de pensie privată, au devenit o povară pentru Bursă în sensul că, prin achiziţiile de acţiuni, reduc lichiditatea din piaţă, având în vedere că închid aceste acţiuni într-un calculator, în aşteptarea dividendelor mari. Din acest motiv este nevoie de marfă nouă pe bursă.
TTS şi Mircea Mihăilescu, care are peste 70 de ani, au pus o cărămidă la creşterea Bursei.
Poate peste o lună poate apare şi One United Properties, unul dintre cei mai mari dezvoltatori imobiliari din Bucureşti, cu o ofertă de vânzare de acţiuni.
Poate mai apar şi alte companii private mai mari.
Dar fără listarea marilor companii de stat este mai greu ca Bursa de la Bucureşti să scoată capul şi să devină o alternativă la finanţarea bancară prin credit şi prin atragerea fondurilor străine de portofoliu.
Acum, bursa aşteaptă guvernul şi pe premierul Florin Cîţu, care se declară liberal, să facă ceva pentru Bursa de la Bucureşti.
P.S. “Pentru a-şi asigura dezvoltarea, societăţile particulare sau de stat au trebuit să-şi procure în mod frecvent capitaluri proprii sau împrumuturi pe termen lung prin emisiuni de acţiuni sau obligaţiuni. În acest fel, sumele acumulate de clasele înstărite sau profiturile firmelor capitaliste au fost constant atrase în procesul dezvoltării economice. (...)
O a doua condiţie pentru dezvoltarea activităţii la bursă o constituie dispersia acţiunilor şi obligaţiunilor la un număr suficient de mare de posesori. (...) Corporaţiile, companiile, societăţile sau firmele occidentale sunt organizate de aşa manieră încât pot să împrumute capitaluri de la mii de persoane, prin emisiunea unor tipuri adecvate de efecte financiare, adaptate la preferinţele diferitelor categorii de investitori. Bursele de valori joacă un rol important în acest proces, sau mai exact în tranzacţiile care au loc cu aceste valori.”
Am citat din cartea În zgomotul Bursei, editura Albatros, 1982, autori Nicolae Murgu, Constantin Lazăr, Mugur Isărescu.
“Cu alte cuvinte, cartea tovarăşilor Nicolae Murgu, Constantin Lazăr şi Mugur Isărescu are o funcţie pedagogică asupra căreia ar fi timpul să reflectăm toţi cei preocupaţi de atragerea tineretului spre studierea diferitelor discipline economice”, spune Costin Murgescu pe 20 februarie 1982, în prefaţa acestei cărţi.
Eu cred că Mircea Mihăilescu a citit această carte. Mai rămâne ca şi guvernul liberal actual, şcolit în capitalism, să o citească.
În 1993-1994 BNR, condusă de Mugur Isărescu, şi-a luat angajamentul printr-un acord cu FMI să redeschidă Bursa, ceea ce s-a întâmplat în 1995, pe vremea comuniştilor Ion Iliescu şi Niolae Văcăroiu. Pentru cei care nu-şi mai aduc aminte sau nu ştiu, primul sediu al Bursei, după 1990, a fost la partenerul BNR, care a pus la dispoziţie toată infrastructura pentru redeschiderea acestei pieţei financiare.
Deci, Isărescu le-a pus pe tavă brokerilor Bursa, pe care au privatizat-o peste un deceniu.
Mugur Isărescu a scris o carte pe vremea comunismului despre bursă şi a avut şansa istorică să o redeschidă după apariţia capitalismului.
