Aleph Story. De ce sunt mici salariile atât de mici în România?

O discuţie cu Dana Ciriperu, Ziarul Financiar şi Ioana Răduca, Aleph News.

 

Dana Ciriperu: O investiţie recentă anunţată la Timişoara de grupul german Dräxlmaier care va crea acolo o fabrică ce va produce baterii pentru maşini electrice, o investiţie de 200 mil. euro care ar urma să creeze 1.000 de locuri de muncă a adus din nou în discuţie salariile oferite industriei auto în zona de operatori, meseria de bază la nivelul liniilor de producţie din fabricile de componente auto, unde, aşa cum arată dtele salariile sunt în medie între 2.000 şi 2.500 de lei, salariul mediu net lunar. De aici pornim şi ne punem întrebarea dacă avem nevoie în continuare de astfel de investiţii care să genereze mii de locuri de muncă dar cu salarii sub salariul mediu net din economie. E o veste bună? Orice investiţie care crează locuri de muncă e o veste bună sau am avea nevoie deja de locuri de muncă mai bine plătite?

 

Ioana Răduca: Evident că toată lumea vrea mai mulţi bani, adică asta e o chestie naturală şi firească. Evident că şi pentru economia locală ar fi un plus dacă salariile ar fi undeva mai aproape de medie sau peste medie. Cred că întrebarea fundamentală este, până la urmă, de ce se întâmplă asta?

 

Dana Ciriperu: De ce sunt salariile atât de mici în România?

 

Ioana Răduca: Pentru că se poate, e o primă variantă de răspuns, adică nu e nimic necinstit în povestea asta şi doi, pentru că dacă ar fi să ne uităm cu atenţie poate că atât merităm. Toată lumea bună care se îndreaptă cu investiţii spre Europa de Est nu face asta pentru că avem noi cine ştie ce infrastrctură, o tonă de specialişti, mega specialişti, pe cae doar aici îi poţi găsi. Nu. Forţa de muncă este ieftină. Dar de ce fel de forţă de muncă vorbim? De cele mai multe ori de forţă de muncă necalificată pe care privaţii, şi asta e o investiţie pe care şi-o asumă ei, o pregătesc. Am nevoie de tine, nu ştii să faci nişte lucruri, lasă că te învăţ eu, investesc în tine, după care te plătesc. Cam cât o să te pot plăti pentru asta? Nu foarte mult. Pentru că e o discuţie, din punctul meu de vedere, mult, mult mai largă. În care ar trebui să ne aducem aminte de dezastrul în educaţie, despre felul în care educaţia nu se leagă cu piaţa muncii, despre dispariţia şcolilor profesionale, despre companii străine sau româneşti care în ultimii ani, din ce în ce mai multe la număr, şi-au făcut şcolile lor de meserii şi trainuiesc liceeni, încă de pe băncile şcolii şi ulterior îi angajează. Iată, sunt foarte multe elemente de luat în calcul care, din punctul meu de vedere, nu fac altceva decât să justifice aceste salarii mici. Nu îi poţi da un salariu mic unui om care chiar ştie foarte bine ceea ce face, care e calificat şi care evident are pretenţii la un salariu pe măsură. Iar noi vorbim de cele mai multe ori despre oameni care din păcate nu au pregătirea profesională adecvată.

 

Dana Ciriperu: Aici deja intrăm într-un teren aşa ca o autostradă, cu două sensuri, pentru că pe de o parte sunt salariile astea mici şi nevoia de personal în zona de producţie, cel puţin în segmentele de bază, mai ales în industria auto, iar companiile spun că deja încep să nu mai găsească oameni. Nu mai găsesc oameni dispuşi să muncească pe acest salariu sau nu mai găsesc oameni pentru că dintr-o dată ăştia suntem şi s-a terminat cu forţa de muncă în România?

 

Ioana Răduca: Cred că răspunsul cuprinde ambele variante. Da, pe de o parte, din ce în ce mai puţini oameni sunt dispuşi să lucreze pe sume care nu le mai acoperă cheltuielile lunare, dar una este ce spuneam eu mai devreme, să fii plătit în funcţie de performanţa ta şi de banii pe care îi faci, până la urmă, şi e alta ca altcineva, în bătaie de joc, să plătească munca ta cu o sumă care până la urmă nu acoperă tot ceea ce cheltuieşti pentru subzistenţă. Din păcate, cred că aici ar trebui să vorbim un pic şi de forţa statului român de negociere în povestea asta. Se întâmplă toate lucrurile astea pentru că se poate, pentru că şi tu dacă ai avea de ales între a plăti ceva cu doi lei sau cu patru lei, fireşte, vei vrea să dai doi lei, nu patru lei pe lucrul respectiv.