Raportările denaturate ale statisticilor modifică grav percepţia oamenilor despre realitate. Renunţaţi să mai numiţi pensiile „ajutoare“ şi veţi vedea cât de jos este România în privinţa „asistenţei sociale“. Pensiile nu sunt „asistenţă socială“, ci dreptul oamenilor ca urmare a contribuţiilor

♦ Pensiile nu sunt „asistenţă socială“, ci dreptul oamenilor ca urmare a contribuţiilor. La fel şi ajutorul de şomaj. Dar guvernul le pune pe toate într-un coş, ca să arate cât de generos este. Dacă elimini ambalajul, nu mai rămâne pentru „ajutoarele sociale clare“ decât 0,2% din PIB. Generos stat! Doar 0,2% din PIB a alocat bugetul general consolidat în 2019 pentru „excluziunea socială“ (0,86 mil. lei, adică 0,6% din veniturile bugetare) – arată datele Institutului Naţional de Statistică (INS) publicate joi. Ele contrazic flagrant spusele premierului Florin Cîţu care susţine că România este un „stat asistenţial“, care cheltuieşte prea mult cu asistenţa socială. Prin urmare, premierul spune că va tăia masiv din „cheltuielile sociale“ şi va îndrepta fondurile rămase spre investiţii. Nu este rău ca investiţiile să crească. Doar că premierul este într-o mare confuzie, aşa cum statul este într-o mare confuzie. Datele Ministerului Finanţelor, pe care Florin Cîţu l-a condus, arată, în rubrica „asistenţă socială“ (execuţia bugetară 2020): din 138 de miliarde de lei cheltuiţi cu asis­ten­ţa socială, în 2020, 81,4 miliarde de lei în­seamnă doar pensiile plătite (58% din toate cheltuielile de aşa-zisă „asistenţă socială“).