Avocat Cătălin Oncescu: Noul Parchet European este important pentru că poate investiga infracţiunile cu un prejudiciu de la 10.000 euro în sus, care aduc atingere intereselor financiare ale UE, începând de la corupţia pasivă, deturnarea de fonduri, fraudele grave în materie de TVA până la corupţia activă

Autor: Cătălin Oncescu 20.07.2021

Parchetul European (”EPPO”) este o autoritate judiciară independentă a Uniunii Europene, cu sediul în Luxembourg, care şi-a început activitatea la 1 iunie 2021. Această unitate de parchet are competenţa de a investiga, de a efectua urmărirea penală şi de a trimite în judecată persoanele care au săvârşit infracţiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene (ex.: frauda, spălarea de bani şi ​​corupţia legate de gestionarea fondurilor europene, frauda TVA transfrontalieră gravă). În prezent, EPPO este condus de către dna. procuror Laura Codruţa Kövesi (Procurorul-şef european).

Având în vedere că Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului Uniunii Europene (”Regulamentul EPPO”), prin care a fost instituit Parchetul European şi s-au stabilit normele privind funcţionarea acestui parchet, a intrat în vigoare la data de 20 noiembrie 2017, rezultă că Parchetul European este competent să investigheze doar faptele săvârşite după această dată. Evident, faptele mai vechi vor fi cercetate de către unităţile de parchet naţionale competente potrivit legislaţiei fiecărui stat (în cazul României, competenţa de a ancheta infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene aparţine DNA). De asemenea, în ceea ce priveşte ţara noastră, trebuie amintit că prin Legea nr. 6/2021 au fost adoptate o serie de măsuri pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor cuprinse în Regulamentul EPPO, această lege venind în completarea Codului de procedură penală şi a legii privind organizarea judiciară.

I. Competenţa Parchetului European (EPPO)

Regula generală este aceea că Parchetul European este competent în ceea ce priveşte infracţiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, astfel cum sunt descrise prin Directiva (UE) 2017/1371, dacă au cauzat un prejudiciu superior sumei de 10.000 EUR. Mai precis, vor putea fi cercetate de Parchetul European fraudele în materie de cheltuieli sau venituri ce implică bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, acest tip de fraude fiind reglementat în dreptul intern prin normele art. 181 – 185 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. În cazul în care EPPO decide să îşi exercite competenţa, autorităţile naţionale competente (în speţă, DNA) nu îşi pot exercita propria competenţă cu privire la acelaşi comportament infracţional.

Pentru infracţiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii şi care au cauzat sau riscă să cauzeze intereselor financiare ale Uniunii un prejudiciu inferior sumei de 10.000 EUR, EPPO îşi poate exercita competenţa numai în situaţia în care:

a) cazul are repercusiuni la nivelul Uniunii; sau

b) funcţionari sau alţi agenţi ai Uniunii sau membri ai instituţiilor Uniunii ar putea fi suspectaţi de săvârşirea infracţiunii.

De asemenea, Regulamentul (UE) 2017/1939 privind instituirea, funcţionarea şi organizarea EPPO mai arată că acest parchet este competent şi în ceea ce priveşte următoarele infracţiuni:

- spălarea banilor, dacă sunt implicate bunuri provenite din săvârşirea unor infracţiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene;

- faptele de „corupţie activă” şi „corupţie pasivă” care prejudiciază sau sunt susceptibile să prejudicieze interesele financiare ale Uniunii Europene (luarea şi darea de mită, cumpărarea şi traficul de influenţă);

- deturnarea de fonduri (schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor sau activelor obţinute din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei);

- fraudele grave în materie de TVA, atunci când acţiunile sau inacţiunile intenţionate sunt legate de teritoriul a două sau mai multe state membre (caracter transfrontalier) şi implică un prejudiciu total de cel puţin 10 milioane EUR;

- orice altă infracţiune care este legată în mod indisolubil de un comportament infracţional care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Nu în ultimul rând, EPPO este competent şi în ceea ce priveşte infracţiunile referitoare la participarea la un grup infracţional organizat (astfel cum este definit în Decizia-cadru 2008/841/JAI privind lupta împotriva crimei organizate şi prin art. 367 Cod penal),  în cazul în care activitatea infracţională principală a unui astfel de grup este de a săvârşi oricare dintre infracţiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, enumerate mai sus.

În orice caz, EPPO nu este competent pentru infracţiuni privind impozitele naţionale directe, inclusiv infracţiuni legate în mod indisolubil de acestea.

II. Structura şi funcţionarea Parchetului European (EPPO)

EPPO este organizat la nivel central şi la nivel descentralizat. Nivelul central este reprezentat de un parchet central situat la sediul EPPO, acesta fiind alcătuit din: colegiu, camerele permanente, procurorul-şef european, procurorii-şefi europeni adjuncţi, procurorii europeni şi directorul administrativ. „Camerele permanente” monitorizează şi direcţionează investigaţiile şi urmăririle penale desfăşurate de procurorii europeni delegaţi; „procurorii europeni” sunt cei care – în numele camerei permanente şi în conformitate cu orice instrucţiune emisă de aceasta – supraveghează investigaţiile şi urmăririle penale de care sunt responsabili procurorii europeni delegaţi care instrumentează cazurile în statele lor membre de origine. Nivelul descentralizat al EPPO este alcătuit din „procurori europeni delegaţi”, situaţi în statele membre.

Astfel, în fiecare stat membru există doi sau mai mulţi procurori europeni delegaţi. După consultarea autorităţilor statului membru şi ajungerea la un acord, procurorul-şef european aprobă numărul de procurori europeni delegaţi. Aceştia acţionează în numele EPPO în statele lor membre respective şi au aceleaşi competenţe ca procurorii naţionali în ceea ce priveşte investigaţiile, urmărirea penală şi trimiterea în judecată; însă, procurorii europeni delegaţi urmează indicaţiile şi instrucţiunile venite de la nivelul central, prin intermediul procurorilor europeni. Procurorii europeni delegaţi au, de asemenea, competenţa de a pleda în faţa instanţelor naţionale, de a participa la obţinerea de probe şi de a exercita căile de atac disponibile în conformitate cu dreptul intern. În situaţiile în care un procuror european delegat consideră că o instrucţiune i-ar impune să ia orice măsură care ar fi neconformă cu dreptul intern, acesta solicită o reexaminare a instrucţiunii respective direct procurorului-şef european.

Trebuie menţionat că „procurorii europeni delegaţi” sunt procurori naţionali care sunt delegaţi în cadrul EPPO şi acţionează astfel în numele EPPO în statele lor membre respective, conform dreptului intern; pe durata desfăşurării activităţii în această calitate, sunt salarizaţi de Parchetul European. Aceştia îşi desfăşoară activitatea în Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara, conform acordului încheiat potrivit Regulamentului EPPO. După încetarea calităţii de procuror european delegat, procurorul revine la parchetul de unde provine sau la care a promovat efectiv, în condiţiile legii.

În aplicarea Regulamentului EPPO, în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a fost înfiinţată „Structura de sprijin a procurorilor europeni delegaţi în România”, care funcţionează pe lângă procurorii europeni delegaţi care îşi exercită atribuţiile în numele EPPO. Aceasta este compusă dintr-un birou central, regăsit la nivelul structurii centrale a DNA, şi din 3 birouri teritoriale, organizate în cadrul serviciilor teritoriale ale DNA din Cluj, Iaşi şi Timişoara.

Totodată, activitatea desfăşurată de Parchetul European în România este sprijinită în mod special de către organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul MAI, Departamentul pentru lupta antifraudă - DLAF, ANAF, autorităţile de gestionare a fondurilor europene şi instituţiile cu atribuţii în protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor.