Iulian Anghel, ZF: Noul concurs de frumuseţe, reducerea taxelor. Dacă vrei să elimini impozitul pe salariul minim, trebuie să-l creşti în altă parte. Cine are curajul să ridice impozitul pe profitul companiilor la 30% la cât poate ajunge în Germania şi cine să introducă impozitul progresiv pe venituri care ajunge (progresiv) la 60%în Franţa?

Autor: Iulian Anghel 30.07.2021

Sunt câţiva ani de zile în care toată lumea reduce taxe. De la bogat la sărac, de la boier la opincă, de la stânga la dreapta – toată lumea reduce taxele şi creşte salariile în sistemul public.

Spitalul judeţean Galaţi nu a mai văzut o renovare din vremea în care a fost construit, acum vreo 60 de ani. Toată lumea strigă: Spitalul e murdar! Taxele sunt mari!

USR, acest nou partid socialist, bot în bot cu liberalii nu încetează să ţipe că trebuie eliminat impozitul pe salariul minim pe economie.

„Adică un scut fiscal pe salariul minim. Salariul minim e deja mic, haide să îl lăsăm omului. Zero taxe pe salariul minim este o măsură din programul de guvernare, care începe de la 1 ianuarie 2022 într-un sector privat, sector care nu a fost încă ales, dar care, nu vă ascund, ar putea foarte bine fi HoReCa, din mai multe motive", a susţinut miercuri Claudiu Năsui, ministrul economiei.

Salariul minim este evident mic, 1.400 de lei/lună. Dar ministrul nu a spus şi că salariile  în IT, de 10.000 de lei/lună, sunt scutite de impozit pe venit, deşi această facilitate ar fi trebuit eliminată acum vreo zece ani. De ce nu cere dl Năsui, mai întâi, eliminarea nişelor fiscale pentru cei bogaţi şi, abia mai apoi, reducerea impozitului pentru cei mai săraci dintre noi?

Haide să vedem şi nişte date. Şubrede, desigur, că nu avem acces la datele dlui Năsui.

Venituri fiscale (datele Finanţelor) ca pondere în PIB în 2015: 19,6%. Venituri fiscale ca pondere în PIB  în 2020: 14,5%. Hai să zicem că 2020 a  fost  un an de criză şi mergem la 2019. Venituri fiscale ca pondere în PIB: 15%. De ce? Pentru că au scăzut taxele, dar ele nu au fost înlocuite, în veniturile statului, cu altceva. Şi atunci, de unde bani pentru renovarea spitalului municipal din Galaţi sau de aiurea?

Statul nu vrea să explice oamenilor că este o diferenţă între taxe şi contribuţii. Pe vremea premierului Viorel Ponta şi în mandatul de ministrul al bugetului al dlui Liviu Voinea, a crescut taxa pe carburanţi.  Au spus ei atunci că banii vor merge la autostrăzi.  Însă nimeni nu ştie unde au mers banii, pentru că nu există la Finanţe un cont pentru autostrăzi.

Sunt oameni în acest guvern presupus liberal care cer reducerea masivă a taxelor, dar care, în viaţa lor nu au lucrat decât la stat sau în organizaţii neguvernamentale finanţate de stat. În viaţa lor nu le-a fost frică că-şi vor pierde serviciul, dacă au greşit. Ei sunt „la stat”, iar Justiţia, care este a statului, îi apără. Cum se împacă una cu alta?

Taxele nu sunt o invenţie a statului modern. În vremea antică, cetăţenii Imperiului Roman plăteau 10% din averea evaluată către „stat“ - era  o evaluare a averii ce se făcea o dată la trei ani. Ştim din Noul Testament de „zeciuială”. Da, în vechiul regat al Israelului: zece la sută din veniturile oamenilor se făceau buget la stat.

Acum, desigur, împărţirea poverii fiscale ar putea fi echilibrată în România. Dacă vrei să  elimini impozitul pe salariul minim, trebuie să-l creşti în altă parte. Cine are curajul să ridice impozitul pe veniturile companiilor la 30% la  cât poate ajunge în Germania şi cine să introducă impozitul progresiv pe venituri care ajunge (progresiv) la 60%în Franţa? Atâta vreme cât nu aveţi curajul unei reforme fiscale, vorbele sunt degeaba.