COVID-19: România secvenţiază la jumătate din cât este recomandat de specialişti
♦ România face secvenţieri pentru depistarea noilor variante ale coronavirusului de la începutul anului 2021, când varianta britanică a început să apară ♦ Până acum, s-au făcut doar 2.700 de secvenţieri, deşi capacitatea săptămânală ar fi de „câteva sute“, potrivit Adrianei Pistol, şefa Institutului Naţional de Sănătate Publică (INSP).
Secvenţierea probelor de la pacienţii infectaţi cu COVID-19 pentru a avea o imagine clară asupra nivelului de răspândire a noilor variante, în special delta, nu este folosită la capacitate maximă, potrivit datelor furnizate de autorităţi.
Astfel, din informaţiile prezentate de medicul Valeriu Gheorghiţă, în săptămâna 9-15 august au fost realizate 47 de secvenţieri. Dintre acestea, 46 de cazuri au fost pozitive pentru varianta delta, mult mai contagioasă faţă de cele de până acum.
În aceeaşi perioadă, la nivel naţional s-au înregistrat 2.300 de cazuri noi de infectare în total. Comisia Europeană a recomandat statelor membre ale UE să realizeze secvenţieri pentru un procent de 5-10% din cazurile pozitive zilnic. Or, raportând la nivelul minimde 5%, în săptămâna menţionată de Gheorghiţă numărul secvenţierilor trebuia să fie de 115, adică dublu faţă de cât a făcut de fapt România.
Cum arată secvenţierea în România?
În total, şapte laboratoare raportează către INSP rezultatele secvenţierii, dintre care doar două - Institutul Cantacuzino şi Institutul Matei Balş sunt în programul naţional. Restul laboratoarelor fac această secvenţiere pe cont propriu.
Medicul Mihai Ioana, medic primar în genetică medicală şi preşedintele unei comisii din Ministerul Sănătăţii care se ocupă de testarea prin real time şi secvenţiere, a explicat pentru ZF cum anume se desfăşoară secvenţierea în cazul COVID-19.
„Este nivelul standard de testare, Real Time, pentru a spune dacă este pozitiv sau negativ. Al doilea nivel, după ce ai văzut că este pozitiv, este Real Time de variantă, cu nişte sonde specifice, poţi să identifici ţintit anumite variante. Nu poţi identifica mutaţii noi. Nivelul trei este cel de secvenţiere. În acest moment sunt puţine cazuri care ajung să fie secvenţiate conform metodologiei. Dacă va fi nevoie să ne ducem la sute sau mii de probe secvenţiate pe săptămână, este prelungită lista conform unor criterii. Nu este vorba că nu ar fi capacitate, dar la un moment dat nu aveam atâtea cazuri pozitive“, a spus Mihai Ioana. El a mai precizat că probele care trec de prima etapă de testare trebuie să aibă o încărcătură virală suficient de mare pentru a trece la etapele următoare – real time de variantă şi secvenţiere, pentru că altfel riscul este să nu se obţină niciun rezultat.
„Metodologia INSP prevede două braţe de selectare pentru secvenţiere. Dacă acel caz vine din zone unde există variante care să determine îngrijorare într-un procent mai mare, persoanele respective care au legătură cu zonele respective se trimit direct către secvenţiere. Este un filtru de selecţie pe criterii epidemiologice. Mai avem şi braţul doi, testăm standard, avem cazuri pozitive care ajung ulterior să treacă şi prin filtrul real time de variantă. Deocamdată presiunea nu a fost aşa de mare“, a mai spus Mihai Ioana.
În medie, secvenţierea durează patru zile, în funcţie de echipamentul de testare. Medicul afirmă că avem capacitate de secvenţiere, dar nu este exploatată pentru că nu este suficientă cerere, în funcţie de criteriile stabilite de INSP alături de specialişti.
„Până de curând, nu au fost cazuri. Sunt nişte criterii pe care le ajustăm, aceasta va fi şi recomandarea noastră. Avem capacitate, avem expertiză, numerele încep să devină relevante, să facem (secvenţierile – n.red.). Şi noi vrem să facem acest lucru pentru că trebuie făcut să ştii pe ce lume trăieşti şi să iei decizii“, a mai spus Mihai Ioana.
Istoria se repetă?
La debutul pandemiei, dar şi ulterior, după măsurile de relaxare şi atunci când cazurile au început să crească semnificativ, problema principală de care au vorbit medicii, specialiştii în sănătate publică, chiar şi ministrul Sănătăţii de la vremea respectivă, Vlad Voiculescu, a fost legată de testarea insuficientă a populaţiei. Astfel, în prezent avem cifre care ne indică un raport major de cazuri confirmate dintre cele secvenţiate – 46 de cazuri Delta din 47 de secvenţieri, dar nu folosim la maximum capacitatea de secvenţiere. Iar una dintre concluziile Centrului de Supraveghere al Bolilor din cadrul INSP este că „în acest moment nu există evidenţe de transmitere comunitară susţinută, la nivel naţional, a variantei Delta“.
Întrebarea care reiese din această concluzie, coroborată cu cifrele prezentate de aceleaşi autorităţi, este cum putem şti că nu este transmitere comunitară a variantei Delta, care dă fiori reci statelor din Vestul Europei, dacă nu secvenţiem nici la jumătate din cât ar trebui?