De ce-a ales cancelarul german Angela Merkel gazele Rusiei în dauna alianţei cu SUA

În lumea politicii energetice germane, istoria chiar se repetă, scrie Politico.

Cu numai câteva săptămâni înaintea unor alegeri cruciale din Germania, cancelarul ţării, ignorând protestele vehemente venite din Europa de Est, încheie un acord major pentru un gazoduct pe sub Marea Baltică ce întăreşte influenţa liderului rus asupra securităţii energetice a Europei.

Dacă aceasta pare o descriere a ceea ce s-a întâmplat la mijlocul lunii iulie 2021, asta este pentru că în lumea politicii energetice germane, istoria chiar se repetă. Scena descrisă mai sus a avut loc în septembrie 2005. Cancelarul german Gerhard Schroeder era pe punctul de a pierde puterea în faţa Angelei Merkel când a găzduit o ceremonie cu preşedintele rus Vladimir Putin în Berlin pentru a încheia un acord ce avea să devină cunoscut drept Nord Stream. Primul Nord Stream.

Putin nu s-a aflat în Berlin cu ocazia încheierii acordului dintre Merkel şi preşedintele american Joe Biden ce a dat undă verde lansării celei de-a doua faze a proiectului, Nord Stream 2. Însă având în vedere că ruşii sunt principalii beneficiari ai acordului, acesta ar fi putut foarte bine să fie prezent. Merkel l-a sunat totuşi pe Putin. Nu-i este greu să ia legătura cu Kremlinul. Schroeder a primit între timp un post călduţ şi bănos la una din corporaţiile-instrument de putere ale Moscovei.

Industria germană, cu o nevoie disperată de surse de energie ieftine, de încredere, iubeşte Nord Stream 2. Germania, care-şi va opri ultimul reactor nuclear anul viitor şi vrea ca până în 2038 să scoată din funcţiune toate termocentralele pe cărbune, are un mare deficit de umplut, având astfel nevoie de gaze naturale. Norvegia, care reprezintă 30% din sursele de gaze ale ţării, vrea să sisteze extracţiile până în 2030, sporind astfel importanţa Nord Stream.

Criticii proiectului spun că sunt o mulţime de alte căi prin care Germania poate obţine gaze naturale, însă în ochii germanilor niciuna dintre acestea nu promit simplitatea şi fiabilitatea Nord Stream.

Astfel, Germania este dispusă să-şi pună sub presiune relaţiile cu aliaţi cheie pentru a obţine gaze ieftine. Interesant este de ce.

S-a scris mult despre atractivitatea mistică exercitată de Rusia asupra multor elite germane, însă când vine vorba despre Schroder şi Merkel, factori mai prozaici sunt în joc.

Motivaţia lui Merkel pentru susţinerea Nord Stream este mai complicată însă şi pentru a o înţelege este nevoie de o privire înapoi la ceea ce s-a întâmplat în 2011. În anul respectiv, în urma dezastrului nuclear de la Fukushima, Merkel a decis să revină asupra deciziei sale iniţiale de a prelungi viaţa reactoarelor nucleare germane. Astfel, Germania a ajuns în faţa unei penurii de opţiuni de energie ieftină pentru industrie.

Singura explicaţie credibilă pentru disponibilitatea cancelarului de a pune în pericol relaţia Berlinului cu Washingtonul cu privire la proiect este că aceasta consideră gazele de o importanţă strategică.

În prezent, în Europa, pieţele sunt pe jar, aşteptând orice semn că noi livrări de gaze vin via Nord Stream în condiţiile în care ruşii şi-au redus livrările către continent, notează Bloomberg.

Cu stocuri reduse, Europa se îndreaptă către o iarnă foarte dificilă, iar nici vasta reţea de terminale de gaze naturale lichefiate a acesteia nu o va putea salva de o criză.