17 septembrie 2021 – Paharul cu… visuri: O lămurire şi trei vinuri de bună amintire. Recomandările lui Cătălin PĂDURARU – VINARIUM

Mai întâi, lămurirea. De fapt, contextul.

Preiau, destul de des, recenziile proprii din Ziarul Financiar pentru a le posta pe Pagina Cătalin Păduraru şi pe Profilul meu. din social-media. Acolo, rar, Slavă Domnului, mă “gratulează” câte un “prieten /urmăritor” cu un comentariu sec: “reclamă”. În acelaşi timp, pe la filmările pentru Fraţi de Viţă, mai primesc “din public” întrebarea: “ ...şi care e, până la urmă, crama Dvs.?”

Acum, lămurirea promisă (şi necesară, pentru că nu toţi cititorii sunt familiarizaţi cu CE, DE CE, CUM şi DE CÂND muncesc eu în Lumea Vinului):

Din 2010 păstrez o distanţă considerabilă faţă de business. Nu vând şi nu achiziţionez vin (în afara celui destinat consumului familiei). Nu intermediez tranzacţii şi nu deţin nici o acţiune la vreo cramă.

Vinurile despre care scriu sunt, în majoritate, vinuri premiate la VINARIUM de către comisiile internaţionale de jurizare.

Producătorii află despre recenzii post factum. Excepţie fac cei care au probleme cu fotografiile sau cu anumite informaţii de pe site-uri, pentru remedierea greşelilor sau înlăturarea ambiguităţilor. Mă asigur în acest fel că la Dumneavoastră ajunge informaţia corectă.

Vinurile provin din stocul VINARIUM, special creat. Primesc şi vinuri pentru recenzare. Acestea stau la rând, îşi aşteaptă evaluarea şi doar o mică parte ajung să fie integrate în această rubrică. În general, “noutăţile”.

Încerc, pe cât se poate, să desfac un evantai cât mai larg de gusturi, stiluri, zone de provenienţă. Nu scriu despre vinurile care nu îmi plac.

Pentru ca un vin să vadă “lumina”... internetului, nu există nici o altă condiţie (materială sau morală) în afara calităţii atestate. Chiar dacă asta nu înseamnă “cel mai scump”.

Sunt destul de atent (ba, chiar realizez că ar trebui să fiu şi mai atent) la vinurile câtorva producători care exersează excelenţa de ani buni. Unii dintre ei (foarte, foarte puţini, să nu ne entuziasmăm) au susţinut discret proiecte de educaţie ale VINARIUM. Mi se pare firesc să tratez cu prioritate reuşitele lor.

Aşadar, sunteţi într-un spaţiu safe. O rubrică scrisă totalmente pro bono, dintr-o motivaţie considerată “romantică” de unii, care ţine doar de dorinţa de lărgire a comunităţii iubitorilor de vin bun.

Privind retrospectiv, la aproape 30 de ani de activitate în domeniu, rememorând realitatea de la “linia de plecare” şi evaluând “stadiul actual”, daţi-mi voie să vă spun: ne-am “maturat”, împreună, foarte frumos. Cât despre cei care sunt atinşi de defectul de dop... rămân o minoritate în statistică.

Să trecem la ordinea de zi.

Atenţie, vă rog! Prezentarea vinurilor de mai jos este o evocare. Nu ştiu dacă aceste vinuri se mai află în circulaţie, nu cunosc nimic despre starea în care se află în prezent şi nu am certitudini în privinţa satisfacţiei gustative pe care ar putea să o ofere.

1. VINIA Iaşi, Rezeve XX - Cabernet Sauvignon 1996

Când am conceput colecţia REZERVE XX, în preajma trecerii în noul secol şi în noul mileniu, am avut în minte Romanul Secolului XX (conservarea de conţinut dintr-o epocă) şi grafica 20^th Century Fox (chiar dacă am optat pentru un 20...XX).

VINIA a dispărut cu totul de pe piaţă dar, la sfârşitul anilor 90 emitea câteva afirmaţii de forţă. Un vin roşu sec din Moldova - era una dintre ele.

Vinul era spectaculos prin propria-i structură fără a fi ajutat de barrique. S-a dovedit a fi şi foarte longeviv. Cred că ultima sticlă am degustat-o prin 2014 şi vinul avea încă fruct şi o înduioşătoare delicateţe.

Din păcate, nu numai VINIA s-a pierdut, ci şi conceptul.

Fără să am vreun drept asupra mărcii (am fost doar doar creatorul ei), am asistat la diluarea puterii ei prin introducerea, total neinspirată, a unor vinuri nereprezentative sau cu ani de producţie din secolul al XXI-lea.

Dacă cineva mai identifică vreun titlu din colecţia iniţială, mă înscriu pe lista unei degustări sindicalizate.

2. Sâmbureşti - Cabernet Sauvignon 1986

Cred că l-am descoperit prin 1995. Mi s-a părut de la prima degustare că face parte din familia marilor vinuri roşii internaţionale. Şi n-am greşit.

Băut - în primă etapă - de expaţii care lucrau în Bucureşti, a ajuns vedetă în casele multor români care, de la această întâlnire, au început să aibă încredere în potenţialul Olteniei pentru vinurile roşii.

Mai am o singură sticlă în cramă şi amân mereu momentul deschiderii. Aşa cum se întâmplă cu mai toate vinurile la care ţii prea mult, tezaurizarea îndelungată se va dovedi excesivă. Foarte probabil voi deschide sticla când va fi prea târziu. Chiar şi conştientizând acest lucru (şi sfătuind pe alţii să nu facă la fel) nu sunt capabil să “distrug” o mărturie a secolului trecut.

3. SCDVV Blaj - Traminer 1958

În mod paradoxal, deşi mai vechi decât celelalte două vinuri ale triadei de astăzi, Traminerul are cele mai multe şanse să se fi păstrat “întreg”. Aciditatea iniţială foarte bună, nivelul mare al zaharurilor reziduale, reîmbutelierea sub atmosferă de gaz inert (făcută înainte de anul 2000) - sunt elementele pe care îmi bazez supoziţia.

La ultima degustare (acum vreo şase-şapte ani), era atrăgător în culoare şi gustul, deşi pierduse “fructele” proaspete, era bine aşezat între portocală caramelizată şi dulceaţă de nuci.

Un vin care a luat Aur la Ljubliana în anii ‘60.

De la Blaj, aşteptăm la VINARIUM un vin din zilele noastre pentru un Aur care, de asemennea, să nu-şi piardă strălucirea timp de câteva decenii...

Dacă vă simţiţi bine în preajma vinului, urmăriţi emisiunea „Fraţi de Viţă” de pe TVR2!

A început seria noua! Sezonul 3.

Arhiva emisiunilor „Fraţi de Viţă” pe TVRPlus.

Pe YouTube VINARIUM, rulează deja episoade subtitrate în limba engleză!