PNRR pentru România, de 30 de miliarde de euro a fost aprobat. Ursula von der Leyen, şefa Comisiei Europene, la Bucureşti: „Comisia Europeană dă undă verde pentru planul de Redresare şi Rezilienţă al României. Planul României ne va ajuta să îndeplinim obiectivele la nivel european”

Preşedinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen  a venit luni la Bucureşti pentru a semna Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), un angajament politic de 30 de miliarde de euro, pentru proiecte de dezvoltare a României şi de creştere a rezistenţei în cazul unor crize viitoare. România are nevoie ca de aer de investiţii în proiecte mari, însă se pune şi întrebarea cum va rambursa statul cele 30 de mld. de euro, în condiţiile în care, chiar şi cu jumătate din bani sub formă de granturi, adică aşa-zişii „bani gratis”, nimic nu este gratuit pe lumea asta şi cineva trebuie să plătească.

„Avem cel mai mare plan de redresare la nivel mondial. Astăzi, Comisia Europeană dă undă verde pentru planul de Redresare şi Rezilienţă al României. Planul României ne va ajuta să îndeplinim obiectivele: 41% din acest buget susţine energia verde şi vor fi investiţii strategice, de exemplu în transporturi, pentru căi ferate moderne”, a spus, la Bucureşti, Ursula von der Leyen.

Vizita preşedintei Comisiei Europene vine în plină criză politică în România, după ce al doilea partid de guvernământ, USR PLUS, a ieşit de la guvernare. Criza guvernamentală la care s-a ajuns este şi din cauza acestor bani „europeni”, pe care toată lumea vrea să îi controleze, deşi nimeni nu i-a văzut în mână.

„Unul dintre riscurile majore ale PNRR este că îndatorează şi mai mult economia”, spune Cristian Păun, profesor universitar la Academia de Studii Economice (ASE) Bucureşti.

Din cei 29,2 mld. de euro care ar urma să vină în România în urma PNRR, dacă statul va fi capabil să vină cu proiecte, mai mult de jumătate înseamnă împrumuturi la dobânzi foarte mici. În mod cert împrumuturile se adaugă datoriei publice, însă partea de granturi, care este promovată ca bani gratuiţi de la Uniunea Europeană, nu vine nici ea fără costuri.

„A doua componentă este nerambursabilă (cea de granturi – n. red), dar conţine o cofinanţare din partea guvernului, pentru care, de asemenea nu avem bani, ceea ce înseamnă că o să o ducem pe deficit şi datorie publică, unde probabil o parte din ea va fi externă şi o parte va fi internă. Pentru această componentă putem să ne împrumutăm şi din intern, dar şi aici avem  de asemenea datorie publică”, explică Cristian Păun.

Mai mult decât atât, chiar şi investiţiile în infrastructură, de care România are nevoie fără dubiu, indiferent că sunt făcute din granturi sau împrumuturi, angrenează importurile, pentru că România nu produce materii prime sau utilaje necesare pentru infrastructura mare.

„Da, PNRR ne va îndatora şi pe partea cealaltă va pune presiune pe balanţa comercială. Pe lângă faptul că presează pe datoria publică, alt pericol este cel legat de deficitul pe balanţă comercială, care înseamnă deprecierea cursului de schimb”, mai spune Cristian Păun.

Componenta de împrumuturi pare avantajoasă, pentru că statul român, spre exemplu, se împrumută acum la o dobândă de peste 4% pe emisiunile de titluri de stat cu scadenţă la 10 ani, iar împrumuturile din PNRR ar urma să fie la o dobândă de sub 1%.

Cu toate acestea, explică Cristian Păun, rostogolirea datoriei, care a fost iniţial la dobândă mică, înseamnă un cost de refinanţare la preţul pieţei.

„În general nu am găsit resursele pentru a returna aceste datorii publice externe sau interne. De multe or ne-am reîmprumutat interior, rostogolind mai întotdeauna datoriile, ceea ce înseamnă că acum, chiar dacă ne împrumutăm din acest PNRR la o dobândă foarte bună având în vedere şi că foarte probabil efectului de antrenare va fi  îndoielnic, ulterior refinanţarea se va se face la condiţiile pieţei.”

Pe lângă semnele de întrebare legate de finanţarea PNRR, rămâne şi capacitatea statului român de a veni cu proiecte, într-un timp scurt, pentru că banii din PNRR trebuie angajaţi până la finalul lui 2026. De asemenea, adaugă Cristian Păun, pot interveni probleme şi pe partea de alocare a fondurilor.

„Banii aceştia, fiind distribuiţi prin instituţiile statului român, cu siguranţă vor avea şi probleme pe partea prin care se alocă, adică jaful şi risipa vor fi prezente în alocările acestea, nu va fi ceva perfect într-o ţară coruptă şi birocratică, cum e România.“