Scumpirea electricităţii şi gazelor naturale pune şi mai multă presiune pe băncile centrale est-europene să crească dobânzile, adică să majoreze preţul creditului. O analiză a Goldman Sachs a găsit că Polonia, Ungaria, Cehia şi România sunt mai expuse la scumpirea energiei decât restul ţărilor din UE

Ca răspuns la creşterile de preţuri, banca centrală a Cehiei a efectuat luna trecută cea mai mare majorare de dobândă din ultimul sfert de secol. Banca centrală a Ungariei a reacţionat la accelerarea inflaţiei cu cea mai agresivă scumpire a creditului din UE. În Polonia, actualii şefi ai băncii naţionale spun că ar fi bine să mai aştepte pentru că dobânzile mari ar frâna creşterea economică, iar inflaţia este oricum trecătoare. Însă o coaliţie fără precedent de foşti oameni de decizie ai instituţiei îi cere actualului guvernator să urce de urgenţă dobânda pentru că altfel riscă să scape inflaţia de sub control. Iar acest lucru ar însemna o încălcare a constituţiei ţării.

Dependenţa de importuri şi de investiţiile străine,  vulnerabilitatea monedelor în faţa şocurilor interne şi externe, nevoia de a balansa creşterea economică adesea explozivă şi nesustenabilă  cu creşterile de preţuri pun băncile centrale ale economiilor emergente, cum sunt cele din Europa de Est, în faţa unor alegeri dificile. Criza actuală, cu pandemia revenită cu forţe noi, cu scumpiri generalizate, cu penurii de tot felul şi întreruperi pe lanţurile de aprovizionare şi pe deasupra şi cu o criză a energiei, face viaţa şi mai grea acestor instituţii.

În Polonia, cea mai mare economie a regiunii, inflaţia a accelerat de la 5,5% în august la 5,8% în septembrie, potrivit datelor statistice oficiale preliminare. Carburanţii de la benzinării s-au scumpit cu aproape 30% faţă de anul trecut. Preţurile electricităţii şi gazelor naturale au urcat cu 7%. Iar scumpirile nu se vor opri aici. Analiştii de la ING văd inflaţia anualizată poloneză atingând 7% în decembrie. Partidul de guvernământ este în campanie electorală, aşa că şeful băncii centrale Adam Glapinski, un aliat al guvernării, nu se grăbeşte să acţioneze contra inflaţiei prin creşteri de dobânzi, adică prin scumpirea creditului. Piaţa energiei nu este încă liberalizată, iar cadourile electorale abundă, astfel că impactul inflaţiei este oarecum mascat. Analiştii de la ING văd banca centrală livrând, în materie de politică monetară, mai puţin decât se aşteaptă investitorii, ceea ce ar trebui să ducă la deprecierea zlotului. Însă un zlot mai slab ar face exporturile poloneze mai competitive pe pieţele internaţionale, unde ar fi vândute în euro sau dolari. Această soluţie de creştere, cu monedă slabă şi credit foarte ieftin, a fost aplicată până nu demult şi de banca centrală a Ungariei şi pe ea insistă guvernul Turciei. Economia ungară a fost la un pas de a intra într-o criză valutară în urmă cu aproape un deceniu, în timp ce lira turcească este de câţiva ani într-un picaj aproape continuu. De obicei, deprecierile aştern calea inflaţiei. În Polonia, inflaţia persistentă şi exagerată a polarizat opiniile din consiliul de politică monetară al băncii centrale. În septembrie, câţiva membri ai consiliului au propus majorarea ratei de dobândă de referinţă de la 0,1% la 2%.

Investitorii de pe piaţă se aşteaptă ca instituţia să înceapă să crească dobânda cândva anul acesta. Presiuni mari în acest sens au venit recent din partea a 16 foşti specialişti de top ai băncii centrale, care i-au cerut guvernatorului Adam Glapinski să crească de urgenţă dobânzile pentru a frâna inflaţia. Grupul îi include pe foştii guvernatori Marek Belka, Leszek Balcerowicz şi Hanna Gronkiewicz-Waltz, iar îndemnul lor a fost publicat în ziarul Rzeczpospolita. Ei au arătat că inflaţia depăşeşte de doi ani ţinta băncii centrale de 2,5% şi că se aşteaptă ca indicatorul preţurilor să nu revină la ţintă nici măcar în 2023. Aceasta dacă banca centrală nu majorează dobânzile. Dacă nu o face înseamnă că nu îşi respectă mandatul şi încalcă astfel constituţia ţării. Inflaţia este acum la cel mai ridicat nivel din ultimii 20 de ani.

Glapinski spune că factorii inflaţionişti sunt trecători şi că inflaţia nu va mai fi o problemă la anul. Banca centrală a Ungariei, condusă de un fost aliat al premierului considerat populist Viktor Orban şi devenit între timp un critic înverşunat al acestuia, a majorat dobânda de politică monetară în fiecare lună începând cu iunie.

Luna trecută a încetinit ritmul urcuşului, însă oficialii insituţiei au asigurat că dobânzile vor continua să crească până când inflaţia va fi îmblânzită.

La fel ca în cazul guvernului polonez, cel de la Budapesta caută să mascheze efectele inflaţiei cu cadouri electorale cum ar fi creşterea pensiilor. Ungaria se îndreaptă cu paşi repezi spre alegeri generale, iar acestea sunt primele după mulţi ani când partidul de guvernământ va avea de înfruntat o opoziţie adevărată.

În acelaşi timp cu colega maghiară, banca centrală a Cehiei a urcat dobânda cu un ritm peste aşteptări luna trecută şi a asigurat şi ea că va continua urcuşul. Oficialii de acolo şi-au justificat amploarea acţiunii prin scumpirea energiei, întreruperile de pe lanţurile de aprovizionare şi factori interni precum costurile mai mari cu întreţinerea gospodăriei. Şi în Cehia, premierul, şi el considerat populist, se opune scumpirii creditului deoarece aceasta a frâna creşterea economică, scrie Reuters.

O analiză a Goldman Sachs, o bancă importantă de pe Wall Street, a găsit că Polonia, Ungaria, Cehia şi România sunt mai expuse la creşterea preţurilor energiei decât restul ţărilor din UE deoarece gazele, electricitatea şi utilităţile reprezintă o parte semnificativă din coşul preţurilor de consum, în timp ce sursele lor de energiei sunt mai poluante.