Efectele posibile ale impunerii globale a unei taxe minime pe profit de 15%: Dacă top 500 multinaţionale ar declara măcar 10% marjă de profit, statul ar încasa triplu la buget, adică 2 mld. euro pe an
♦ Dacă multinaţionalele nu-şi vor mai duce profiturile la taxare în Cipru, Olanda sau Luxemburg, păstrarea în România a profitului impozabil ar putea tripla încasările statului din această taxă, pentru că optimizarea fiscală nu va mai avea sens ♦ Analiza ZF arată o marjă a profitului la top 500 multinaţionale de 3%, iar statul încasează de la acestea 700 mil. euro impozit pe profit ♦ La 10% marjă declarată local, statul ar încasa 2 mld. euro.
Acordul istoric încheiat între 136 de state ale lumii (inclusiv România), care prevede un impozit minim de 15% pe profiturile multinaţionalelor şi o taxare a acestora în statele în care generează profit, aduce în prim-plan un subiect sensibil, despre care liderii din business, dar şi cei politici, au evitat să vorbească de-a lungul timpului: cum ar fi dacă în România multinaţionalele ar plăti impozit pe profiturile reale generate aici, fără să trimită banii în Cipru, Olanda sau Luxemburg, pentru optimizare fiscală?
Un calcul al ZF care a analizat datele financiare ale celor mai mari 500 de multinaţionale scoate la iveală o anomalie: marja de profit a celor mai puternice sucursale ale multinaţionalelor în România este de 3%, pe când în tot sistemul de companii din România profitabilitatea este de 6%, iar companiile antreprenoriale raportează marje de profit chiar şi de 15% (exemplul retailerului de bricolaj Dedeman, deţinut de fraţii Pavăl).
Dacă marja de profit a companiilor străine care fac business în România ar creşte de la 3% la 10%, această dinamică ar aduce, din start, o creştere semnificativă a încasărilor la bugetul de stat, de la 700 de milioane de euro în prezent la peste 2 miliarde de euro pe an doar din impozitarea profiturilor primelor 500 de companii multinaţionale.
„Profitul se împarte în două componente: profitul de rutină („routine profit“) – care provine din activităţile uzuale ale companiei – şi profitul „non-routine“, profitul generat în principal de drepturile de proprietate intelectuală – brand, patente, know-how, inovaţie, negocierea şi vânzarea pe piaţa mondială. De regulă, acest non-routine profit nu se produce şi nu ajunge să fie taxat în România deoarece companiile care realizează aceste funcţii şi deţin astfel de active sunt localizate în alte jurisdicţii“, a explicat Adrian Luca, partener în cadrul companiei de consultanţă fiscală Transfer Pricing Services.