Mai bine înarmată, dar mai izolată ca oricând: Care este poziţia politico-economică a Coreei de Nord după zece ani de dictatură sub Kim Jong Un?

La zece ani după ce Kim Jong Un a preluat puterea, Coreea de Nord este mai bine înarmată, dar profund izolată şi mai dependentă de China, în ciuda acţiunilor tânărului lider care au suscitat – şi au năruit – speranţele de transformare economică sau deschidere internaţională, scrie Reuters.

Dorinţa lui Kim de sporire a armamentului nuclear i-a definit primii 10 ani la putere, dar analiştii spun că strategia l-a lăsat izolat, confruntându-se în prezent, probabil, cu cele mai mari provocări de până acum.

Aceste arme ar putea sta în calea progreselor politice necesare pentru a îmbunătăţi o economie distrusă şi pentru a împiedica milioane de oameni să moară de foame din cauza blocajelor şi sancţiunilor anti-pandemie care l-au lăsat prea dependent de China.

Kim a îmbrăţişat un stil diferit faţă de tatăl său, căutând să câştige respectul internaţional prin acumularea de arme nucleare, summit-uri cu lideri străini şi manifestări de transparenţă şi empatie faţă de îmbunătăţirea vieţii cetăţenilor de zi cu zi.

Uneori, acest lucru a ridicat aşteptări de reformă economică în statul socialist sau de schimbări în relaţia acestuia cu rivalii de lungă durată precum Statele Unite şi Coreea de Sud.

Dar schimbarea sistemică nu a reuşit să se materializeze, deoarece Kim a continuat multe dintre cele mai rele practici ale tatălui său, de la lagărele de prizonieri politici şi execuţii brutale până la controlul strict asupra economiei şi societăţii.

„Cred că experienţa guvernării lui Kim pentru nord-coreenii obişnuiţi a fost un moment de speranţă în acei primi ani, urmat de o regresie severă”, a spus Christopher Green, specialist în Coreea la Universitatea Leiden din Ţările de Jos.

Kim va trebui să ia decizii grele cu privire la comerţul cu arsenalul său pentru a obţine scutirea sancţiunilor sau să găsească alte modalităţi de a stimula economia, cum ar fi printr-o relaţie de neîncredere, dar vitală, cu China sau permiţând mai multă deschidere economică şi socială fără a pierde controlul politic. 

„(Sancţiunile) pun o limită superioară a ceea ce Kim poate face cu economia sa, dar nu înseamnă că nu poate ajunge într-un punct care este mult mai confortabil pentru oameni decât cel în ​​care se află acum”, a declarat Robert Carlin, un fost ofiţer CIA, potrivit sursei menţionate.

După pagubele cauzate de pandemie, apelurile pentru deschidere controlată pot fi auzite din nou din rândurile elitei regimului, dar provocările de a transforma situaţia internaţională în favoarea Coreei de Nord sunt la fel de mari ca întotdeauna, a spus Green.

„Fără o creştere mare a capitalului străin, cauza reformei economice este aproape sigur condamnată”, a adăugat el.

Sub conducerea lui Kim, Coreea de Nord a efectuat patru dintre cele şase teste de arme nucleare - inclusiv ceea ce pare a fi prima sa bombă cu hidrogen - şi a dezvoltat o serie de rachete balistice intercontinentale cu raza de acţiune până în Statele Unite.

Pentru Kim, arsenalul nuclear este „sabia nepreţuită” care va proteja Coreea de Nord – şi domnia sa – de ameninţările externe, făcând în acelaşi timp ţara egală cu alte puteri nucleare.

Cu toate acestea, politica nucleară a adus Coreea de Nord în pragul războiului cu Statele Unite în 2017 şi a determinat chiar şi partenerii ţării, China şi Rusia, să aprobe sancţiuni stricte ale ONU.

Încercările lui Kim de a obţine scutirea sancţiunilor şi o descoperire în relaţiile cu Statele Unite au dus la summituri istorice şi fără precedent cu preşedintele american Donald Trump, dar discuţiile s-au blocat de atunci cu Washingtonul, cerând Coreei de Nord să predea unele dintre armele sale înainte de atenuarea oricăror sancţiuni.

Kim va continua probabil să „joace dur” în diplomaţia nucleară, deoarece dezvoltarea în continuare a focoaselor nucleare îi va spori pârghia politică şi puterea de negociere, a spus Duyeon Kim, de la Centrul pentru o Nouă Securitate Americană din SUA.