Cazul Roman: pasul următor ar trebui să fie verificarea CV-urilor întregii echipe guvernamentale. Dar unde sunt CV-urile miniştrilor?

♦ Pasul următor în scandalul dezvăluit de Libertatea, care a arătat că Florin Roman, ministrul digitalizării, a plagiat şi şi-a trecut în CV studii pe care nu le-a făcut, ar trebui să fie verificarea automată de către o instituţie neutră şi competentă a CV-urilor tuturor membrilor guvernului şi stabilirea unei politici de verificare înainte ca aceştia să fie numiţi în funcţii de acum încolo.

Mai este doctorand la ASE Adrian-Ionuţ Chesnoiu, ministrul Agriculturii care are CV-ul publicat doar pe site-ul Camerei Deputaţilor? Ce îl califică pe Dan Vîlceanu ca ministru al investiţiilor şi al fondurilor europene; a luat vreo finanţare europeană când era director economic, în 2016, la SC Trefo SRL – firmă specializată în fabricarea utilajelor pentru extracţie si construcţii? Adrian Câciu, ministrul Finanţelor, ce universitate a urmat până la urmă: Româno-Americană, ca în CV, sau ASE, cum zice pe Facebook? Unde sunt CV-urile miniştrilor, cum pot ele fi verificate, dacă nu se găsesc nici pe site-ul Guvernului şi nici pe site-urile ministerelor?

Guvernul României are nevoie de ceea ce în mediul privat, în recrutare, se numeşte „background check”, adică de o echipă de specialişti care să verifice veridicitatea faptelor menţionate în CV-urile candiaţilor/miniştrilor. Experţi din Parlament, Academia Română, din Corpul de Control al Prim Ministrului sau din cadrul CNATDCU (Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare) ar putea să elimine, din start, orice suspiciune de plagiat sau de neadevăr din CV-urile echipei guvernamentale, înainte ca aceste fapte să fie descoperite de presă.

„Nu ştiu dacă există cineva care să verifice CV-urile miniştrilor în acest moment, bănuiesc că nu există nimeni, pentru că toţi sunt puşi politic în urma unor negocieri între şefii partidelor şi şefii din teritoriu, pentru că văd că există tendinţa ca cei din teritoriu să îşi plaseze câte un om în guvern. Deci nici pe departe nu există un control. Dacă ar fi să existe, cred că ar trebui să fie un control parlamentar. La nivelul parlamentului, atunci când ei sunt audiaţi, ar trebui să existe şi un control foarte serios al studiilor şi al capacităţilor pe care le au în baza unor documente”, a explicat profesorul Mircea Coşea.

Chiar dacă Florin Roman a demisionat în urma scandalului generat în urma dezvăluirilor Libertatea, problema, care a devenit una sistemică, rămâne de actualitate.

Şi în fostul guvern, condus de Florin Cîţu, acesta ar fi trebuit să zică de la momentul numirii că a stat o zi în arest în SUA în tinereţe. Altfel, un politician care ascunde aspecte vulnerabile legate de viaţa sa anterioară poate deveni foarte uşor şantajabil.

„Atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului în cuprinsul unui înscris sub semnătură privată – în cazul de faţă un Curriculum Vitae, poate îmbrăca forma infracţiunii de Fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 322 Cod penal, în măsura în care înscrisul respectiv este folosit în diverse împrejurări, în raporturile cu alte persoane/instituţii. Putem să ne gândim inclusiv la ipoteza în care folosirea înscrisului fals a fost de natură să inducă în eroare o altă persoană, cu scopul de a se obţine un folos patrimonial injust, situaţie în care ar fi incidenţa şi infracţiunea de Înşelăciune, fapta prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 244 Cod penal”, spune avocatul Doru Cosmin Ursu din cadrul casei de avocatură Zamfirescu Racoţi Vasile & Partners.

Sunt două aspecte care trebuie luate în calcul în numirea unui ministru: competenţa şi componenta morală, spune jurnalista de investigaţii Emilia Şercan.

„În materie de competenţă, dacă din start numeşti un ministru care nu are niciun background profesional sau academic în domeniul pe care urmează să îl conducă, îi va fi foarte greu să o ia de la zero. La componenta morală sunt mai multe ramificaţii, pot fi evaluate poziţionările publice ale persoanei respective în cazul unor subiecte sensibile, modul în care şi-a făcut publice studiile şi CV-ul etc.”, a spus Emilia Şercan, jurnalist de investigaţie şi lector la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii Bucureşti, care în ultimii ani a descoperit aproximativ 30 de cazuri de plagiat în doctoratele politicienilor.

În alte domenii de activitate, cum sunt avocatura sau medicina, o astfel de minciună în CV i-ar costa libertatea. Un astfel de caz a fost identificat tot de jurnaliştii Libertatea în 2019: cazul falsului chirurg Matteo Politi, are a operat de mai multe ori în România, fără să aibă studii de medicină şi care a fost trimis în judecată.

Astfel de măsuri ar trebui să existe şi la cei care formează echipele guver­na­mentale, este de părere profesorul Mircea Coşea, inclusiv la secretari generali sau la secretari de stat.

„Toţi ar trebui să fie penalizaţi dacă nu au studiile superioare şi nu declară că e aşa sau dacă sunt prinşi că declară în fals. Declaraţiile în fals trebuie să fie penalizate penal, nu se poate altfel, pentru că până la urmă ei nu au de condus un tramvai sau un autobuz, ci au de condus destinele unei ţări în diferite domenii, deci au o foarte mare responsabilitate. Dacă există o minciună în CV-urile lor, trebuie să sufere nişte consecinţe, nu doar să plece acasă”, a mai spus profesorul Mircea Coşea.

Tendinţa ultimilor mulţi ani a fost ca în politică să fie numiţi în diverse funcţii oameni complet străini de domeniul în care ar fi trebuit să performeze, doar pentru că, în urma unor algoritmi ai partidelor, ei aveau susţinere din partea unor filiale, adaugă jurnalista Emilia Şercan.

”Partidele politice au o foarte slabă bază de selecţie a resurselor umane, nu mai au oameni pregătiţi pe fiecare domeniu şi din această cauză ajung să fie promovaţi în funcţii cu o mare vizibilitate oameni care ulterior aduc un mare deserviciu partidelor”, a mai spus Emilia Şercan.