Business Magazin. Ce promisiuni şi-au făcut câţiva lideri din România pentru anul2022

Pentru unii demodate, pentru alţii motivante, listele cu obiective setate la început de an, un obicei vechi de secole, îşi au încă locul, pentru mulţi dintre noi, şi în 2022. Cum arată listele cu rezoluţii ale executivilor din România şi ce reţete urmează aceştia pentru a le îndeplini?

„Lista în sine nu este de ajuns, însă ajută foarte mult, în funcţie de modul în care este folosită şi/sau operaţionalizată”, este de părere Alexandru Dincovici, antropolog şi general manager, IziBiz Consulting. În primul rând, notează el, dacă este revizitată periodic sau păstrată într-un loc vizibil, va ajuta la menţinerea într-un plan conştient a obiectivelor respective, astfel încât ele să nu fie niciodată pierdute din vedere.” În al doilea rând, adaugă antropologul, dacă este transformată, după modelul planificării strategice, şi operaţionalizată, se poate dovedi un instrument mult mai uşor de urmărit şi de folosit, chiar dacă acest lucru presupune, din multe puncte de vedere, o intruziune mai profundă a logicii pieţei în viaţa personală şi o demarcare din ce în ce mai ştearsă dintre planul personal şi cel profesional. „Spun asta deoarece există o astfel de intruziune chiar şi atunci când un asemenea instrument este folosit pentru a ajuta la atingerea unor obiective personale, nu doar atunci când obiectivele profesionale ajung să invadeze spaţiul personal.” Realitatea este destul de dezordonată, şi există nişte avantaje care decurg din această lipsă de predictibilitate şi de ordonare, este de părere executivul IziBiz. „Impunerea forţată a unui anumit tip de raţionalitate în spaţiul privat poate aduce după sine şi consecinţe neplăcute în plan personal.” În opinia lui, crearea unei liste cu rezoluţii sau obiective la început de an este, pentru manageri şi antreprenori, o necesitate, pentru că decurge direct din logica de piaţă a întreprinderii sau corporaţiei. „Am putea chiar spune că ţine de o logică a capitalismului, apărută ca o consecinţă a apariţiei contabilităţii în partidă dublă. Contabilitatea este cea care le-a permis oamenilor de afaceri evaluarea «raţională» a consecinţelor deciziilor luate în trecut, şi a crescut implicit importanţa proiecţiilor în viitor.”

Potrivit lui, aşa cum companiile ajung să facă previziuni şi să stabilească obiective de la an la an, uneori de la trimestru la trimestru, şi managerii şi executivii adoptă un astfel de instrument de afaceri, pe care îl extind de multe ori şi în viaţa personală, nu doar în cea profesională. „În societatea actuală se vorbeşte destul de mult despre un imperativ capitalist al optimizării, şi mulţi autori au remarcat pătrunderea aceleiaşi logici în cele mai multe cotloane ale vieţii personale. Ulrich Brockling (profesor german de sociologie, autorul cărţii Sinele Antreprenor), a anunţat deja «sinele antreprenor», un proiect constant, continuu, care nu se termină, de fapt, niciodată. Adoptând acea logică a pieţelor în viaţa noastră, suntem cvasi-forţaţi să împrumutăm astfel de instrumente de planificare economică din companie şi să le adaptăm propriei vieţi, pentru a putea ţine pasul cu cerinţele modernităţii şi a ne perfecţiona constant.”

Managerii şi executivii, spune Dincovici, sunt mult mai prinşi în acest context, astfel încât în cele mai multe medii profesionale, cel puţin antreprenoriale şi corporatiste, obiectivele anuale, eventual cât mai cuantificate după modelul SMART (specific, measurable, achievable, relevant, time-bound – specifice, măsurabile, realizabile, relevante şi cărora le poţi aloca timpul necesar - n. red.), reprezintă un imperativ.

Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro