Cine este Marcel Boloş, noul ministru al cercetării, inovării şi digitalizării

Marcel Boloş este noul ministru al cercetării, inovării şi digitalizării după ce preşedintele Klaus Iohannis a semnat, vineri, decretul de numire în funcţie, iar tot vineri a avut loc şi ceremonia de învestire în funcţie a lui Boloş.

Boloş nu este pentru prima dată în fruntea unui minister, în perioada noiembrie 2019 – decembrie 2020 a fost ministrul fondurilor europene, în timpul guvernului condus de Ludovic Orban.

În prezent, Marcel Boloş este consilier onorific al prim-ministrului Nicolae Ciucă  în domeniul finanţelor, bugetului şi al fondurilor europene şi directorul general al Agenţiei de Dezvoltare Regională Nord-Vest, funcţie pe care o ocupă din 2017.

Înainte de a ocupa funcţia de director general al ADR Nord-Vest, Boloş a fost secretar de stat în Ministerul Transporturilor, în perioada 2013 – 2015, şi în cel al Dezvoltării Regionale şi Turismului, între 2012 şi 2013. În plus, el a ocupat diferite funcţii în cadrul Primăriei Oradea între anii 1993 şi 2012. Marcel Boloş este şi profesor universitar la Facultatea de Ştiinţe Economice a Universităţii din Oradea, începând din octombrie 2015. În perioada 1999-2015, el a mai predat la aceeaşi facultate ca: asistent universitar; lector universitar doctor şi conferenţiar universitar doctor la catedra de Finanţe-Contabilitate.

Noul ministru al cercetării, inovării şi digitalizării are un doctorat în contabilitate, obţinut de la Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, şi este licenţiat în inginerie electromecanică şi finanţe-asigurări.              

Marcel Boloş a publicat sau a contribuit la diferite lucrări şi articole de specialitate în domeniul economic.

Conform unui interviu acordat de Marcel Boloş publicaţiei locale cluj24.ro, noul ministru al cercetării şi inovării este şi preot ortodox.

Boloş a spus că a devenit preot la vârsta de 40 de ani, după ce a terminat facultatea de teologie ortodoxă, dar că nu şi-a trecut studiile teologice în CV pentru că a preferat să separe biserica de activitatea profesională.

Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării a rămas fără ministru după ce Florin Roman şi-a dat demisia la mijlocul lunii decembrie a anului trecut, în urma unei anchete a jurnaliştilor Libertatea ce dezvăluit că a minţit în CV în legătură cu studiile sale şi a plagiat lucrarea de masterat. 

Cercetătorii, cei care fac parte din comunitatea celor pe care îi reprezintă ministrul cercetării, dezvoltării şi inovării, au spus anterior pentru ZF că un candidat ideal pentru poziţia lăsată liberă de Florin Roman ar trebui să cunoască foarte bine sistemul de cercetare-dezvoltare şi să aibă o experienţă îndelungată în acest sector.

Norica Nichita, cercetător, director adjunct al Institutului de Biochimie al Academiei Române, membru CNCS  (Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice), spunea că un candidat ideal ar trebui să cunoască foarte bine sistemul de cercetare-dezvoltare, ideal, să provină din interiorul său, precum şi politicile în cercetare ale Comisiei Europene. În plus, ea spunea că ar trebui să aibă experienţă de management în dezvoltarea şi gestionarea proiectelor de cercetare, în elaborare de politici de cercetare, în coordonarea de departamente/institute de cercetare.

De aceeaşi părere este şi Marian-Gabriel Hâncean, cercetător şi cadru didactic universitar în cadrul Facultăţii de Sociologie si Asistenţă Socială a Universităţii din Bucureşti. Hâncean crede că un candidat ideal pentru această poziţie ar trebui să ştie să gestioneze resurse în proiecte de cercetare, să atragă resurse financiare din străinătate pentru sistemul de cercetare naţional, să ştie să negocieze la nivelul Comisiei Europene o creştere a sumelor pe care UE le pune la dispoziţie cercetătorilor din România pentru proiecte de cercetare.

Răzvan Rughiniş, profesor la Universitatea Politehnică Bucureşti, cofondator al programului de accelerare şi mentorat pentru tinerii antreprenori Innovation Labs spunea că, în primul rând, candidatul ideal trebuie să aibă o intersecţie concretă cu trei domenii diferite:  cercetarea academică şi zona de cercetare din cadrul INCD-urilor; inovarea, la nivel public, dar mai ales aşa cum aceasta este realizată de mediul economic; transformarea digitală, atât la nivelul administraţiei publice centrale şi locale, cât şi la nivelul companiilor aflate în curs de tehnologizare.