De ce contestă guvernul procentul de 9,4% din PIB convenit cu UE pentru pensii, de vreme ce nu a depăşit niciodată în cash acest procent. Ionuţ Dumitru, Raiffeisen: Un angajat contribuie, de lungul vieţii, cu mult peste ceea ce primeşte la pensie. Problema României nu este că are prea mulţi pensionari, ci că are prea puţini angajaţi

♦ România şi-a asumat prin PNRR să nu depăşească 9,4% din PIB pentru plata pensiilor, iar premierul Nicolae Ciucă spune că e puţin. Este corect să plafonezi ceva, de vreme ce, acel ceva, reprezintă o contribuţie de o viaţă activă a unui om?

Problema pensiilor este complicată azi şi se va complica şi mai mult pe viitor. Pentru că sistemul de pesnii de tip PAYG (pay as you go) îi face pe pensionari dependenţi de numărul celor care contribuie la sistemul de pensii. În plus, pensia publică este şi o treabă politică, prin felul în care este calculat punctul de pensie. Are guvernul bani, mai trage de punctul de pensie, o creşte în funcţie de inflaţie, o majorează cu 50% din creşterea economică - povestea este că azi o creşte, mâine nu. Nu are bani, nu creşte nimic sau doar cu puţin, cum se întâmplă în acesta an, de pildă. La o inflaţie de 8%, pensiile ar trebui să crească, în 2022, în România cu 8%, plus jumătate din creşterea economică de aproape 7%. Adică peste 11%. Cresc pensiile cu 11%? Nici vorbă. Ci pe undeva la 4%.

„Un angajat contribuie, de lungul vieţii, cu mult peste ceea ce primeşte la pensie. Problema României nu este că are prea mulţi pensionari, ci că are prea puţini angajaţi“, explică Ionuţ Dumitru, economist-şef al Raiffeisen Bank.

În 2019 (ultimele date publice ale Eurostat) pentru pensiile a 100 de oameni, media angajaţilor-contribuabili îm UE a fost de 169,2. În Bulgaria a fost de 133, în Ungaria de 168,9, în Polonia de 180,3. În România a fost de 109,6. Aceasta este prima problemă - nu numărul mare de pensionari, ci numărul mic de angajaţi. A doua problemă este cea a veniturilor statului. România adună la buget, din taxe şi impozite, echivalentul a 27% din PIB, faţă de o medie europeană de 40%. În aceste condiţii, arată Dumitru, realmente nu ai cum să dai mai mult şi faci ca Moromete: „Dacă n-am, n-am, de unde să-ţi plătesc foncierea?“