Corneliu Bodea, Adrem: Noi avem nevoie obligatoriu de 2.000 MW în proiecte noi de energie în trei-cinci ani. Planul B este mărirea capacităţii de interconectare pentru importuri

♦ Energia scumpă este o realitate la care economia României trebuie să se adapteze în contextul în care preţurile vor rămâne sus pe termen lung ♦ Situaţia este fără precedent în ultimii 20 de ani şi loveşte într-un mediu de business care a fost atractiv şi prin preţurile mici la utilităţi ♦ Singura măsură pentru a putea reduce presiunea sunt investiţiile în unităţi noi de producere cu termen de finalizare în următorii trei-cinci ani ♦ Care este planul B? Creşterea capacităţii României de a aduce energie de peste graniţe.

„Anul acesta îmi doresc o trezire. Mai mult ca niciodată, avem nevoie de claritate în decizia politică. Nu văd motive pentru care preţul energiei să scadă substanţial, iar acest lucru va genera un şoc în întreaga economie“, spune Corneliu Bodea, CEO al grupului Adrem, un business de servicii şi soluţii pentru sectorul energetic şi industrial cu un rulaj de circa 50-60 de milioane de euro. Bodea este şi preşedintele Centrului Român al Energiei (CRE), o organizaţie care reprezintă interesele celor mai mari companii energetice active local.

România, la fel ca toate statele europene, s-a confruntat anul trecut cu o scumpire fără precedent a energiei. Pe plan local însă, dincolo de contextul european marcat de scumpirea energiei care urmare a ţintelor de decarbonizare asumate, au fost câţiva factori care au contribuit substanţial la acest şoc. Deficitul pe partea de producţie de energie, ca rezultat direct al lipsei de investiţii din ultimii 30 de ani, dar şi disfuncţionalităţile pieţei pe partea de contractare au avut la rândul lor un cuvânt greu de spus în ecuaţia scumpirilor. Astfel, prioritatea zero pentru autorităţiile locale şi pentru mediul de business devin investiţiile în proiecte noi de generare, dincolo de cele din zona de energie verde care se vor întâmpla oricum în contextul extrem de favorabil acestor proiecte.

„Noi avem nevoie obligatoriu de cel puţin 2.000 MW în surse convenţionale în următorii trei-cinci ani, proiecte sustena­bile, finanţabile şi gândite serios în concor­danţă cu obiectivele UE. Între timp, trebuie să ne pregătim pentru o lovitură fantastică pentru economia României. Noi nu suntem pregătiţi pentru astfel de preţuri. Este o situaţie fără precedent în ultimii 20 de ani, timp în care energia ieftină a fost un atu al pieţei locale. Dar dacă planul A nu merge, cel cu montarea de noi capacităţi, atunci tre­buie să ne mărim capacitatea de interco­nectare şi astfel să ne asigurăm că vom avea acces la capacităţile de producţie ale altor state.“

Felul în care au decurs investiţiile în proiecte noi de generare de energie dă puţine motive de optimism. Poate cel mai elocvent este exemplul termocentralei pe gaz de la Iernut, o investiţie a Romgaz, şi deci a statului român, care de cinci ani de zile nu este gata. De cealaltă parte, nu doar statul este vinovat. Cu mici excepţii, cum este cazul centralei de la Brazi, făcute de OMV Petrom sau al celor circa 4.300 MW montaţi în parcuri eoliene şi solare, mediul de business, mai ales marii consumatori de energie, nu s-a mişcat în sensul asigurării cantităţilor necesare, prin proiecte proprii.

„Ştiam de trei-patru ani că va urma creşterea preţului la energie pentru că avem o piaţă disfuncţională. Un consu­mator mare de energie trebuia să îşi ia măsurile“, spune Bodea.