Antreprenorii care au construit unele dintre cele mai puternice branduri locale îşi pregătesc succesorii. Câteva zeci de tineri sunt deja implicaţi în afacerile de familie

Primele tranziţii au fost realizate acum deja mai bine de un deceniu, însă exemple precum cele ale familiei Marcu (Medlife) şi Goţa (Elis Pavaje) erau puţine la momentul acela l Astăzi, există mult mai multe afaceri româneşti la cârma cărora găsim reprezentanţi ai primelor două generaţii, iar speranţa este că vor urma şi altele.

Într-o economie care abia a împlinit trei decenii de capi­talism, perioadă în care a fost permisă iniţiativa privată, este dificil să găsim companii autohtone care să fi trecut prin mâinile a trei generaţii.

Timpul a fost prea scurt pentru asta. Cu siguranţă, există exemple de români care au lucrat într-un anumit domeniu şi care le-au insuflat copiilor aceeaşi pasiune. Aceştia din urmă şi-au lansat apoi propriile businessuri, în primii ani de după ’90, iar acum ei la rândul lor transmit pasiunea – dar şi afacerea – celei de-a doua generaţii. Nu e vorba însă de trei generaţii implicate direct în aceeaşi companie.

Antreprenorul Octavian Radu, care deţine multe businessuri în domenii diferite, printre acestea numărându-se lanţul de librării Diverta şi compania de curierat Pink Post, a început transferul „de putere“ către unul dintre fiii săi. Radu este cel care a pus bazele pro­priului „imperiu“, Octra Holding, sub umbrela căruia şi-a reunit afacerile, însă recunoaşte că spiritul antreprenorial îl are de la mama sa. Ea s-a implicat în comerţ imediat după Revoluţie, iar apoi, împreună, ei au încercat o serie de afaceri. După o perioadă însă, s-au despărţit. În business doar. El a spus anterior că şi-a lăsat copiii să îşi aleagă dru­mul – unii au pornit pro­priile afaceri local sau în afara ţării, în timp ce alţii au preferat să se an­gajeze –, dar se bucură că are un succesor.

Nu toţi reprezentanţii celei de-a doua generaţii vor să se implice în businessul familiei. Sunt şi unii care aleg antreprenoriatul la rândul lor, dar merg pe alt drum, nu cel bătătorit de părinţi.

Patrick Ciorcilă este un jucător de tenis român, dar şi cofondatorul companiei care a organizat Transylvania Open şi Winners Open la Cluj, turnee WTA, la care au participat jucători de renume pe scena internaţională de tenis. Tatăl său este Horia Ciorcilă, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de afaceri locali, de numele căruia se leagă, printre altele, povestea Banca Transilvania, cea mai puternică bancă după active. Situaţii relativ similare sunt şi în familiile Copos şi Ţiriac, conform celor mai recente date ale ZF. Mai exact, spiritul antre­prenorial s-a transmis în familie, însă fiecare generaţie are propria companie sau propriile afaceri.

Totuşi, multe sunt exemplele în care tinerii abia ieşiţi de pe băncile facultăţii sau cu o experienţă de câţiva ani în câmpul muncii vin să dea un suflu nou afacerilor construite de-a lungul ultimelor decenii de părinţii lor.

„M-am uitat recent pe un studiu privind afacerile de familie din România, lansat acum circa 10 ani. La momentul acela aveam o piramidă foarte ascuţită, aveam la vârf două mari categorii de antreprenori – cei care au pornit de la firul ierbii şi au reuşit să dezvolte importante afaceri private în România şi cei care făceau business cu statul. Mai mult, nu aveam atunci mulţi antreprenori la baza piramidei. Astăzi, vedem o piramidă cu o bază eferverscentă, cu mulţi oameni de afaceri care contează. În fiecare săptămână întâlnesc antreprenori care au fondat businessuri ce nu mi-am imaginat că pot fi create în România. Antreprenoriatul românesc e pe calea cea bună“, spune Alexandru Medelean, fondatorul Wise Way Advisors, o firmă butic ce oferă consultanţă pe piaţa de M&A.

El vorbeşte despre prezenţa în business a multor antreprenori tineri, unii care au pornit de la zero propriile companii, iar alţii implicaţi în afacerile familiei. Ziarul Financiar a identificat cel puţin 20 de exemple de companii antreprenoriale în care părinţii şi-au implicat şi copiii, de la CrisTim, Transavia, Kosarom sau Agricola Bacău în industria cărnii, la Avincis şi Jidvei în sectorul vinului şi de la Dedeman (bricolaj) la Taparo (mobilă) sau BogíArt (construcţii).

Grigore Horoi, preşedintele grupului Agricola Bacău, unul dintre cei mai mari producători de carne de pui, mezeluri şi produse ready meal din România, afirmă că are încredere în noua generaţie pentru a duce lucrurile mai departe. El vorbeşte atât la nivel general, cât şi la nivel particular, în contextul în care fiul său este implicat în businessul Agricola.

„Când a terminat liceul, fiul meu era pasionat de geografie. Un prieten de-al meu, de profesie zootehnist, i-a spus însă atunci că munţii şi apele nu pleacă nicăieri şi că ar fi mai bine să îşi aleagă o altă carieră. L-a convins să dea la medicină veterinară, o profesie interesantă, de viitor. S-a lipit de el, a terminat facultatea şi după ce a absolvit s-a angajat la o firmă ce distribuia ingrediente pentru industria veterinară“, povesteşte antreprenorul. A lucrat acolo circa doi ani, apoi şi-a fondat propriul business, cu produse probiotice, tot în domeniul veterinar.

„Când a apărut o oportunitate la una dintre firmele din grupul nostru – Aicbac – l-am întrebat dacă vrea să se bage şi s-a băgat.“

Horoi spune că e vorba de una dintre firmele mici ale grupului Agricola, o companie ce are 600 de capete de vaci pentru lapte şi 3.000 de hectare de teren. Aceasta a operat şi o mică fabrică de procesare, dar a închis-o după ce firma s-a înscris într-o cooperativă cu alţi patru producători, care vor pune împreună bazele unei fabrici. Compania Aicbac a avut în 2020 afaceri de 12 mil. lei, conform datelor publice.

„Îi place noul rol, de director general al Aicbac, sunt deja 3-4 ani de când semnează pentru credite sau pentru salarii şi face bugete. Nu mai are firma lui, s-a dedicat acestui job. Totuşi, nu e încă pregătit să preia conducerea grupului Agricola. Dacă eu obosesc, atunci o să fie cineva de tranziţie şi apoi mai vedem“, adaugă Grigore Horoi.

Astăzi, există mai multe afaceri româneşti la cârma cărora găsim reprezentanţi ai două generaţii. Totuşi, primele tranziţii au fost deja realizate acum mai bine de un deceniu. Exemple precum cele ale familiei Marcu (Medlife) sau Goţa (Elis Pavaje), unde copiii au deja o vastă experienţă în business, nu sunt multe.

Istoria capitalistă a României abia a trecut pragul primelor trei decenii, această perioadă fiind sinonimă cu iniţiativa privată pe plan local. Astfel, afacerile antreprenoriale sunt tinere încă, motiv pentru care abia acum începe să se facă transferul de la prima către cea de-a doua generaţie. Situaţiile în care vorbim deja de nepoţi în business – deci de trei generaţii ale aceleiaşi familii – sunt prea puţine încă.

Claudiu Necşulescu şi tatăl său, Liviu Necşulescu (care s-a stins din viaţă), au readus la viaţă businessul Jidvei în anii 90, după o perioadă grea pentru unul dintre cei mai vechi producători de vinuri de pe plan local. Acum, Maria şi Ana Necşulescu, fiicele lui Claudiu Necşulescu, sunt implicate la rândul lor în business. Aceasta este o situaţie rară.

Sunt însă mai multe exemple în businessul autohton de copii care nu au vrut să se implice în afacerea familiei, motiv pentru care fondatorii au ales să vândă către un fond de investiţii sau către un grup străin.

Unul dintre exemplele concludente în acest sens este cel al familiei lui Marcel Bărbut, care a construit Adeplast, unul dintre cei mai importanţi jucători din domeniul materialelor de construcţii. Antreprenorul a încetat din viaţă acum câţiva ani, iar fii săi (patru băieţi) au preluat afacerea doar pentru a o vinde rapid pentru peste 100 mil. euro, unui grup străin. Îngheţata Betty Ice, farmaciile Help Net şi berea Neumarkt sunt alte câteva brandurile româneşti create de antreprenori locali, dar care în urma unor tranzacţii de zeci sau chiar sute de milioane de euro, au ajuns în portofoliul unor giganţi străini.