Prima reacţie publică a filialei TMK din România, care face parte din grupul controlat de miliardarul rus Dimitri Pumpianski: Înţelegem că acest război nedrept în Ucraina are consecinţele sale, că nu trebuie să acceptăm că firmele să mai plătească beneficii către Rusia, dar de aici până la a instiga la închiderea fabricilor din România este mult

Adrian Popescu, directorul general al TMK Artrom, unul dintre cei mai mari producători de ţevi industriale din România, a spus, pentru ZF, că poziţia filialei TMK din România este că nu ar mai trebui acceptate transferurile de beneficii din firmele europene către Rusia, în contextul conflictului din Ucraina. El a adăugat însă că este nevoie să se facă o distincţie între activitatea companiilor în Uniunea Europeană şi transferul de beneficii către Rusia. Este prima ieşire publică a TMK Artrom, companie care face parte din grupul TMK, controlat de miliardarul rus Dimitri Pumpianski.

„Noi înţelegem că acest război nedrept în Ucraina are consecinţele sale, că nu trebuie să acceptăm că firmele să mai plătească dividende sau alte forme de beneficia către Rusia (noi nu am făcut-o niciodată ba mai mult am fost finanţaţi de către acţionari de cele mai multe ori fără costuri), dar de aici până la a instiga la oprirea necondiţionată a activităţilor uzinelor de producţie din România, doar pentru că într-un moment din istorie statul român a decis să le vândă unor entităţi controlate din Rusia, este mult”, a spus Adrian Popescu.

TMK are în România producătorul de ţevi industriale TMK Artrom din Slatina şi producătorul de oţel TMK Reşiţa, care furnizează materia primă la Slatina. Grupul la nivel mondial este controlat de miliardarul rus Dimitri Aleksandrovici Pumpianski, care în trecut a fost primit în audienţă la Vladimir Putin, când acesta din urmă era premier. În cadrul discuţiei guvernul rus a analizat performanţele companiei TMK.

Directorul general al TMK Artrom spune că firma funcţionează autonom în România, aceasta fiind o politică mai veche a societăţii.

„TMK Artrom este o societate care operează autonom faţă de TMK, se finanţează şi se aprovizionează cu resurse numai de pe piaţa Uniunii Europene şi pieţele sale de vânzare sunt Europa şi America... Politică noastră de business autonom include şi faptul că toate vânzările noastre se fac direct către clienţi neînrudiţi sau neafilitati, cu alte cuvinte nu vindem prin firme afiliate/înrudite”,  a mai spus Adrian Popescu.

Companiile TMK din România însumează circa 2.350 de angajaţi şi afaceri de 2 mld. de lei. În trecut, Pumpianski a vizitat de cel puţin două ori fabrica de la Slatina, în 2018 inaugurând, alături de ambasadorul Rusiei în România Valery Kuzmin şi autorităţi române, o nouă hală de producţie la TMK Artrom.

Poziţia completă a TMK Artrom transmisă ZF:

TMK-ARTROM SA este o societate care produce oţel şi ţevi din oţel pentru aplicaţii industriale, mecanice, componente auto finite , cilindrii hidraulici şi pistoane pentru cilindrii hidraulici . A fost înfiinţată în 1982 , a fost pusă în funcţiune în etape prima dată în perioada 1989-1992, în anul 1989-1999 ea ajunsese în pragul falimentului  iar după privatizarea din 1999-2000 ea a fost puternic modernizată şi dezvoltată cu ajutorul finanţărilor directe ale acţionarului majoritar.  În TMK ARTROM s-au realizat după privatizare investiţii reale tehnologice de cca 250 milioane EURO capitalul societăţii fiind puternic majorta de asemenea. Sub numele de TMK-ARTROM se află astăzi fuzionate două uzine (TMK-ARTROM şi fosta TMK-REŞIŢA, privatizată şi ea  în anul 2004 de asemenea din stadiul de societate aflată în lichidare).

TMK-ARTROM este o societate care operează autonom faţă de TMK, se finanţează şi se aprovizionează cu resurse numai de pe piaţă Uniunii Europene şi pieţele sale de vânzare sunt Europa şi America.  Realizează o cifra de afaceri de cca 1,45 miliarde lei din care 85% din export în Europa şi America. Politică noastră de business autonom include şi faptul că TOATE vânzările noastre se fac DIRECT către clienţi neînrudiţi sau neafilitati, cu alte cuvinte nu vindem prin firme afiliate/înrudite. Noi avem proprii noştrii vânzători şi nu apelăm la reţeaua TMK de vânzare. Politică noastră de vânzări directe către client este dată şi de specificul nostru: producem ţevi care sunt destinate la peste 600 de clienţi din Europa şi America, cei mai mulţi utilizatori finali cu grad mare de complexitate din domenii că: automobile construcţii de maşini, echipamente hidraulice, energie, construcţii structurale, etc.

În afară de producţia şi vânzarea produselor noastre din România, în ultimii ani am importat din Rusia produse complementare (pe care noi nu le fabricăm) de la uzinele înrudite şi pe care le-am revândut către companii din România că materie prima pentru producţia lor (în general din domenii că: producţia de laminate din oţel, componente auto, construcţii de maşini şi energie).  Am importat de regulă unele produse care sunt deficitare în România şi EU. Totuşi această parte de import are un efect mic în EBIDTA noastră (sub 1%).

Din aceste motive blocarea traficului de business între Rusia şi Europa nu a afectat semnificativ principalul nostru obiect de activitate (producţia şi vânzarea ţevilor produse de noi în România) dar a afectat importul nostru de profile metalurgice şi care erau materii prime pentru companii neirudite din România. Unele ne sună deja disperate pentru că nu pot să continue activitatea şi sunt în pragul opririi. Şi sunt companii mari din economia românească cu care avem relaţîi de mulţi ani, suntem colegi cu ei în industrai românească dar din păcate nu mai putem să ii ajutăm decât în mică măsură.

De-a lungul anilor noi nu am avut că practică plata de dividende şi (cu o foarte mică excepţie în trecut) nu am plătiţi dividende acţionarilor. Acţionarul nostru majoritar din Germania a prefereat că în ultimii 20 de ani să lase dividendele că sursă de finanţare a investiţiilor în România. De aceea neplata dividendelor pentru noi este o chestiune implementată deja de mulţi ani.

Totuşi vreau să spun (deşi în ultimele zile m-am abţinut la a face comentarii) că cel mai rău ne afectează unele comentarii ale unor români care instigă la blocarea activităţii uzinelor româneşti cu control rusesc asupra acţiunilor lor. Noi înţelegem că acest război nedrept în Ucraina are consecinţele sale, că nu trebuie să acceptăm că firmele să mai plătească dividende sau alte forme de beneficia către Rusia (noi nu am făcut-o niciodată ba mai mult am fost finanţaţi de către acţionari de cele mai multe ori fără costuri) dar de aici până la a instigă la oprirea necondiţionată a activităţilor uzinelor de producţie din România doar pentru că într-un moment din istorie statul român a decis să le vândă unor entităţi controlate din Rusia, este mult. Aceste declaraţii publice ne sperie clienţii, furnizorii, băncile cu care lucrăm şi de la aceste emoţii până la pierderi de business nu mai este decât un pas. Cred că trebuie să facem distincţie clară între funcţionarea acestor uzine şi interdicţiile fireşti de a nu permite plăti de beneficii către entităţi din Rusia ; Mai mult unele din uzinele în discuţie au şi producţie cu caracter special, strategic de care o ţară nu se poate lipsi.

Blocarea unor bănci din sistemul SWIFT nu ne afectează direct pe noi pentru că activitatea noastră principala nu presupune importuri de resurse din Rusia, nu plătim dividende,  noi având o activitate autonomă şi care nu este legată ombilical de resurse din Rusia. Dar aşa cum am arătat afectează activitatea noastră minoritară de trade cu produse siderurgice pentru alte companii din România pentru că nu vom mai putea importă aceste materii prime pentru ei.

În acest moment TMK-ARTROM are cca 2350 de angajaţi (1550 în Slatina, 770 în Reşiţa şi circa 30 răspândiţi în Europa şi SUA în reprezentantele noastre de acolo). Este evident că suntem îngrijoraţi de situaţia lor, mulţi sunt în companie de foarte mulţi ani, cu familiile lor şi câte două generaţii împreună. Eu sunt directorul general al societăţii de 30 de ani , nucleul echipei de management este cu mine de aproape 30 de ani şi (deşi am trecut prin situaţii crtitice grele în trecut) nu cred că am avut o ameninţare mai mare decât astăzi la adresa societăţii sau a salariaţilor.

Faţă de colegii noştrii din TMK-ARTROM, nu putem să facem decât ceeace am făcut de 30 de ani: Datoria faţă de ei şi faţă de societatea înregistrată în România. Restul va depinde de ce decizii politice se vor lua.

Dacă decizia va fi de oprire, atunci şi rezultatul social negativ este de aşteptat. Oprirea activităţii unui compex de uzine că TMK-ARTROM în România ar putea produce şocuri economice în cei peste 600 de clienţi din Europa şi America mulţi dintre ei neavând astăzi alternative de aprovizionare decât…în Rusia sau China. Numai în România estimăm că producători din diverse domenii care utilizează produsele noastre (unele unicat) vor avea probleme deosebite fiind afectaţi zeci de mii de angajaţi.

Dar eu sper şi cred că decidenţii politici atât în România cât şi la Bruxelles pot face distincţia între activitatea în interiorul EU a acestor companii şi restricţiile privind transferul de beneficii către Rusia.

Consider că trebuie nuanţate declaraţiile făcute public şi făcută diferenţierea între restricţiile de a face transferuri de beneficii către Rusia şi existenţa unor companii productive cu mii de angajaţi. S-a creat în jurul companiilor care au (direct sau indirect) control parţial din Rusia asupra acţiunilor lor un fel de isterie generalizată (alimentată şi de neintelegera unor mecanisme economice) care face acum mai mult rău decât sancţiunile însele.