UE şi SUA pot transforma războiul din Ucraina într-o oportunitate de a reconstrui o ţară transformată şi prosperă şi un Occident mai unit. Dar pentru aceasta trebuie acţionat acum

În primele două săptămâni de război, Rusia a distrus active economice ucrainene de 100 de miliarde de dolari. Cifra este dată de un consilier al preşedintelui Volodimir Zelenski.

Invazia rusă din Ucraina a ajuns la patra săptămână, iar pagubele au crescut: poduri

s-au prăbuşit, instituţii, aeroporturi, clădiri şi locuinţe au fost bombardate, fabrici, cum este uriaşul combinat metalurgic Azovstal din Mariupol, au fost distruse.  Mii de oameni au murit şi milioane de ucraineni, cei mai mulţi femei şi copii, au plecat din ţară. Nimeni nu poate şti acum ce vor găsi aceşti refugiaţi când se vor întoarce acasă şi nici câţi dintre ei se vor mai întoarce. Cert este că Ucraina va avea nevoie de ajutor pentru reconstrucţie după război.

În vest, cei care speră că Ucraina va supravieţui conflictului, propun cel mai mare plan Marshall de după cel de-al Doilea Război Mondial. Aluzia făcută este la iniţiativa financiară din 1948 a SUA de a ridica Europa de Vest din cenuşa războiului. Planul Marshall a fost începutul unei ere de pace, dezvoltare economică, transformare şi prosperitate nemaivăzute în istoria continentului. A urmat construirea UE şi a altor instituţii europene care au rolul de a se asigura că această eră, că pacea, va continua.

Ca şi Ucraina, aceste instituţii sunt sub asediu, atât al forţelor externe cât şi al intereselor diferitelor ţări europene. Să fie un vis mult prea departe speranţa ca războiul pornit de ruşi să se transforme, cu ajutorul UE, al SUA şi al aliaţilor în şansa Ucrainei de a se reinventa, de a se rupe de moştenirea rămasă de la URSS şi de a prospera? Sau speranţa ca efortul de a reconstrui Ucraina să reunească UE şi Occidentul? Astfel de vise costă. De unde ar putea să vină banii pentru noua Ucraină? Propuneri sunt.

Există în primul rând instituţiile financiare supranaţionale occidentale precum Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, BERD şi BEI. Unele au deja planuri de finanţare, dar numai de urgenţă. O altă posibilitate ar fi ca, în funcţie de soarta războiului, Rusia să fie obligată să plătească pentru distrugerile pe care le-a provocat. Unele figure politice, cum ar fi premierul polonez Mateusz Morawiecki, vrea ca activele îngheţate ale oligarhilor ruşi, cei care se învârt prin  anturajul lui Vladimir Putin, să fie folosite pentru finanţarea Ucrainei.

Activele se pot duce într-un fond special de reconstrucţie. Un astfel de pas, făcut acum, „ar da speranţă că urmează reconstrucţia, le-ar da ucrainenilor speranţa că există un viitor“, a explicat Morawiecki, care s-a întâlnit la Kiev cu preşedintele Ucrainei Zelenski în timp ce oraşul era sub asediu rusesc.

SUA au făcut un prim pas important în acest sens printr-un proiect de lege comun din partea ambelor partide politice, numit Ukraine Reconstruction Act, care prevede finanţarea eforturilor de reconstrucţie prin lichidizarea activelor confiscate de la oligarhii ruşi. Dacă votul final din Congres va fi favorabil, nu se ştie încă. Sunt voci care spun că Ucraina poate fi ajutată cu chiar banii Rusiei. Este vorba de rezervele valutare ale acesteia păstrate la bănci centrale din străinătate, în ţări occidentale precum Franţa şi Germania.

Calcule publicate de Bloomberg arată că din rezervele valutare ale băncii naţionale ale Rusiei la data de 30 iunie 2021, de 585 de miliarde de dolari, disponibile pentru utilizare de către Ucraina sau în folosul acesteia ar fi 350 de miliarde de dolari, din care 12% sunt pătrate de banca centrală a Franţei, 10% în Germania, 10% în Japonia şi 7% în SUA. Însă, oricât de mari ar fi până la urmă pagubele, oricât de mult ar ţine războiul, Vestul trebuie să se apuce de făcut planuri de pe acum, cred unii comentatori. Iar investitorii ar putea începe prin a uita de datoriile Ucrainei, deşi guvernul ucrainean nu pare să aibă probleme cu plata acestora, spre deosebire de agresorul rus. Apoi, politicienii europeni sau cei care se consideră prietenii ucrainenilor ar trebui să se asigure că Rusia nu va mai ataca vreodată Ucraina, altfel orice efort de reconstrucţie este inutil. Investitorii cu planuri de viitor nu se vor întoarce într-o ţară instabilă sau sub pericol permanent.

Dimensiunile pagubelor provocate de un război cu Rusia şi de o stare de conflict cu aceasta se pot vedea în Donbas, teritorii ucrainene ocupate de forţe separatiste pro-ruse în 2014. Donbasul sub ocupaţie este alcătuit din parţi din judeţele Doneţk şi Lugansk. După ocupaţie, producţia  industrială din Doneţk s-a contractat cu 60%, iar cea din Lugansk cu 80%, scrie Emerging-Europe. Donbasul era considerat centrul industrial şi de minerit al Ucrainei. În partea controlată de ruşi a Lugansk, 25 de fabrici şi 41 de mine au fost închise. Cele rămase operaţionale şi-au redus activitatea.

Rata şomajului din regiune a sărit la 15%, faţă de media naţională de 9%. Investiţiile directe străine s-au redus la sub 1% din PIB-ul Donbasului. Turismul pentru pensii ñ primite şi de la administraţia separatistă, şi de la guvernul ucrainean ñ a devenit un sport local. Kievul estima în 2019 că reconstrucţia regiunii ar costa peste 10 miliarde de euro. Însă alte instituţii au calculat un cost dublu, echivalent cu 16% din PIB-ul Ucrainei de dinainte de război.

După prima invazie rusă, cea din 2014, şi ocuparea estului ţării, industria grea ucraineană a fost mutată în şi în jurul oraşelor port din sudul ţării, mai ales Mariupol. De când armata rusă a intrat pentru a doua oară în Ucraina, Mariupolul a fost sub atac continuu. De asemenea, Rusia încearcă ocuparea fâşiei litorale din sudul ţării, presărată cu porturile prin care Ucraina îşi expedia cea mai mare parte din exporturi. Dacă ruşii rămân acolo, iar Moscova face din nordul Mării Negre lac rusesc, Ucraina, pentru a prospera, va avea nevoie de acces la alte porturi din regiune şi la autostrăzile Europei. Aceasta înseamnă ca România, Ungaria şi Polonia să-şi construiască autostrăzi sau drumuri mari până la graniţele cu Ucraina. În prezent, doar Polonia are astfel de infrastructură. Aceasta înseamnă şi construirea de autostrăzi ucrainene.